Declaratiile martorilor ca mijloc de proba in procesul penal - persoanele care nu pot avea calitatea de martor

Calitatea de martor in procesul penal       

Procesul penal constituie un proces de cunoastere, in care organul judiciar trebuie sa ajunga la aflarea adevarului. Elementele care duc la realizarea cunoasterii, in activitatea de stabilire a adevarului, sunt dovezile. Potrivit dispozițiilor din Codul de procedura penala organul de urmarire si instanta au obligatia lamuririi cauzei sub toate aspectele, pe baza de probe.

In limbajul juridic expresia de proba are un inteles deosebit de cuprinzator, acceptiunea rezultand adesea numai din contextul exprimarii. In reglementarea legala conceptul nu poate fi atat de elastic ori lasat la aprecierea celui care aplica norma juridica, in consecinta s-a ivit necesitatea ca notiunea sa fie definita chiar de lege. De aceea in Codul de procedura penala a fost explicit aratat sensul stiintific si legal al categoriei de proba.

Mijloacele prin care pot fi constatate probele constituie mijloace de proba, fiind de asemenea realitati extrapenale, care au insa caracter juridic procesual.

Probele si mijloacele de proba au ca finalitate solutionarea justa a cauzelor penale si realizarea scopului procesului penal.

Martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta penala sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal si care poate fi ascultata in acest scop, de catre organele judiciare.

In principiu, orice persoana fizica poate fi chemata ca martor in procesul penal, indiferent de starea sa fizica (orb, surd, mut) sau psihica, pentru ca legislatia noastra actuala nu interzice ascultarea acestora, daca ascultarea se face cu privire la faptele pe care le-a perceput cu simturile sanatoase. Nu se interzice ascultarea unor minori, chiar la o varsta frageda si nici a persoanelor in varsta inaintata, daca se constata ca au facultatea de a percepe si reda corect ceea ce au perceput.[1]

Categorie speciala de martori este reprezentata de martorii protejati. Institutia juridica a protectiei si asistentei martorilor a fost creata initial in Statele Unite ale Americii, apoi s-a extins in Anglia, Canada si in alte state, ca urmare a succesului inregistrat in descoperirea si controlul fenomenului infractional.

La noi institutia este guvernata de Legea nr. 682/2002, intrata in vigoare la 28 ianuarie 2003. Pentru aplicarea legii a fost elaborat un Regulament de catre Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Justitiei, aprobat prin Hotarare de Guvern.

Protectia martorilor este o masura generala si complexa, cu caracter procedural si de politica penala prin care se urmareste cresterea eficientei actiunii de descoperire a infractiunilor si eficientizarea reactiei sociale de reprimare a lor prin conditii de protectie si siguranta pentru persoanele implicate. Astfel, potrivit art. 19 din lege, persoana care are calitatea de martor si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori a judecatii denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni, beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.

Potrivit prevederilor art. 4 din lege pot dobandi calitatea de martor protejat si pot fi incluse in Programul de protectie persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:

a)      persoanele care au calitatea de martor potrivit Codului de procedura penala, persoanele care, fara a avea o calitate procesuala in cauza (chiar si persoana care are calitatea de inculpat intr-o alta cauza), persoanele care se afla in executarea unei pedepse privative de libertate si care prin declaratiile, prin informatiile si datele cu caracter determinant pe care le furnizeaza, contribuie la aflarea adevarului in cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni, membrii de familie ai martorului protejat - sotul, sotia, parintii si copiii acestuia - si persoana apropiata martorului protejat - persoanele de care respectivul martor este legat prin puternice legaturi afective;

b)      martorul prevazut in art. 2 lit. a, membrii familiei sale ori persoanele apropiate acestuia se afla in stare de pericol si anume viata, integritatea corporala sau libertatea este amenintata ca urmare a informatiilor si datelor furnizate ori pe care a fost de acord sa le furnizeze organelor judiciare, sau a declaratiilor sale;

c)      exista o propunere motivata din partea organelor de cercetare penala (in faza de urmarire penala) sau procurorului (in faza judecatii) pentru includerea unei persoane in acest program.[2]

Persoanele care nu pot avea calitatea de martor

Conform prevederilor legale exista situatii in care anumite persoane nu pot fi obligate a avea calitatea de martori.

Persoane obligate a pastra secretul profesional. Regula este stabilita de art. 79 din Codul de procedura penala care prevede ca persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei.

Categoria de secret profesional este stabilita de statutul profesiei, de exemplu avocatul, medicul, farmacistul, preotul. Pentru a opera aceasta interdictie este necesar ca faptele si imprejurarile sa fie cunoscute din exercitiul profesiunii sau al serviciului. Daca au dobandit aceste cunostinte din alte imprejurari nu este interzisa ascultarea lor ca martori. Totusi cu acordul persoanei sau unitatii fata de care este obligata persoana poate fi ascultata ca martor. De asemenea dispozitia legala nu actioneaza daca este vorba de unele date care privesc savarsirea unei infractiuni contra statului sau contra pacii si omenirii^[3].

Minorii de pana la 14 ani singuri Articolul 81 din Codul de procedura penala prevede faptul ca minorul poate fi ascultat ca martor, pana la varsta de 14 ani numai in prezenta uneia dintre parti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere .

Sotul si rudele apropiate. Potrivit art. 80 din Codul de procedura penala sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori^[5]. Acestora legea le da posibilitatea sa depuna marturie daca sunt de acord si in acest caz le revin drepturile si obligatiile pe care le are orice martor.

Drepturile si obligatiile procesuale ale martorilor

Din momentul chemarii sale in fata autoritatii judiciare, martorul are obligatia procesuala de a se infatisa la locul si data indicata in chemare (art. 83); lipsa sa nejustificata se sanctioneaza cu amenda judiciara (art. 198 lit. c), iar in caz de repetare va fi constrans sa se prezinte prin aducere silita (art. 183). Odata prezentat, martorul are obligatia sa faca declaratii si sa raspunda la intrebarile ce i se pun. Daca martorul refuza sa faca declaratii sub motivul ca nu stie nimic in cauza, desi cunoaste imprejurari esentiale asupra carora i s‑a cerut sa faca declaratii, comite infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 Cod penal); aceeasi infractiune o savarseste martorul daca nu respecta obligatia pe care o are de a declara numai adevarul si tot ceea ce stie despre faptele si imprejurarile esentiale ale cauzei. Cand martorul, desi are cunostinte despre faptele cauzei, refuza sa fie ascultat ca martor, savarseste fie infractiunea de omisiune a incunostintarii organelor judiciare (art. 265 Cod penal), fie cea de favorizare a infractorului (art. 264 Cod penal), dupa cum imprejurarile pe care le cunoaste, dar refuza sa le declare, sunt in favoarea sau defavoarea inculpatului.

Martorul are si drepturi procesuale; el este protejat impotriva violentei si amenintarilor care s‑ar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii (art. 68) si are dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza (art. 86 al. 2); de asemenea, martorul are dreptul sa ceara ca declaratia sa fie consemnata exact si complet (art. 86 combinat cu art. 71). Dupa ascultarea sa, martorului i se asigura restituirea cheltuielilor efectuate cu deplasarea, intretinerea pe durata deplasarii si plata unei sume corespunzatoare venitului de care a fost lipsit datorita indeplinirii obligatiei de martor (art. 190).

Procedura de ascultare a martorilor

Ascultarea martorilor se face in ambele faze ale procesului penal, insa procedura este diferita. In faza urmaririi penale, cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate ca martor se determina prin investigatiile organelor de urmarire penala, sau prin propunerile facute de parti.

Instanta de judecata procedeaza la audierea martorilor mentionati in rechizitorul procurorului, (art. 263 alin. 2 Cod procedura penala), dar poate sa audieze si alti martori propusi de procuror sau de parti.

Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.

Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.

Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant[6]: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe biblie. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. (2). Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute mai sus, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.

Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul.

Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

Modul si conditiile de ascultare a martorului

Fiecare martor este ascultat separat. Ca si invinuitul sau inculpatul, si martorul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza. Ascultarea sa nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza si nici nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte. Se poate servi insa de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Daca in timpul ascultarii martorului acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata nu ii este in pericol.

In cursul judecatii, martorul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si in mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente si de inculpat. Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei.

Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cauze

In cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audio-video, in conditiile descrise anterior.

Consemnarea declaratiilor martorului

Declaratiile martorului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii. Declaratia scrisa i se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit, iar daca nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa. Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea martorului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret, cand declaratia a fost luata printr-un interpret. Daca martorul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate anterior.[8]

Țin sa menționez ca, ori de cate ori martorul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Valoarea probanta a declaratiilor martorilor       

Spre deosebire de declaratiile partilor, care constituie mijloc de proba numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor in cauza, pentru declaratiile martorilor nu exista asemenea restrictii. Regula generala este aceea a liberei aprecieri a probelor, astfel ca pe baza declaratiei unui singur martor se poate intemeia o sentinta de condamnare^[9].

Judecatorul, in aceasta situatie, va trebui sa fie sigur ca declaratia este sincera, in sensul ca martorul este de buna credinta si a perceput corect faptele si fidela, in sensul ca martorul a reusit sa redea exact cum s-au petrecut faptele in realitate. Depinde de experienta si maiestria anchetatorului, care trebuie sa aiba temeinice cunostinte de psihologie judiciara pentru a depista martorii de rea-credinta^[10] .

Criteriile in functie de care se determina sinceritatea sau nesinceritatea unui martor sunt: reproducerea si recunoasterea faptelor, perceperea si memorizarea faptelor, aprecierea lor cantitativa si calitativa, spatiala si temporara, atitudinea morala si caracteristicile temperamentale si de personalitate ale martorului^[11] .

Procedee speciale de ascultare a parților si martorilor

Confruntarea. Daca se constata existenta unor contradictii in declaratiile date de parti si martori, se procedeaza la confruntare, care este un procedeu de ascultare in vederea lamuririi contradictiilor care exista intre declaratiile date anterior de doua sau mai multe persoane.

In vederea confruntarii, persoanele ale caror declaratii anterioare se contrazic sint chemate in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si sint ascultate impreuna asupra chestiunilor pentru care au dat versiuni diferite. Persoanele confruntate trebuie sa raspunda la intrebarile puse de cel ce face cercetarea sau isi pot pune intrebari una alteia, cu incuviintarea acestuia, pina ce se lamuresc contradictiile.

Declaratiile facute si raspunsurile date de persoanele confruntate se consemneaza intr‑un proces-verbal, semnat de acestea si contrasemnat de cel care a facut confruntarea.

Folosirea interpretilor . Potrivit dispozitiile art. 127 din Constitutia Romaniei, precum si de la art. 6 din Legea nr. 92/1992, potrivit carora procedura judiciara se desfasoara in limba romana, cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret. In procesele penale, acest drept este asigurat gratuit. Aceeasi dispozitie se aplica si persoanelor care datorita unor deficiente medicale nu se pot exprima (surdo-muti). Potrivit prevederilor din Codul de procedura penala, persoanele pot sa-si aleaga, in cursul judecatii, interpretul pe care il doresc

Interpretul trebuie sa cunoasca limba materna sau limba propusa de persoana care da declaratia. Folosirea unui interpret de alta limba decat cea materna a inculpatului dintr-o cauza atrage nulitatea hotararii^[12]. Normele referitoare la interpreti se aplica in mod corespunzator si in cazul in care la dosar sau in instanta sunt prezentate acte redactate intr-o alta limba decat cea romana.

Interpretului i se aplica dispozitiile art. 83-85 din Codul de procedura penala, privind obligatia prezentarii la intrebarile prealabile la care trebuie sa raspunda si la depunerea juramantului prevazute pentru martori, fiindu-i aplicabile si dispozitiile privind marturia mincinoasa, art. 260 din Codul penal.

Neobservarea acestor prevederi influenteaza aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei atragand sanctiunea nulitatii.

Martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate sub care apar in fata organelor judiciare li se poate incuviinta de catre procuror sau, dupa caz, de catre instanta de judecata sa fie ascultati fara a fi prezenti fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala ori in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice.

Mijloacele tehnice prin care se poate face ascultarea se refera la folosirea unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat martorul sa nu poata fi recunoscut.

In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in mod nemijlocit, martorului ascultat in astfel de conditii, iar presedintele completului poate respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau care pot conduce la identificarea martorului.

Declaratia martorului ascultat prin modalitatile descrise mai sus se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.

In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si aceasta se semneaza de catre procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de catre organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.

In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de catre procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de catre presedintele completului de judecata. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in dosarul depus la instanta, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.

Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza, de asemenea sigilat, in conditii de maxima siguranta.

Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale va fi inaintat, la terminarea urmaririi penale, instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si va fi pastrat in aceleasi conditii.

Dispozitiile privitoare la juramant si cele privitoare la modul si limitele ascultarii martorului aplicabile martorilor a caror identitate nu este protejata sunt aplicabile si martorilor carora li s-a atribuit o identitate nereala.

CONCLUZII

Adoptarea noului cod de procedura penala - prin Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 - a avut ca scop esential crearea unui cadru legislativ modern in materie procesual penala, care sa raspunda pe deplin imperativelor unei justitii moderne adaptate asteptarilor sociale, precum si necesitatii cresterii calitatii acestui serviciu public.

In ceea ce priveste probele si mijloacele de proba, noul cod prevede ca pot fi folosite in cadrul procesului penal orice mijloace de proba care nu sunt interzise de lege.

In vederea asigurarii echitabilitatii procesului in faza administrarii probatoriului, noul cod aduce o imbunatatire esentiala a prevederilor referitoare la dreptul de a solicita administrarea de probe, fiind reglementate in mod expres cazurile in care organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe. Noul cod reglementeaza pentru prima oara in mod expres principiul loialitatii procedurilor in administrarea probelor. Probele obtinute prin tortura, tratamentele inumane sau degradante nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.

In ceea ce priveste ascultarea persoanelor noul cod reglementeaza reguli detaliate de ascultare a suspectului, inculpatului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilimente, martorilor si expertilor.

Potrivit dispozitiilor din noul Cod de procedura penala, poate fi audiata in calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre fapte sau imprejurari de fapt care constituie proba in cauza penala. Pentru a preintampina un eventual refuz din partea persoanelor audiate ca martor, de a se prezenta la organele judiciare pentru a relata aspectele pe care le cunosc in legatura cu savarsirea unei infractiuni, legiuitorul a prevazut pentru acestea anumite obligatii.

Noul Cod de procedura penala stipuleaza ca orice persoana poate fi citata si audiata in calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali. Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor organul judiciar poate dispune fie la cerere, fie din oficiu, orice examinare a acesteia, prin mijloacele prevazute de lege.

In cazul in care a fost citat, martorul este audiat asupra unor fapte sau imprejurari de fapt care constituie obiectul probatiunii. Nu poate insa face obiectul declaratiei martorului, faptele si imprejurarile al caror secret sau confidentialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare care efectueaza audierea. Dupa ce organele judiciare comunica martorului calitatea in care este audiat si faptele sau imprejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile pe care le are, potrivit dispozitiilor din Codul de procedura penala. Pot fi audiati ca martori persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat in cauze care ulterior au fost disjunse. In acest caz organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.

In situatia in care organul judiciar constata ca exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi pus in pericol, ca urmare a datelor pe care le furnizeaza sau a declaratiilor sale, acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una sau mai multe dintre masurile de protectie prevazute de lege. Odata cu acordarea statutului de martor amenintat, in cursul urmaririi penale, procurorul dispune aplicarea fata de acesta a uneia sau a mai multora dintre masurile prevazute in dispozitiile art. 126. Masurile de protectie se dispun de procuror din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal. Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii se dispune de catre instanta, fie din oficiu, fie la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.

CUPRINS

Declaratiile martorilor ca mijloc de proba in procesul penal

Calitatea de martor in procesul penal

Persoanele care nu pot avea calitatea de martor

Drepturile si obligatiile procesuale ale martorilor

Procedura de ascultare a martorilor

Modul si conditiile de ascultare a martorului

Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cause

Consemnarea declaratiilor martorului

Valoarea probanta a declaratiilor martorilor     

Procedee speciale de ascultare a parților si martorilor

Concluzii

Bibliografie

A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniare in procesul penal, Editura Junimea, Iasi, 1979.

A.S.Tulbure, A.M.Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura All Beck, Bucuresti, 2001.

Codul de procedura penala.

Codul penal

Constituția Romaniei

Doltu Ioan,"Martorul in procesul penal",Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004.

Gh. Mateut, Protectia martorilor. Utilizarea martorilor anonimi in fata organelor procesului penal, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004.

Gr.Theodoru,. "Drept procesual penal",  Editura Cugetarea, Iasi, 1996.

I.Neagu, Tratat de procedura penala Editura PRO, Bucuresti, 1997.

Legea nr. 135/2010 privind codul de procedura penala

N. Volonciu, "Tratat de procedura penala" - partea speciala, Editura Paideia, Bucuresti, 1994.

Neagu Ion, "Drept procesual penal", Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.

Petre Burneci, Protectia martorilor, in Revista de drept penal, Anul X, nr. 2/2003.

Tribunalul Judetean Timis, decizia penala nr.1669/1971, in "Revista romana de drept" nr.1/1973.

Tribunalul Suprem, Sectia Penala, Decizia Nr.417/1971, in "Revista romana de drept" nr.11/1971.

Tribunalul Suprem,sectia penala, decizia nr. 653/1975, in "Culegere de decizii" 1975.