Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii.

REZERVA SUCCESORALA

1.Precizari

Orice persoana(fizica) poate dispune asa cum doreste de bunurile sale, pentru timpul cand nu va mai fi in viata.

Din anumite considerente insa, legea nu a recunoscut posibilitatea persoanei fizice de a dispune prin acte juridice de bunurile ce vor alcatui mostenirea, decat in anumite limite.

Nimeni nu poate dispune pentru cauza de moarte de patrimoniul sau decat prin acte juridice esentialmente revocabile (legate cuprinse intr-un testament). Rezulta ca orice pacte asupra mostenirilor viitoare (nedeschise) sunt interzise de lege.

Nimeni nu poate dispune de bunurile sale prin acte juridice decat pentru cazul propriei sale morti. Dispunatorul nu ar putea sa stabileasca soarta bunurilor sale si dupa moartea celor carora le-a lasat aceste bunuri. Dispozitiile testamentare prin care s-ar stabili o ordine succesorala a bunurilor mostenirii (denumite substitutii fideicomisare)sunt prohibite de lege.

Cel care lasa mostenirea nu poate face libertati prin care sa incalce acea parte a mostenirii, numita rezerva succesorala, pe care legea o recunoaste unora dintre mostenitorii legali (cunoscuti ca mostenitori rezervatari). Astfel, dispunatorul, in prezenta mostenitorilor rezervatari, nu poate dispune prin liberalitati decat de o parte din mostenire, numita cotitatea disponibila[1].

In continuare, vom prezenta pe scurt, cele trei limite ale dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii.

2.Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise

2.1Notiune

Codul civil nu defineste pactele asupra unei succesiuni viitoare, dar se poate deduce din prevederile articolelor 965 si 702 Cod civil.

Astfel art.965 alin.2 Cod civil stipuleaza ca "Nu se poate face renuntarea la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot face invoiri, asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul celui a carui succesiune este in chestiune", iar art.702 Cod civil opreste renuntarea la mostenirea unei persoane in viata sau instrainarea drepturilor eventuale intr-o asemenea mostenire.

Prin urmare, un pact asupra unei succesiuni viitoare este orice conventie nepermisa de lege, privind o mostenire ce nu a fost inca deschisa la data cand s-a incheiat conventia, daca prin ea una din parti dobandeste drepturi eventuale in acea mostenire sau renunta la ele.

2.2.Conditii

Pentru existenta unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

a)sa existe un pact, o conventie, respectiv un act juridic bilateral sau multilateral cu caracter irevocabil[2].

b)pactul sa aiba drept obiect o mostenire viitoare in momentul incheierii lui, chiar si o fractiune de patrimoniu sau un bun determinat din acesta[3].

c)dreptul la care se renunta sau care se dobandeste sa fie un drept succesoral eventual, o simpla nadejde, iar nu un drept nascut si actual[4].

d)pactul sa nu faca parte dintre cele permise de lege, in mod exceptional[5].

Codul civil stabileste unele exceptii de la regula prohibitiei pactelor asupra unei succesiuni viitoare, deci nu sunt lovite de nulitate:

-conventiile prin care asociatii prevad ca societatea civila sa continue si dupa moartea unuia dintre ei cu mostenitorul defunctului sau numai intre ceilalti asociati(art.1526 Cod civil)[6].

2.3.Nulitatea pactelor asupra succesiunilor viitoare

Daca sunt indeplinite cele patru conditii aratate mai sus, pactul este lovit de nulitate absoluta. Practica judiciara a statuat ca sunt nule absolut conventiile care prevad cesiunea drepturilor succesorale a unui succesor facuta inaintea mortii testatorului[7].

Vor fi nule conventiile prin care mostenitorii prezumtivi stabilesc ca nu vor aplica dispozitiile testamentare ale autorului lor; renuntarea anticipata la actiunea in reductiune a liberalitatilor excesive, sau clauza de acrescamant trecuta in actul de dobandire, comun prin care, coproprietarii convin ca partea celui ce va muri sa revina supravietuitorilor.

In concluzie, orice pacte succesorale sunt, in general, oprite, chiar daca ar emana de la proprietarul mostenirii, indiferent daca obiectul acestor pacte

l-ar constitui o universalitate de bunuri, o fractiune din aceasta sau un obiect particular. Nulitatea ar putea fi acoperita, dar numai la data deschiderii

succesiunii prin confirmare[8].

3.Oprirea substitutiilor fideicomisare

3.1.Notiune

Art.803 Cod civil stipuleaza ca "substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula chiar in privinta donatarului, a eredelui numit sau a legatarului".

Prin substitutie fideicomisara intelegem acea dispozitie cuprinsa intr-un testament sau contract de donatie, prin care  dispunatorul obliga pe cel gratificat, care poarta denumirea de instituit sau grevat sa conserve bunurile primite si sa le transmita la moartea sa, unei alte persoane, numita substituit, desemnata de catre dispunator .

Pentru a se intelege aceasta notiune, un exemplu ar fi concludent: Dispunatorul A lasa un imobil lui B (instituit) cu obligatia pentru B de a pastra acest imobil si de a-l transmite la moartea sa lui C (substituit) pe care l-a desemnat tot dispunatorul A. Astfel de clauze ar putea fi incluse fie intr-o donatie, fie intr-un testament.

Substitutia fideicomisara cuprinde de fapt doua liberalitati. Prima se face in beneficiul celui gratificat in primul rand, persoana care poarta numele de grevat de substitutie, sau, pe scurt grevat sau instituit, iar cea de a doua este facuta in favoarea tertului chemat sa primeasca liberalitatea la moartea instituitului grevat, persoana care poarta numele de substituit.

Sunt insa si situatii in care dispunatorul nu se multumeste cu stabilirea numai a doua liberalitati, cazul substitutiei fideicomisare unice, cand se stabileste un singur substituit. Dispunatorul poate greva pe primul substituit cu o substitutie in favoarea unui al doilea si asa mai departe. In aceasta situatie, substitutia este graduala si va fi vesnica in cazul in care a fost facuta in folosul descendentilor, fara deosebire de grad.

3.2.Conditiile substitutiei fideicomisare

Pentru a ne afla sub incidenta prevederile art.803 Cod civil, substitutia fideicomisara trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A)Dispunatorul sa fi facut doua sau mai multe liberalitati avand acelasi obiect, de catre doua sau mai multe persoane diferite, liberalitati ce urmeaza a fi executate succesiv.

Ceea ce caracterizeaza o substitutie fideicomisara este in primul rand faptul ca doua sau mai multe persoane sunt chemate sa dobandeasca succesiv fara echivalent aceleasi bunuri[10].

Aceasta prima conditie permite diferentierea substitutiei fideicomisare de alte doua operatii juridice asemanatoare care sunt acceptate de Codul nostru civil ca fiind valabile:

a)substitutia vulgara (art.804 Cod civil) care se aseamana cu substitutia fideicomisara prin aceea ca la aceeasi liberalitate sunt cheamate doua persoane, dar se deosebeste de cea din urma prin aceea ca in cazul primeia nu avem de-a face cu doua transmisiuni cu titlu gratuit care se vor executa in mod succesiv, ci una singura. Substituitul, in cazul substitutiei vulgare, este chemat sa culeaga liberalitatea numai in situatia in care primul gratificat (instituitul) nu poate sau nu voieste sa primeasca legatul sau donatia[11].

b)Dubla liberalitate in uzufructul unui bun este lasat unei persoane, iar nuda proprietate alteia, dispozitie care nu constituie o substitutie fideicomisara.

Celelalte doua operatii juridice se aseamana, deoarece, pe de o parte, cel gratificat cu uzufructul nu poate instraina obiectul liberalitatii pe care a

primit-o, similar grevatului, iar, pe de alta parte, persoana gratificata cu nuda proprietate dobandeste deplina proprietate la moartea uzufructuarului, dupa cum substituitul dobandeste liberalitatea la moartea celui grevat.

Cele doua liberalitati se realizeaza in momentul deschiderii mostenirii sau in momentul incheierii contractului de donatie (in acelasi moment), iar obiectul lor juridic este diferit (dreptul de uzufruct si nuda proprietate).

B)Dispunatorul sa fi impus instituitului obligatia de a conserva bunurile pentru a le transmite substituitului desemnat de catre dispunator[12].

Bunurile care alcatuiesc obiectul liberalitatii sunt lovite pe tot timpul vietii instituitului de inalienabilitate si de insesizabilitate[13], devenind indisponibile in mainile instituitului grevat, ceea ce alcatuieste principalul neajuns economic al substitutiilor fideicomisare.

Simpla oprire de a instraina si greva bunurile nu reprezinta o substitutie fideicomisara. Pentru a exista o substitutie fideicomisara trebuie sa fie indeplinite si celelalte doua conditii: dubla liberalitate succesiva si transmiterea bunurilor asupra substituitului la moartea celui instituit[14].

Clauza de inalienabilitate stipulata intr-o liberalitate nu constituie o substitutie fideicomisara decat daca inalienabilitatea a fost instituita in favoarea unei persoane determinate, caci atunci dispunatorul a inteles sa opreasca instrainarea si grevarea bunurilor cu sarcini pentru a asigura realizarea dublei liberalitati succesive.

C)Dreptul substituitului sa se nasca la moartea celui grevat.

Numai astfel se poate vorbi de o ordine succesiva determinata de vointa dispunatorului si deosebita de devolutiunea stabilita de lege.

Desi aceasta conditie nu figureaza in art.803 C. civil ea este unanim admisa de jurisprudenta si de literatura de specialitate.

Nu va constitui substitutie fideicomisara:

-dispozitia prin care instituitul este obligat sa transmita unei anumite persoane bunurile pe care le-a primit insa la o alta data decat cea a mortii sale (data transmiterii bunului este cu termen sau sub conditie);

-dispozitia prin care se prevede ca liberalitatea facuta unei persoane juridice va trece la, dizolvarea acesteia, asupra unei alte persoane juridice desemnata de dispunator. In acest caz nu ne aflam in fata unei ordini succesorale, dizolvarea unei persoane juridice nu poate fi privita ca un deces, la dizolvare nedeschizandu-se nici o mostenire.

Ordinea succesiva este esentiala si substantiala pentru existenta substitutiei fideicomisare. Aceasta ordine succesorala prezinta doua aspecte:

1.instituitul sau grevatul trebuie sa restituie bunurile care fac obiectul liberalitatii la moartea sa;

2.aceasta restituire nu va putea avea loc decat daca substituitul a supravietuit instituitului, ceea ce inseamna ca restituirea impusa este incerta si eventuala, de unde rezulta ca cel chemat a se folosi de substitutie trebuie sa existe in momentul mortii dispunatorului.

3.3.Substitutia vulgara

Substitutia vulgara reprezinta dispozitia cuprinsa intr-un testament sau contract de donatie prin care dispunatorul desemneaza in subsidiar un al doilea gratificat (legatar sau donatar) care va primi liberalitatea, prin substitutie, pentru cazul cand primul gratificat  nu ar putea sau nu ar voi sa primeasca bunul (bunurile) lasate .

Urmatorul exemplu ar fi edificator pentru intelegerea corecta a substitutiei vulgare: dispunatorul A lasa o masina lui B, dar prevede totodata ca daca B va deceda inaintea sa ori daca nu ar voi sa primeasca bunul, respectiv masina, sa revina lui C.[16].

Se observa faptul ca, in cazul substitutiei vulgare, suntem in prezenta a doua liberalitati dintre care insa numai una se va executa si aceasta la data mortii testatorului, deosebindu-se astfel de substitutia fideicomisara. Substitutia fideicomisara consta intr-o dubla liberalitate, liberalitati care au acelasi obiect.

Prima liberalitate este pura si simpla, iar cea de a doua este facuta sub conditia suspensiva a ineficacitatii celei dintai, astfel ca, la moartea testatorului, primul gratificat voieste si poate primi liberalitatea, caz in care nu se mai pune problema celei de a doua, sau prima liberalitate este ineficace si atunci, indeplinindu-se conditia, numai cea de a doua liberalitate va lua nastere. Aceste doua liberalitati sunt alternative. O asemenea dispozitie nu urmareste sa stabileasca devolutiunea succesorala pe mai multe generatii. Ea nu incalca prin nimic ordinea sociala, economica sau politica si, drept urmare, legea civila o permite[17].

Substitutiile vulgare sunt permise deoarece ele nu prezinta caracterele si inconvenientele substitutiilor fideicomisare, deoarece ele nu cuprind decat o singura transmitere de bunuri, care are loc la moartea testatorului si nu scot bunul din circuitul civil.

Insa va fi nula substitutia vulgara facuta in folosul beneficiarilor unei substitutii oprite, pentru situatia in care aceasta din urma ramane fara efecte, deoarece aceasta ar constitui un mijloc indirect de a asigura executarea unei dispozitii contrare ordinii publice, mostenitorii ab intestat neavand nici un interes de a respecta dispozitiile legale. Substitutia vulgara se poate face sub orice modalitate: cu termen, sub conditie, cu sarcini, important fiind ca persoana substituita sa existe, adica, sa fie cel putin conceputa in momentul in care s-a facut donatia sau a mortii testatorului.

3.4.Nulitatea substitutiei fideicomisare

Codul civil prin dispozitiile art.803 sanctioneaza substitutiile fideicomisare cu nulitatea absoluta. Daca substitutia fideicomisara este inserata intr-un testament, ea nu constituie cauza de nulitate pentru intreg testamentul, ci va fi nula numai acea dispozitie testamentara care o contine[18].

Aceasta sanctiune vizeaza ambele liberalitati, atat liberalitatea instituitului, cat si pe cea facuta a substituitului, fiind o nulitate integrala, de ordine publica[19].

Sanctiunea nulitatii se va aplica si in cazul in care substitutia fideicomisara ar rezulta din doua acte deosebite numai daca acestea alcatuiesc un tot indivizibil. Daca insa, liberalitatea este numai in parte grevata cu o substitutie fideicomisara, nulitatea va fi numai partiala, cu exceptia cazului in care operatia ar fi indivizibila.

Nulitatea prevazuta de art.803 Cod civil nu va putea fi acoperita prin confirmare, ratificare expresa sau tacita, de catre mostenitori chiar daca ar lua forma unei executari voluntare a legatului. Mostenitorii legali chiar in aceasta situatie si-ar pastra actiunea impotriva gratificatilor.

Nulitatea fiind absoluta, actiunea in constatarea ei este imprescriptibila, conform art.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.

Astfel fiind, dispozitiile cuprinse in art.803 Cod civil prin care se sanctioneaza cu nulitate substitutiile fideicomisare, isi gasesc aplicarea in momentul decesului testatorului, adica atunci cand substitutia fideicomisara se materializeaza si isi produce efectele. Ca atare, daca la decesul testatorului, instituita testamentara era predecedata, testamentul care prevede o substitutie fideicomisara este valabil, pentru ca nu mai exista dubla liberalitate succesiva, ci o liberalitate simpla in favoarea substituitului[20].

4.Oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala[21]

4.1.Consideratii generale

Cea mai importanta limitare adusa de legiuitor dreptului de a dispune prin acte juridice cu titlu gratuit o constituie institutia rezervei succesorale.

Pactele unei succesiuni viitoare si substitutiile fideicomisare, sunt acte juridice care nu se nasc valabil, fiind lovite de nulitate absoluta, ele neputand fi executate nici macar partial, fiind oprite imperativ de lege.

Spre deosebire de acestea, legatele valabil nascute pot fi integral in absenta mostenitorilor legali rezervatari sau chiar in prezenta acestora, insa fara a le aduce vreo atingere drepturilor pe care legea le confera, si anume, rezervei succesorale. Astfel spus, in prezenta mostenitorilor legali rezervatari, legatarii vor fi gratificati numai in limitele cotitatii disponibile.

Orice persoana poate dispune liber, in timpul vietii, potrivit cu cerintele legii, de bunurile din patrimoniul sau, atat prin acte intre vii(cu titlu oneros sau gratuit), cat si prin acte mortis causa, prin testament.

Deci in prezenta mostenitorilor legali rezervatari, dreptul testatorului de a dispune cu titlu gratuit este limitat la cotitatea disponibila[22].

De indata ce exista mostenitori rezervatari, averea succesorala se divide in doua parti, rezerva si cotitatea disponibila[23].

Rezerva succesorala este acea parte a mostenirii care este sustrasa liberalitatilor celui care lasa mostenirea si care se cuvine in mod imperativ mostenitorilor rezervatari[24]. Acestia din urma vor dobandi cel putin rezerva succesorala, chiar impotriva vointei liberale a defunctului.

Cotitatea disponibila, care se obtine prin scaderea din masa succesorala a rezervei, este partea din mostenire de care cel ce lasa mostenirea poate dispune cum doreste, fie prin acte cu titlu gratuit, fie prin acte cu titlu oneros. Mostenitorii care beneficiaza in temeiul legii de rezerva succesorala se numesc mostenitori rezervatari. Potrivit dispozitiilor Codului civil si a Legii nr.319 din 1944 au calitatea de mostenitori rezervatari:

-descendentii defunctului, fara limitare de grad;

-ascendentii privilegiati, tatal si mama defunctului;

-sotul supravietuitor.

Rezerva fiind o parte a mostenirii ab intestat, din aceasta decurg cateva consecinte:

-rezerva nu va putea fi pretinsa decat de persoanele care au calitatea de mostenitor rezervatar.

-renuntand la mostenire succesorul rezervatar renunta implicit si la rezerva, fiind imposibila retinerea macar a unei parti din aceasta;

Cand in succesiunea unui strain se afla si imobile care se gasesc pe teritoriul Romaniei, atat rezerva cat si cotitatea disponibila se vor stabili potrivit legii romane[25].

4.2.Notiunea si Caracterele juridice ale rezervei succesorale

Notiune

Rezerva succesorala este acea parte a mostenirii, care, prin vointa legii se defera unor mostenitori si de care testatorul nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit caractere juridice. Din definitie rezulta doua caractere juridice ale rezervei succesorale:

A)Rezerva succesorala este parte a mostenirii[26]

Rezerva apara pe mostenitorul rezervatar nu numai impotriva legatelor, ci si impotriva donatiilor. De aici rezulta ca rezerva nu este o parte a mostenirii pe care defunctul o lasa efectiv, ci o portiune din mostenirea pe care ar fi lasat-o daca nu ar fi facut liberalitati.

Din faptul ca rezerva succesorala este o parte a mostenirii decurg unele consecinte:

1.Cel care invoca dreptul la rezerva succesorala trebuie sa vina la mostenire, adica prin clasa careia ii apartine si gradul de rudenie pe care il are, mostenitorul trebuie sa aiba un rang util la mostenire. Spre exemplu, ascendentii privilegiati nu au drept asupra rezervei succesorale in prezenta descendentilor, deoarece in aceasta situatie ultimii sunt cei care au vocatie succesorala concreta.

2.Mostenitorul rezervatar trebuie sa aiba capacitate succesorala, sa existe in momentul deschiderii succesiunii sau cel putin sa fie conceput la data respectiva.

3.Mostenitorul rezervatar nu trebuie sa fie nedemn sau sa fi renuntat la mostenire, mostenitorul nedemn sau renuntator pierde cu efect retroactiv dreptul sau la mostenire, inclusiv dreptul la rezerva succesorala[27].

Rezerva succesorala, fiind o parte a mostenirii, are un caracter colectiv, atat in ceea ce priveste bunurile transmise, cat si, in principiu, privitor la persoanele beneficiare.

4.Mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva succesorala in natura, adica sunt indrituiti sa culeaga bunurile din mostenire, nu numai valoarea lor.

5.Dreptul la rezerva succesorala se naste la data deschiderii succesiunii.

B)Rezerva succesorala este lovita de lege cu indisponibilitatea[28]. Rezerva succesorala este indispensabila in mainile celui care lasa mostenirea. Aceasta indisponibilitate este deopotriva relativa si partiala.

Indisponibilitatea rezervei succesorale este relativa pentru ca dreptul de a dispune al testatorului nu este limitat decat in ceea ce-i priveste pe mostenitorii rezervatari si doar in folosul acestora. Numai mostenitorii rezervatari sau cei care-i reprezinta pe acestia pot invoca atingerea adusa rezervei succesorale si pot solicita reductiunea liberalitatilor excesive in scopul reintregirii acesteia[29].

Indisponibilitatea este partiala, atat in ceea ce priveste bunurile cat si in ceea ce priveste actele oprite. Aceasta indisponibilitate loveste doar o fractiune a mostenirii, respectiv, rezerva succesorala, iar, pe de alta parte, actele oprite sunt doar liberalitatile (donatii sau legate) care incalca rezerva succesorala.

Deci indisponibilitatea rezervei succesorale vizeaza doar bunurile care alcatuiesc rezerva succesorala, nu si cotitatea disponibila, iar, in alta ordine de idei se vor revoca numai actele cu titlu gratuit, nu si actele cu titlu oneros, aceasta deoarece persoana despre a carei mostenire este vorba, in timpul vietii sale, are libertatea de a dispune de bunurile sale prin acte cu titlu oneros, caz in care, opereaza subrogatia reala[30]. Rezerva succesorala este indisponibila fata de mostenitorii rezervatari, neputand fi atinsa prin donatii sau legate.

5.Mostenitorii rezervatari

5.1.Enumerare

Din dispozitiile art.814 si 843 Cod civil rezulta ca legiuitorul roman a instituit ca mostenitori rezervatari numai pe descendentii defunctului sau succesorii acestora, cand vin la mostenire prin reprezentare si pe ascendentii privilegiati, cand vin la mostenire in lipsa de descendenti[31]. Fata de locul pe care il ocupa mostenitorii rezervatari, descendenti sau ascendenti privilegiati in devolutiunea succesorala, institutia rezervei succesorale apartine succesiunii ab intestat.

Prin Legea nr.319 din 10 iunie 1944 a fost instituit ca mostenitor rezervatar si sotul supravietuitor, dar aceasta dispozitie nu modifica locul rezervei succesorala prin vointa legiuitorului. Rezerva sa nu este exprimata sub forma unei fractiuni din masa succesorala, ci sub forma unei parti care variaza in functie de clasa de mostenitori cu care sotul supravietuitor vine in concurs.

A)Rezerva descendentilor

Potrivit art.842 Cod civil prin descendenti trebuie sa intelegem nu numai copii descendenti de gradul I, ci pe toti ceilalti descendenti indiferent de grad (nepoti, stranepoti), fie ca sunt chemati la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. De asemenea, includem in categoria descendentilor atat pe cei care provin din casatorie (copil legitim, art.841 Cod civil), cat si pe cei din afara casatoriei (copil nelegitim, asimilati cu cei din casatorie, art.63 Codul familiei), precum si pe cei adoptati. Rezerva descendentilor este fixata de art.841 si art.842 Cod civil.

Daca defunctul lasa ca mostenitor un singur copil, rezerva acestuia este de jumatate din masa succesorala, restul constituind cotitatea disponibila.

In cazul in care la deschiderea mostenirii vor fi chemati doi copii rezerva lor succesorala va fi de 2/3 din masa succesorala, iar restul de 1/3 va reprezenta cotitatea disponibila.

Cand testatorul va avea trei sau mai multi copii, rezerva succesorala a acestora va fi de 3/4 din masa succesorala, iar cotitatea disponibila de numai 1/4. S-a considerat ca ratiunea acestei masuri se afla in dorinta legiuitorului de a nu recunoaste copiilor mai mult de 3/4 sub forma de rezerva succesorala in detrimentul dreptului defunctului[32]. Testatorul in acest caz va putea dispune de cel mult 1/2 din patrimoniul acumulat in timpul vietii.

Toti descendentii vor mosteni rezerva succesorala in indiviziune. Daca la mostenire vin descendenti de gradul II, III, etc., dar prin reprezentare, rezerva se va calcula dupa numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I[33].

Cat priveste modul de stabilire a cuantumului rezervei succesorale a descendentilor, trebuie sa se tina seama numai de descendentii care vin efectiv la mostenire, nu si de cei care datorita nedemnitatii succesorale sau renuntarii la mostenire, sunt straini de mostenire[34].

In cazul in care mai multi descendenti in grad subsecvent vin la mostenire in nume propriu, intrucat succesibilii de gradul intai sunt nedemni sau renuntatori, rezerve succesorala se va stabili tot in functie de numarul descendentilor de gradul intai[35].

Daca mai multi descendenti de grad mai indepartat (nepot de fiu, stranepot de fiu) vin la mostenire prin reprezentare succesorala, rezerva se va stabili in functie de numarul copiilor defunctului (dupa descendentii de gradul I).

B)Rezerva succesorala a ascendentilor privilegiati

Ascendentii privilegiati care au dreptul la rezerva succesorala sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Rezerva succesorala a ascendentilor privilegiati este prevazuta de art.843 Cod civil.

Potrivit acestei dispozitii, daca la deschiderea succesiunii defunctului nu sunt descendenti, tatal si mama vor beneficia de o rezerva succesorala de 1/2 din masa succesorala; cealalta jumatate va reprezenta cotitatea disponibila.

In cazul in care nu exista descendenti, dar a supravietuit numai unul din ascendentii privilegiati, rezerva acestuia va fi de 1/4 din masa succesorala, iar cotitatea disponibila va fi de 3/4.

In cazul adoptiei cu efecte restranse care a fost incuviintata inainte de intrarea in vigoare a O.U.G. nr.25/1997, vor avea calitatea de mostenitori rezervatari atat parintii firesti, cat si adaptatorii adoptatului decedat; situatie in care cuantumul rezervei succesorale pentru acestia va fi de ½ din masa succesorala care se va imparti in mod egal intre ei (1/8 fiecare parinte).

5.2.Rezerva succesorala a sotului supravietuitor.

1.Particularitatile rezervei sotului supravietuitor

Rezerva are scopul de a conserva pentru mostenitorii indreptatiti, deci si pentru sotul supravietuitor, o parte din valoarea mostenirii, iar nu anumite bunuri individualizate sau o parte oarecare din fiecare categorie de bunuri, de aceea defunctul are libertatea de a decide care va fi compunerea rezervei, adica sa precizeze care anume bunuri se vor atribui in natura mostenitorilor rezervatari[36].

Spre deosebire de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, rezerva sotului supravietuitor prezinta anumite caracteristici.

a)In primul rand, rezerva sotului supravietuitor consta intr-o cota fixa de 1/2 dintr-o cota variabila reprezentata de partea succesorala la care are dreptul ca mostenitor legal, cota care difera in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

b)In al doilea rand, spre deosebire de rezerva ascendentilor privilegiati si rezerva descendentilor, care sunt reprezentate de fractiuni raportate direct la mostenire, rezerva sotului supravietuitor este data de o fractiune raportata la portiunea ereditara care i se cuvine ca mostenitor legal.

c)In sfarsit, in al treilea rand, rezerva sotului supravietuitor se atribuie intotdeauna individual, iar nu si colectiv, cum se intampla in cazul in care la mostenire vin mai multi succesori legali, altii decat sotul supravietuitor[37].

2. Intinderea rezervei sotului supravietuitor

Din interpretarea corespunzatoare a art.2 din Legea nr.319/1944 deducem rezerva sotului supravietuitor in concurs cu diferitele clase de mostenitori sau in lipsa celor patru clase:

a).Daca vine in concurs cu descendentii defunctului, rezerva sotului supravietuitor este de 1/4 : 2, adica 1/8 din mostenire. Solutia este aceeasi indiferent de numarul descendentilor pentru ca altfel legiuitorul ar fi incurajat indirect sotul supravietuitor sa faca mai putini copii pentru a avea o rezerva succesorala cat mai mare.

b).In concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati, rezerva sotului supravietuitor este de 1/3: 2, adica 1/6 din mostenire.

c)In concurs cu ascendentii ordinari, rezerva sotului supravietuitor este de 3/4 :2, adica 3/8 din mostenire.

d).In concurs cu colateralii ordinari, rezerva sotului supravietuitor este de 3/4 :2, adica 3/8 din mostenire.

e).In lipsa rudelor defunctului din cele patru clase de mostenitori, rezerva sotului supravietuitor reprezinta 1/2 din mostenire.

Ca si in cazul stabilirii cotei de mostenire legala, si in cazul stabilirii rezervei se tine cont numai de rudele impreuna cu care sotul supravietuitor "vine la succesiune" (art.1 din Legea nr.319/1944), adica care mostenesc efectiv, adica nu sunt renuntatori, nedemni sau exheredati (daca in acest din urma caz nu sunt mostenitori rezervatari). In cazul exheredarii unor mostenitori, numai in caz ca vine in concurs cu descendentii sau ascendentii privilegiati se va tine cont de ei, la stabilirea rezervei sotului supravietuitor, pentru ca acestia "vin la succesiune"[38]. Insa, in caz ca sunt exheredati colaterali privilegiati, ascendenti ordinari sau colaterali ordinari nu se va tine cont de acestia la stabilirea rezervei sotului supravietuitor, pentru ca acestia efectiv "nu vin la succesiune".

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

B. Caracteristicile rezervei sotului supravietuitor

Spre deosebire de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, rezerva sotului supravietuitor prezinta anumite caracteristici.

In primul rand, rezerva sotului supravietuitor consta intr-o cota fixa de ½ dintr-o cota variabila reprezentata de partea succesorala la care are dreptul ca mostenitor legal, cota ce difera in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

In al doilea rand, spre deosebire de rezerva ascendentilor privilegiati si rezerva descendentilor, care sunt reprezentate de fractiuni raportate direct la mostenire, rezerva sotului supravietuitor este data de o fractiune raportata la portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal.

In sfarsit in al treilea rand, rezerva sotului supravietuitor se atribuie intotdeauna individual, iar nu si colectiv, cum se intampla in cazul in care la mostenire vin mai multi succesori legali, altii decat sotul supravietuitor[39].

C. Imputarea rezervei sotului supravietuitor

Privitor la problema drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor ne putem intrebarea daca acestea influenteaza calculul rezervei celorlalti mostenitori rezervatari si daca da in ce masura?

De altfel, una din cele mai controverse probleme din materia dreptului de mostenire o reprezinta imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra masei succesorale in cazul in care vine in concurs cu alti mostenitori rezervatari.

Asadar dupa ce am vazut din ce se compune masa succesorala si asupra caror bunuri se exercita dreptul la rezerva sa vedem care au fost solutiile date in doctrina cu privire la imputarea rezervei sotului.

Rezerva succesorala a sotului supravietuitor nu ridica probleme cand acesta vine singur la mostenire sau cand vine impreuna cu succesibilii nerezervatari. Cand insa vine in concurs cu descendentii sau cu ascendentii privilegiati ai sotului defunct, se ridica problema daca rezerva sotului in viata se va imputa asupra cotitatii disponibile, asupra rezervei descendentilor sau ascendentilor privilegiati sau asupra intregii mase succesorale.

O solutie oferita de doctrina[40]a fost in sensul ca rezerva sotului in viata se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile intrucat, arata autorii, nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca legiuitorul, prin acordarea unei rezerve sotului supravietuitor, a inteles sa micsoreze rezerva descendentilor sau parintilor.

Potrivit acestei solutii, daca spre exemplu, masa succesorala este compusa din bunuri in valoare de 15 milioane lei si la succesiune vin sotul supravietuitor, doi descendenti si un legatar universal, se va  stabili mai intai rezerva celor doi descendenti adica 2/3 respectiv 10 milioane de lei, iar apoi din cotitatea disponibila de 5 milioane de lei se va deduce rezerva sotului, de 1/8 adica 1.875.000 lei, iar restul de 3.125.000 lei i se cuvine legatarului universal.

Aceasta opinie a fost imbratisata si de practica judecatoreasca[41] care a decis ca prin instituirea rezervei sotului supravietuitor, cotitatea disponibila se va micsora corespunzator cu intinderea rezervei sotului supravietuitor.

In atare situatie, de pilda in cazul a trei descendenti ai defunctului care vin in concurs cu sotul supravietuitor, cotitatea disponibila este de 1/8, iar rezerva de 7/8 (3/4, respectiv 6/8 fiind rezerva descendentilor, iar 1/8 rezerva sotului in viata). Reductiunea liberalitatilor facute de defunct, fie pe cale testamentara, fie prin donatii, se va face in raport de aceasta cotitate disponibila, (art.1 si 2 din Legea nr.319/1944 si art.841 si 843 Cod civil).

Intr-o alta opinie[42], la care aderam si noi, rezerva sotului supravietuitor atunci cand vine in concurs cu alti mostenitori rezervatari trebuie sa fie imputata asupra mostenirii in intregul sau si nu exclusiv asupra cotitatii disponibile si nici exclusiv asupra rezervei altor mostenitori rezervatari.

Rezerva sotului supravietuitor va micsora nu numai cotitatea disponibila, ci si rezerva mostenitorilor rezervatari cu care vine in concurs. Sunt aduse in acest sens doua argumente:

1.Decretul-lege 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale (inclusiv dreptul la rezerva) in favoarea sotului supravietuitor "din averea celuilalt sot" (art.1 si 2), adica din masa succesorala.

2.Daca in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor, imputandu-se asupra masei succesorale, micsoreaza partile mostenitorilor legali cu care vine in concurs, atunci trebuie sa se admita ca in cadrul devolutiunii testamentare rezerva sotului supravietuitor se imputa tot asupra masei succesorale si, prin intermediul ei, micsoreaza si cotitatea                                                                                                                                      disponibila.

In sprijinul acestei a doua opinii este adus si un exemplu. Astfel, conform regulii majoritare in doctrina, daca defunctul are ca mostenitori legali pe sotul supravietuitor, doi parinti si o sora si a instituit-o legatura universala pe sora sa, rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/6 din mostenire, a parintilor 1/2 din mostenire, restul de 2/6 (1/3) revenind surorii sale, tot cat ar fi primit si daca n-ar fi existat testament [1/2 din 1-1/3]. Conform celei de-a doua opinii, rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/6 din mostenire, a parintilor 1/2 din 5/6 (intregul - rezerva sotului supravietuitor), 5/12, surorii legatare universale revenindu-i 5/12, mai mult decat i-ar fi revenit potrivit celuilalt sistem de calcul, asigurandu-se astfel respectarea mai stricta a vointei defunctului.

Atat timp cat legiuitorul a prevazut rezerva succesorala pentru anumite categorii de mostenitori, aceasta trebuie respectata in intregime si nu diminuata una in favoarea alteia. Pentru calculul rezervei sotului supravietuitor se va afecta doar acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune liber, iar aceasta nu poate fi decat cotitatea disponibila. Rezervele trebuie pastrate intacte, deoarece aceasta a fost vointa legiuitorului si nu exista nici o ratiune legala pentru ca rezerva sotului supravietuitor sa fie privilegiata celorlalte rezerve.

5.5.Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a defunctului

A.     Domeniul de aplicare al art.939 Cod civil

Art. 939 Cod civil dispune ca "barbatul sau femeia care, avand copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuantul bunurilor".

Dispozitiile art.939 Cod civil potrivit carora este ingradita posibilitatea de a dispune in favoarea sotului din ultima casatorie cand vine la mostenire cu copii dintr-o casatorie anterioara, sunt derogatorii de la dreptul comun, reglementat prin art.841 Cod civil si urmaresc sa apere dreptul la mostenire al acestora de influentele si capacitatea pe care sotul din casatoria subsecventa ar putea sa le exercite asupra parintelui care s-a casatorit. Ele trebuie insa puse in acord cu prevederile Legii nr.319/1944, deoarece art.939 Codul civil nu a fost abrogat nici expres si nici implicit prin aceasta lege.

Ratiunea instituirii acestui text de lege este aceea de a ocroti interesele descendentilor defunctului dintr-o casatorie anterioara impotriva liberalitatilor excesive pe care defunctul le-ar fi putut face in favoarea sotului din casatoria subsecventa.

1.Copiii care beneficiaza de prevederile art.939 Cod civil

Daca dam o interpretare restrictiva dispozitiilor art.939 Cod civil, care are in vedere doar copiii dintr-un "alt maritagiu" ar insemna ca textul de lege limiteaza numarul celor care beneficiaza de ele, doar la copiii rezultati dintr-o casatorie anterioara, adica vor putea invoca aceste dispozitii doar copiii unui defunct care s-a recasatorit, neprezentand relevanta faptul ca prima casatorie a fost desfacuta prin divort sau a incetat prin moarte.

Dar, ca urmare a modificarilor pe care legislatia noastra le-a suportat (Codul familiei din 1954)[43], care asimileaza situatia copiilor nascuti in afara casatoriei, cu cei nascuti din casatorie s-a admis ca textul se aplica si copiilor din afara casatoriei . Copilul din afara casatoriei are aceeasi situatie cu cel din casatorie, dar numai daca are filiatia stabilita .

De asemenea, textul se aplica si in cazul copiilor adoptati, cu conditia ca actul de incuviintare a adoptiei sa fie anterior incheierii casatoriei subsecvente.

Nu intra in dispozitiile art.939 Cod civil copilul sau copiii care s-au nascut dupa incheierea casatoriei din urma, desi au fost conceputi inainte de incheierea casatoriei celui despre a carui mostenire este vorba, intrucat sunt socotiti, potrivit Codului familiei, copii din aceasta din urma casatorie.

Art.939 Cod civil se aplica si atunci cand defunctul avea un singur copil, desi textul vorbeste despre copii la plural, dar neindoielnic ca el se aplica si in interesul unui singur copil dintr-o casatorie anterioara a defunctului[46].

Trebuie precizat faptul ca prin copii in sensul art.939 Codul civil nu trebuie sa intelegem numai pe descendentii de gradul I, ci trebuie sa intelegem pe toti descendentii, fara limita de grad (nepoti, stranepoti etc.) situatie in care, intinderea rezervei va fi stabilita tinandu-se seama de numarul tulpinilor (al copiilor).

In toate cazurile pentru a se putea beneficia de dispozitiile art.939 Cod civil, copiii, indiferent ca sunt dintr-o casatorie anterioara, din adoptie sau din afara casatoriei, trebuie sa fie in viata la data deschiderii succesiunii si trebuie sa nu fie nedemni sau renuntatori; aceasta rezerva subzista numai in beneficiu celor care doresc sa vina la mostenire si care indeplinesc conditiile cerute pentru a putea mosteni.

2.Liberalitatile avute in vedere de art.939 Cod civil

Instituirea cotitatii disponibile speciale, in scopul apararii drepturilor unei categorii de descendenti, constituie o masura de exceptie, cu caracter derogator de la regula generala a cotitatii disponibile ordinare, stabilita de Codul civil.

Ca orice dispozitie de exceptie, prevederile art.939 Cod civil ar trebui sa fie de stricta interpretare, limitand aria actelor de liberalitate facute in favoarea sotului subsecvent, numai la donatii.

Aceasta limitare ar fi, insa, contrara scopului urmarit de art.939 Cod civil, dar si intelesului care trebuie dat termenilor intrebuintati.

Folosind notiunea "nu va putea darui", s-a inteles numai ca sotul predecedat nu va putea gratifica pe sotul subsecvent, fara nici o semnificatie cu privire la forma in care liberalitatea are loc.

Dupa cum intemeiat s-a retinut in literatura de specialitate[47], intra sub incidenta art.939 Cod civil:

1.Toate donatiile si legatele facute sotului supravietuitor in timpul casatoriei subsecvente.

2.Donatiile anterioare casatoriei subsecvente, in masura in care au fost facute in vederea acesteia.

3.Legatele facute anterior casatoriei subsecvente, chiar daca nu au fost facute in vederea acesteia, intrucat se poate presupune ca testatorul nu a mentinut legatul decat in considerarea calitatii de sot dobandite de legatar dupa incheierea casatoriei.

Prevederile art.939 Cod civil nu se aplica in ce priveste liberalitatile facute unui concubin[48], deoarece concubinajul nu produce efecte juridice proprii si nu confera concubinilor un anume statut juridic. Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca aplicarea prin analogie a dispozitiilor legislatiei familiei privitoare la raporturile dintre soti la relatiile dintre concubini este inadmisibila, astfel incat regimul comunitatii de bunuri nu foloseste concubinilor, deoarece concubinajul este in afara de lege, iar statul ocroteste numai casatoria. In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile din dreptul comun care reglementeaza proprietatea pe cote-parti in masura in care este dovedita existenta unei asemenea proprietati

B. Raportul dintre cotitatea disponibila speciala, cotitatea disponibila ordinara si drepturile sotului supravietuitor prevazute de Legea nr.319/1944

Dupa aparitia Legii nr.319/1944 s-a ridicat problema daca dispozitiile art. 939 Cod civil isi mai gasesc aplicabilitatea. Raspunsul a fost pozitiv argumentandu-se ca subzista ratiunea pentru care el a fost instituit, si anume de a ocroti interesele descendentilor defunctului dintr-o casatorie anterioara impotriva liberalitatilor excesive pe care defunctul le-ar fi putut face in favoarea sotului din ultima casatorie.

Desi Legea nr.319/1944 nu a abrogat, nici expres si nici implicit, dispozitiile articolului 939 Cod civil, prevederile acestuia trebuie sa nu contravina cu dispozitiile legale referitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

In aceasta privinta, in doctrina si jurisprudenta sunt aspecte asupra carora exista unitate de opinii, dar si aspecte asupra carora parerile sunt impartite.

Astfel, este unanim admis ca partea ce reprezinta cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor se imputa (se deduce) asupra cotitatii disponibile ordinare, nefiind posibila cumularea celor doua cotitati si reducerea pe aceasta cale a partii rezervate a mostenirii.

Pe de alta parte insa, avand in vedere faptul ca la ora actuala in doctrina si jurisprudenta exista doua conceptii diferite cu privire la partea din mostenire asupra careia se imputa rezerva celorlalti mostenitori rezervatari in prezenta sotului supravietuitor, pe cale de consecinta si asupra calculului cotitatii disponibile speciale a sotului supravietuitor in concurs cu copii defunctului dintr-o casatorie anterioara vor exista doua sisteme de calcul[52].

Consideram ca modul concret de stabilire a cotitatii disponibile speciale ar consta din:

a)stabilirea rezervei succesorale a sotului supravietuitor si a descendentului.

Rezerva sotului supravietuitor in concurs cu descendentii reprezinta 1/8 din mostenire, rezerva unui singur copil va fi ½ din restul ramas, deci din (1-1/8)=7/8, adica ½ x 7/8 = 7/16.

Rezerva totala va fi: 1/8 (sotul supravietuitor) + 7/16 (un descendent) =9/16.

b)stabilirea cotitatii disponibile ordinare

Cotitatea disponibila ordinara = masa succesorala - rezerva totala = 1-9/16 =7/16.

Cotitatea disponibila ordinara ar fi putut fi lasata de catre defunct, in totalitate, unui tert si legatul ar fi fost pe deplin valabil.

c)stabilirea a cat anume din cotitatea disponibila ordinara se incadreaza in cotitatea speciala prevazuta de art.939 Cod civil.

Trebuie sa verificam daca prin liberalitatile de defunct nu se incalca cele doua limite impuse de art.939 Cod civil: partea copilului care a luat mai putin (observam ca aceasta limita este respectata intrucat partea copilului de 7/16 care reprezinta cotitatea disponibila ordinara), iar pe de alta parte sotul supravietuitor sa nu fie gratificat decat in limitele cotitatii disponibile, speciale de ¼ din mostenire (observam insa ca 7/16>1/4).

d)eventualul rest urmeaza sa fie impartit intre copil si sotul in viata potrivit art.1 Decretul-lege nr.319/1944.

Observam ca intre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala exista o diferenta de 3/16 (7/16 - ¼ =3/16).

Acest rest de 3/16 defunctul il putea lasa prin testament sau donatie unui tert. Daca n-a facut-o, cota de 3/16 se va imparti intre copil si sotul supravietuitor potrivit regulilor de la mostenirea legala, adica ¼ x 3/16 =3/64 pentru sotul supravietuitor, iar copilul restul de ¾ din 3/16, deci 9/64.

e)insumarea cotelor ce revin fiecarui mostenitor.

Sotul supravietuitor va primi 1/8 + ¼ + 3/63 =27/64 din mostenire.

Descendentul va primi 7/16 + 9/64 =37/64 din mostenire.

In cazul in care cotitatea disponibila speciala este mai mica decat cotitatea  disponibila ordinara, iar defunctul nu a facut nici o liberalitate pentru aceasta diferenta, ea urmeaza a fi impartita potrivit prevederilor legale continute in art.1 din Legea nr.319/1944.

De asemenea, daca sotul supravietuitor, care a primit o donatie de la defunct, vine in concurs cu descendentii din alta casatorie a sotului donator, el poate cumula cotitatea disponibila speciala cu dreptul sau succesoral. Dupa cum am mai spus, Legea nr.319/1944 n-a abrogat dispozitiile art.939 Cod civil si ca atare trebuie pus de acord  cu noile dispozitii legale privitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

6.Determinarea masei succesorale. Calculul rezervei si a cotitatii disponibile

6.1.Operatii necesare determinarii masei succesorale

Calculul rezervei si al cotitatii disponibile se face prin aplicarea dispozitiilor art.849 Cod civil[53] si presupune urmatoarele doua operatiuni:

1.Stabilirea masei de calcul asupra careia se va calcula partea de care a putut dispune autorul in limitele legii;

2.Stabilirea liberalitatilor care urmeaza a se imputa asupra rezervei si care se imputa asupra partii disponibile.

1.Stabilirea masei de calcul se face in scopul reconstituirii patrimoniului pe care l-ar fi avut defunctul daca nu ar fi dispus prin donatii si/sau legate. Dupa delimitarea activului succesoral se deduc datoriile si sarcinile mostenirii ca si cum s-ar proceda la partaj. Cotitatea disponibila se calculeaza numai asupra activului net, in virtutea principiului nemo liberalis nihi liberatus.

Formarea masei de calcul implica urmatoarele operatiuni, potrivit art.849 Cod civil:

a)determinarea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii (activul brut).

b)deducerea pasivului succesoral (pentru obtinerea activului net).

c)adaugarea fictiva si numai in vederea calculului, a valorii bunurilor donate de defunct.

6.2.Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii

A. Determinarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului

a)Determinarea bunurilor ramase in natura la deces se face prin ratiunea tuturor bunurilor mobile si imobile ale defunctului existente la decesul sau, cu conditia de a fi evaluabile in bani. In aceste bunuri sunt socotite si cele testate de de cuius  care nu sunt predate legatarilor decat dupa verificarea integritatii rezervei. Se adauga si creantele pe care defunctul le avea impotriva mostenitorilor rezervatari. Aceste creante, desi stinse prin confuziune, reprezinta o valoare activa a mostenirii pe care succesorul ar fi obligat sa o plateasca defunctului daca traia.

Calculul nu include:

-drepturile stinse odata cu moartea defunctului, precum dreptul la pensia de intretinere, dreptul de uzufruct, dreptul la renta viagera;

-drepturile asupra bunurilor care nu au facut parte din patrimoniul defunctului, cum ar fi fructele naturale culese dupa deschiderea succesiunii, fructele civile scadente posterior deschiderii mostenirii, imbunatatirile si adaugirile aduse de un mostenitor unui bun succesoral;

-bunurile lipsite de valoare patrimoniala, precum fotografii, diplome, medalii, titluri, decoratii, alte bunuri cu valoare exclusiv sentimentala.

B. Scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente, pentru a se obtine activul net al mostenirii

b)Deducerea pasivului are ca scop obtinerea activului net al mostenirii si se realizeaza prin scaderea din valoarea activului brut a tuturor obligatiilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii, cu exceptia celor stinse prin deces. Datoriile, in intelesul art.849 Cod civil, sunt reprezentate de toate obligatiile contractate de defunct, de orice natura si catre orice creditori (chiar mostenitorii rezervatari), precum si toate cheltuielile de inmormantare si cele implicate de lichidarea succesiunii (cheltuieli de inventar, de punere a pecetilor, de expertiza, de partaj etc.).

Art.849 Cod civil lasa sa se inteleaga ca operatiunea de scadere a datoriilor se face dupa adaugarea fictiva a donatiilor, dar doctrina si jurisprudenta apreciaza ca inaintea adaugirii fictive a donatiilor trebuie obtinut activul net al mostenirii, aspect important in cazul mostenirii insolvabile.

C. Reunirea fictiva la activul net, a donatiilor facute in timpul vietii de cel ce lasa mostenirea

Reuniunea fictiva la activul net a valorii donatiilor facute in timpul vietii de de cuius presupune o operatie "pe hartie" si nu readucerea efectiva a valorilor donate la masa succesorala. Operatiunea vizeaza toate donatiile facute de defunct, directe, indirecte, prin dar manual sau simulatie (donatiile deghizate sau prin interpunere de persoane).

Nu intra in operatia de reunire fictiva darurile obisnuite, cheltuielile de hrana, invatatura, intretinere facute in folosul sotului sau descendentilor.

Desi bunurile instrainate de defunct cu titlu oneros nu intra, in principiu, in masa de calcul, art.845 Cod civil prevede ca se adauga la aceasta masa toate bunurile instrainate unui succesibil in linie dreapta cu sarcina unei rente viagere sau rezerva unui uzufruct[54]. Legea consacra o prezumtie de simulatie, considerand ca asemenea instrainari, facute mostenitorilor in linie dreapta, sunt donatii deghizate scutite de raport.

Daca beneficiarul cotitatii disponibile a instrainat, mai inainte de efectuarea partajului bunuri din masa succesorala ce intrec cuantumul cotitatii disponibile, el nu mai are nici un drept asupra bunurilor ramase de impartit[55].

Donatiile reunite fictiv se evalueaza dupa starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea din momentul deschiderii mostenirii (art.849 Cod civil). Valoarea din momentul deschiderii mostenirii nu cuprinde sporul datorat faptei donatarului si nici scaderea de valoare datorata faptei acestuia, ci evaluarea este facuta ca si cand bunul nu ar fi iesit niciodata din patrimoniul defunctului.

Dupa efectuarea celor trei operatiuni se obtine masa de calcul asupra careia aplicandu-se fractiunile prevazute de Codul civil se obtin valorile rezervei si cotitatii disponibile.

2.Imputarea liberalitatilor desemneaza modul de a socoti liberalitatile facute de de cuius, fie asupra cotitatii disponibile, fie asupra rezervei[56]. Pentru aceasta se au in vedere urmatoarele aspecte: daca gratificatul este sau nu mostenitor rezervatar, daca gratificatul, mostenitor rezervatar, a acceptat sau nu mostenirea.

a)Daca persoana gratificata este straina de mostenire sau mostenitor legal nerezervatar, liberalitatea se imputa asupra cotitatii disponibile, iar in cazul depasirii limitelor acesteia este considerata excesiva si se reduce corespunzator.

b)Daca persoana gratificata este mostenitor rezervatar si:

1.-a renuntat la mostenire, cand are statutul unui tert, strain de mostenire si libertatea sa, s-a imputat asupra cotitatii disponibile, iar daca incalca rezerva va fi reductibila;

2.-a acceptat mostenirea, dar a primit o liberalitate nesupusa raportului (donatie scutita de raport, donatie nesupusa raportului, legat), ipoteza in care liberalitatea se imputa asupra cotitatii disponibile. Partea ce depaseste cotitatea disponibila se imputa asupra rezervei cuvenite mostenitorului gratificat prin liberalitate, situatie in care acesta cumuleaza cotitatea disponibila cu partea sa de rezerva.

-daca liberalitatea mostenitorului rezervatar acceptat este raportabila, fiind considerata un simplu avans din mostenire[57] se va imputa asupra rezervei cuvenite gratificatului, iar daca liberalitatea depaseste rezerva, diferenta se imputa asupra cotitatii disponibile; in aceasta situatie se cumuleaza rezerva cu cotitatea disponibila.

6.3.Reductiunea liberalitatilor excesive

A. Notiunea de reductiune. Persoanele care beneficiaza de reductiune

Mostenitorii rezervatari, respectiv descendentii, ascendentii privilegiati si sotul in viata dobandesc un drept propriu, in virtutea legii, la rezerva o data cu deschiderea succesiunii, drept ce poate fi transmis propriilor mostenitori. Persoanele care "infatiseaza drepturile" mostenitorilor rezervatari sunt cesionarii drepturilor succesorale, donatorii mostenitorilor rezervatari si creditorii acestora.

Creditorii mostenitorilor rezervatari pot cere reductiunea liberalitatilor excesive pe calea actiunii oblice. In ce priveste pe creditorii defunctului, acestia devin creditori si ai mostenitorului rezervatar, daca acesta a acceptat mostenirea pur si simplu si a operat confuziunea patrimoniilor, asa incat pot cere reductiunea pe calea prevazuta de art.974 Cod civil. Daca insa, mostenitorul rezervatar a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar creditorii succesorali nu reprezinta drepturile mostenitorului rezervatar si nu pot introduce actiunea in reductiunea liberalitatii excesive. Pe de alta parte, bunurile donate au iesit din patrimoniul defunctului si sunt exceptate de la urmarirea creditorilor acestuia.

B. Caile procedurale de exercitare a dreptului de reductiune

Caile procedurale aflate la dispozitia celor ce au legitimare procesuala activa in actiunea in reductiune sunt urmatoarele:

a)Exceptia in reductiune poate fi invocata de mostenitorii rezervatari la cererea gratificatului de predare a obiectului legatului.

Exceptia este supusa termenului de prescriptie de 3 ani care incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii;

b)Actiunea in reductiune este folosita de mostenitorii rezervatari cand bunurile ce au facut obiectul liberalitatilor excesive au fost deja predate gratificatilor, precum in cazul donatiilor.

Actiunea este personal patrimoniala, supusa termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art.1 din Decretul nr.167/1958 care curge de la deschiderea mostenirii, cu exceptia situatiei cand cel indreptatit nu a avut cunostinta de existenta testamentului care i-a lezat drepturile, cand dreptul la actiune incepe sa curga de la momentul cunoasterii liberalitatii excesive[58].

De asemenea, actiunea in reductiunea liberalitatii excesive este divizibila; de ea beneficiaza numai mostenitorul rezervatar care a cerut-o si doar pentru partea de rezerva ce i se cuvine[59].

C. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive

Principiul care guverneaza aceasta operatiune este acela ca liberalitatile sunt reductibile in ordinea vechimii lor, incepand cu cele recente. Se intemeiaza pe prezumtia ca ultimele liberalitati au adus atingere rezervei prin depasirea limitelor cotitatii disponibile, in care cele anterioare se prezuma ca s-au incadrat.

a)Potrivit art.850 Cod civil, intai se reduc legatele care sunt considerate a avea aceeasi data, a decesului, sunt cele mai recente si in consecinta prin aceste liberalitati s-a adus atingere rezervei. Regula se intemeiaza si pe interdictia de a dispune de doua ori de acelasi bun fiindca, daca autorul a dispus prin donatii in limita cotitatii disponibile, nu mai poate dispune in aceeasi limita prin legat in favoarea altei persoane, intrucat ar insemna o revocare implicita a donatiilor deja facute. Regula are caracter imperativ si orice clauza a celui ce lasa mostenirea, in sens contrar, este lovita de nulitatea absoluta.

b)Legatele se reduc toate deodata si proportional, indiferent ca sunt universale, cu titlu universal, cu titlu particular. Regula are caracter dispozitiv, de aceea este posibil ca defunctul sa fi stabilit o alta ordine de reducere a legatelor.

c)Daca, dupa reducerea legatelor, rezerva nu este intregita, se procedeaza la reducerea donatiilor incepand cu cea mai noua (art.850 alin.2 Cod civil). Regula reductiunii donatiilor este imperativa si se aplica tuturor liberalitatilor intre vii (donatii directe, indirecte, intre soti, daruri manuale, donatii deghizate).

Daca doua donatii au aceeasi data, reductiunea se face proportional cu valoarea lor.

In cazul donatiilor neautentice, daca nu au data certa, urmeaza a fi reduse o data cu legatele fiindca dobandesc data certa de la data decesului donatorului, potrivit art.1182 Cod civil. Diferitii donatari sunt terti unul fata de altul, asa incat beneficiarul unei donatii facute prin act autentic poate cere reductiunea prealabila a unei donatii deghizate sau a unui dar manual, conform dispozitiilor art.1182 Cod civil, daca donatorul amenintat nu dovedeste ca donatia neautentica a dobandit data certa inaintea celei autentice[60].

In ce priveste donatiile deghizate, mostenitorul rezervatar care pretinde ca rezerva legala i-a fost incalcata printr-un astfel de act are calitatea de tert si poate dovedi deghizarea prin orice mijloc de proba.

D. Efectele reductiunii

In privinta legatelor, reductiunea are ca efect caducitatea acestora, totala sau partiala, dupa cum este depasita cotitatea disponibila.

Reductiunea donatiei conduce la rezolutiunea totala sau partiala a contractului de donatie, mostenitorul rezervatar devenind retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, proprietar al bunului ce a facut obiectul donatiei. Donatarul pastreaza fructele naturale percepute anterior deschiderii mostenirii si pe cele civile scadente anterior aceluiasi eveniment. Reductiunea nu are nici un efect asupra actelor de instrainare sau grevare a bunurilor donate de de cuius consimtite de donatar anterior deschiderii mostenirii; actele consimtite ulterior acestui moment pot fi desfiintate, nefiind opozabile mostenitorilor rezervatari.

Mostenitorul rezervatar poate cere restituirea in natura a bunurilor ce au facut obiectul liberalitatii supuse reductiunii. Intregirea rezervei se face prin echivalent in urmatoarele situatii de exceptie:

-donatarul a instrainat obiectul donatiei sau l-a grevat inainte de deschiderea mostenirii;

-bunurile ce au facut obiectul liberalitatilor erau de natura consumptibila;

-bunul a pierit din vina donatarului, cand se restituie valoarea obiectului distrus la momentul deschiderii mostenirii. Daca bunul a pierit din cauza fortei majore, obligatia de restituire se stinge, fiindca riscul este suportat de succesiune.

6.4.Raportul donatiilor

A. Precizari

Raportul este o institutie specifica donatiilor[61] si este datorat potrivit art.751 Cod civil si art.1 din Legea nr.319/1944 de mostenitorii descendenti ai defunctului si sotul supravietuitor in concurs cu descendentii. Raportul consta in aducerea la masa succesorala de catre categoriile de mostenitori aratate, fie in natura, fie prin echivalent, a bunurilor primite prin donatie de la de cuius.

Spre deosebire de Codul civil francez, care impune raportul pentru orice categorie de mostenitori, Codul civil roman impune raportul numai descendentilor. Prin Legea nr.319/1944, sotul supravietuitor este si el obligat la raport, dar numai in concurs cu descendentii.

Ratiunea impunerii raportului donatiilor este aceea de a asigura egalitatea mostenitorilor din categoriile chemate in primul rand la mostenire[62]. Raportul se mai intemeiaza si pe vointa presupusa a defunctului ca ar fi avut aceeasi afectiune pentru toti copii sai, cu exceptia unei manifestari de vointe contrare .

B. Notiunea raporturilor donatiilor

Codul civil obliga pe anumiti mostenitori legali sa readuca la masa succesorala bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea.

Obligatia de readucere la masa succesorala a bunurilor donate se numeste obligatie de raport, iar executarea acestei obligatii este denumita raport[64]. Raportul are drept finalitate asigurarea egalitatii intre descendentii defunctului, precum si intre acestia si sotul supravietuitor.

Intrucat obligatia de a raporta se intemeiaza pe vointa prezumata a donatorului, acesta va putea scuti de o asemenea indatorire pe mostenitorul gratificat - in acest caz, donatia are un caracter preciputar, adica este facuta, peste partea de mostenire ce se cuvine eredelui.

C. Avantajele de care se bucura donatarul bunurilor supuse raportului

Donatia supusa raportului confera donatarului urmatoarele foloase:

1.-gratificatul dobandeste posesiunea si folosinta anticipata a bunurilor donate, culegand si insusindu-si, in asteptarea mostenirii, fructele acestor bunuri:

2.-la deschiderea mostenirii, donatarul se va bucura de un drept de optiune: fie va pastra donatia, renuntand la mostenire, fie va accepta mostenirea, raportand donatia;

3.-in cazurile in care este primit sa raporteze donatia prin luarea mai putin, el va scadea valoarea ei din partea de mostenire ce i se cuvine si, prin urmare, donatia fara scutire de raport va echivala cu o atribuire anticipata a bunurilor donate.

D. Deosebirile raportului donatiilor de alte institutii

Raportul donatiilor se deosebeste de alte institutii cu care se aseamana.

1.Astfel, raportul donatiilor nu se confunda cu operatia pe care o implica stabilirea masei de calcul, de adaugare fictiva la masa succesorala a valorii donatiilor facute in timpul vietii de catre cel care lasa mostenirea[65]

a. raportul donatiilor implica o readucere efectiv in natura sau prin echivalent, la masa succesorala a bunurilor donate; operatia care se face cu ocazia stabilirii masei de calcul este fictiva:

b. raportul donatiilor priveste numai donatiile facute, fara scutire de raport, mostenitorilor care, potrivit legii, au obligatia de a raporta donatiile; operatia care se face cu ocazia stabilirii masei de calcul se refera la toate donatiile, indiferent de persoana gratificata.

2.De asemenea, raportul donatiilor nu se confunda nici cu reductiunea liberalitatilor excesive[66]:

a. scopul raportului donatiilor este de a asigura egalitatea intre anumiti mostenitori legali ai defunctului, pe cand scopul reductiunii este de a desfiinta liberalitatile care au depasit cotitatea disponibila, incalcand rezerva succesorala;

b. obligatia de raport priveste numai pe anumiti mostenitori legali si numai raporturile dintre ei; reductiunea se refera la toate liberalitatile excesive, indiferent de persoana celui gratificat.

c. raportul are ca obiect numai donatiile, in timp ce reductiune priveste orice liberalitate excesiva - donatie sau legat.

d. normele care carmuiesc raportul donatiilor are un caracter dispozitiv, pe cand cele referitoare la reductiune sunt imperative.

E. Conditiile obligatiei de raport

Pentru existenta obligatiei de raport sunt necesare urmatoarele conditii:

a. Mostenitorul chemat la succesiune sa fie descendent al defunctului sau sot supravietuitor, acesta din urma numai cand vine in concurs cu descendentii[67].

Ceilalti mostenitori legali, legatarii sau donatorii de bunuri viitoare, universali sau cu titlu universal, nu au indatorirea de a raporta darurile pe care le-au primit de la defunct. De asemenea nu sunt obligati la raport descendentii si sotul supravietuitor cand vin la mostenire cu alti mostenitori legali sau testamentari[68].

Prin sot supravietuitor[69] intelegem nu numai pe cel ce are la data mortii defunctului aceasta calitate in temeiul unei casatorii valid incheiate, dar si pe acela a carui casatorie a fost anulata sau declarata nula dupa deschiderea mostenirii, daca se bucura, potrivit art.23 C. familiei de beneficiul putativitatii.

Este important de mentionat un aspect confirmat de practica judecatoreasca si anume ca descendentii isi datoreaza raportul chiar daca sunt de grade diferite. Este cazul in care descendentul donatar vine la mostenire prin reprezentare si datoreaza raportul nu numai fratilor si surorilor sale, dar si unchilor si matusilor cu care, prin efectul reprezentarii, vine in concurs.

b. Mostenitorul - descendent sau sot supravietuitor in concurs cu descendentii - sa fi acceptat mostenirea.

Nu intereseaza daca acceptarea mostenirii a fost pura si simpla ori sub beneficiu de inventar. Mostenitorul care renunta la partea sa din mostenire poate opri donatia primita in limitele cotitatii disponibile (art.752 C. civ.).

Art.752 C. civ. dispune ca mostenitorul, care renunta la succesiune, poate pastra darul primit de la defunct. Prin faptul renuntarii, el pierde calitatea de mostenitor in virtutea careia era obligat sa raporteze darurile primite de la defunct, devenind strain de mostenire. "Ex cusa donationis, vel aliunde tibi quaesita, si avi succesionem respueris, conferre fratibus completi non protest" (daca ai renuntat la succesiunea bunului tau, nu poti fi silit a raporta fratilor ceea ce ai dobandit prin donatie sau altfel).

Donatia este insa reductibila in cazul in care ar ataca rezerva celorlalti mostenitori.

c. Mostenitorul sa aiba calitatea de donatar. Cele doua calitati - de mostenitor si de donatar - trebuie sa coexiste in momentul mostenirii (art.752 Cod civil).

Aceasta conditie ridica doua probleme: una referitoare la momentul cand cele doua calitati trebuie sa fie reunite si alta referitoare la persoana care trebuie sa fie donatara.

Calitatile de mostenitor legal si de donatar trebuie sa fie reunite la data cand succesiunea se deschide. Deci, gratificatul care nu avea, la data donatiei, chemarea eventuala la mostenire, dar care la moartea defunctului are vocatie succesorala, va datora comostenitorilor sai raportul (art.753 Cod civil).

Cea de-a doua intrebare este daca eredele trebuie sa fie personal donatar sau raportul poate fi datorat si pentru altul. In vechiul drept cutumiar francez[70] se interzicea defunctului sa scuteasca pe mostenitor de raport si se recurgea la interpunerea de persoane. Donatia se facea sotului sau unei rude apropiate a mostenitorului, cu sarcina pentru aparentul gratificat de a trece eredelui obiectul liberalitatii. In scopul de a impiedica aceasta frauda, cutumele obligau pe mostenitor sa raporteze donatiile facute sotului, copiilor sau parintilor, toti acestia fiind presupusi persoane interpuse. In acest caz, raportul era datorat pentru altul. In dreptul roman actual, mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile primite personal, datoreaza raportul numai pentru sine si nu pentru altul. Astfel, conform art.754 si 756 Cod civil, donatiile facute fiului sau sotului mostenitorului sunt socotite ca s-au facut cu scutire de raport. Este ceea ce a avut in vedere si instanta suprema cand a apreciat corect ca mostenitorul nu este obligat sa raporteze donatiile facute de cel care lasa mostenirea descendentilor mostenitorului sau sotului supravietuitor al acestuia. De la aceasta regula, Codul civil face o singura exceptie - cea a mostenirii prin reprezentare. Conform art.755 Cod civil, in cazul in care un descendent vine la mostenire prin reprezentare, el este dator sa raporteze donatia pe care parintele sau (reprezentantul) a primit-o de la cel care lasa mostenirea, chiar daca a renuntat la mostenirea parintelui. Practica judecatoreasca face si precizarea ca descendentul trebuie sa raporteze, in acest caz, si donatiile pe care le-a primit personal de la cel care lasa mostenirea. Cand descendentul vine la mostenire in nume propriu, el nu are obligatia de a raporta donatia primita de parintele sau de la cel care lasa mostenirea, chiar daca a cules mostenirea acestui parinte.

Derogarea de la regula este justificata cat priveste cazul cand reprezentantul nu a acceptat mostenirea celui reprezentat si, deci, el nu a beneficiat de donatia facuta parintelui sau.

d.Donatia sa fi fost facuta fara scutire de raport.

In cazul scutirii de raport, donatia se spune ca este facuta prin preciput, adica peste partea succesorala ce se cuvine mostenitorului donatar. Ea alcatuieste o liberalitate definitiva care nu va putea fi facuta decat prin disponibil si va fi reductibila daca atinge rezerva (art.846 Cod civil).

Potrivit art.846 alin.2 Cod civil scutirea de raport se poate face fie in actul ce contine dispozitia, fie intr-un act ulterior, cu respectarea formelor dispozitiilor intre vii sau testamentare.

Pornind de la faptul ca raportul donatiilor se intemeiaza pe intentia presupusa a donatorului, instanta suprema a decis ca scutirea de raport rezulta din interpretarea acestei vointe, care poate reiesi fie din clauza expresa cuprinsa in actul de donatie, fie, implicit, din modul in care donatorul a creat folosul gratuit in favoarea descendentului, daca se poate deduce in mod neindoielnic intentia sa ca folosul creat sa fie peste partea ereditara a beneficiarului[72].

Scutirea de raport este permisa donatorului cu conditia ca donatia sa fi fost facuta in limitele cotitatii disponibile[73].

In cazul in care donatia facuta de defunct descendentului nu a fost cu scutire de raport, este nelegala hotararea instantei de fond care obliga pe parat sa raporteze donatia primita(o jumatate din dreptul de proprietate asupra unui imobil), dar numai in limita cotitatii disponibile, deoarece trebuie raportata la succesiune intreaga donatie primita fara o astfel de limitare, avandu-se in vedere art.751 Cod civil[74].

F. Persoanele care pot cere raportul donatiilor

Din cele de mai sus rezulta ca au obligatia de raport descendentii si sotul supravietuitor (cand vine in concurs cu descendentii). Mentionam ca intre acesti mostenitori obligatia de raport este reciproca.

Astfel, fiecare dintre ei are dreptul sa ceara raportul celorlalti; un descendent poate cere raportul de la ceilalti descendenti ori de la sotul supravietuitor, iar sotul supravietuitor poate cere raportul de la descendenti[75].

Potrivit art.763 C. civ., raportul nu poate fi ceru7t de legatari sau creditori.

In ceea ce priveste legatarii, fara deosebire daca sunt universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, ei nu pot cere raportul donatiilor si nici nu pot trage foloase de pe urma efectuarii raportului solicitat de altii. Solutia este rationala intrucat dreptul legatarilor asupra bunurilor testate se naste abia la moartea testatorului, iar a permite legatarilor sa ceara raportul donatiilor facute de catre defunct ar insemna sa se incalce principiul irevocabilitatii donatiilor.

In ceea ce priveste creditorii, trebuie facute unele precizari.

Este evident ca nici un creditor succesoral (la care se refera art.763 C.civ.) nu va putea cere raportul daca mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar, intrucat, fata de ei, bunurile donate au iesit definitiv si irevocabil din patrimoniul defunctului (ce constituia pentru ei gajul general prevazut de art. 1718 C.civ.).

In literatura de specialitate[76] s-a admis, totusi, ca pe cale oblica, creditorii personali ai mostenitorilor pot exercita actiunea de raport in numele si pe seama debitorilor lor (art. 974 C. civ.), daca mostenirea a fost acceptata pur si simplu.

In consecinta, putem spune ca au dreptul sa ceara raportul donatiilor:

-descendentii defunctului;

-sotul supravietuitor (dar numai cand vine in concurs cu descendentii);

-creditorii personali ai acestora (dar numai atunci cand mostenirea a fost acceptata pur si simplu).

Dovada donatiilor raportabile se va face, in toate cazurile, de catre cel care cere raportul.

Mostenitorul care solicita raportul va putea face dovada utilizand orice mijloc de proba admis de lege (deoarece el are calitatea de tert fata de actul de donatie).

Celelalte categorii de mostenitori, legatari sau creditorii succesiunii nu pot cere raportul donatiilor. Fireste, creditorii mostenitorilor indreptatiti a cere raportul pot actiona in acest sens pe calea actiunii oblice (art.974 Cod civil).

Anterior deschiderii succesiunii, comostenitorul nu poate renunta la dreptul de a cere raportul, un asemenea act fiind un pact asupra unei succesiuni nedeschise, prohibit de lege[77]. Nu poate cere raportul mostenitorul nedemn.

Sotul in viata obligat la raport nu se poate prevala de prescriptia achizitiva pentru a dovedi dobandirea bunului, fiind ca dreptul i-a fost transmis prin contractul de donatie si a exercitat posesiunea asupra bunului in virtutea dreptului real si nu ca uzufruct (art.751-801 Cod civil)[78].

Nu poate fi conceputa o actiune de raport indreptata impotriva tertilor care au primit, sub orice titlu, bunuri donate de defunct unui succesor obligat la raport[79].

G. Donatiile supuse raportului

Majoritatea autorilor socotesc ca numai donatiile sunt supuse raportului, excluzand, deci, legatele si donatiile de bunuri viitoare. Printre argumentele invocate amintim:

1.de vreme ce legatul nu-si produce efectele decat la deschiderea mostenirii, el nu poate constitui un avans asupra acesteia, adica o liberalitate raportabila;

2.istoria institutiei ca atare - in dreptul roman raportul(callatio bonorum) nu privea decat donatiile, nu si legatele; Codul Calimach - art.1006 si urm - care reglementeaza raportul sub numele de sinisforma, dar numai pentru donatii.

3.legiuitorul de la 1864 a luat ca model pentru art.751 Cod civil care statorniceste principiul raportului art. 1014 din vechiul Cod civil italian, care impunea raportul numai in privinta donatiilor.

Legatele se raporteaza doar daca printr-o clauza expresa testatorul a dispus aceasta, stipuland ca legatarul va fi raportul prin echivalent, caci in acest caz el ar putea pastra obiectul legatului, platindu-i valoarea.

Pentru identitate de motive, donatiile cu sarcini sau remuneratorii vor fi raportabile numai in masura in care alcatuiesc o liberalitate, adica numai dupa scaderea valorii sarcinilor sau intrucat depasesc valoarea serviciilor remunerate.

Revenind la art.751 Cod civil, precizam ca cel obligat la raport este tinut sa raporteze "tot ceea ce a primit de la defunct in dar, atat direct cat si indirect, afara de cazul cand donatoarele a dispus altfel". Formularea in extensul textului cuprinde toate donatiile, indiferent de modul cum sunt realizate, si anume:

a.donatiile facute prin act autentic - art.813 Cod civil;

b.darurile manuale (bunuri mobile corporale);

c.donatiile simulate (cele ascunse sub infatisarea unui act cu titlu oneros, precum si donatiile facute prin interpunerea de persoane).

Daca, insa, din imprejurarile de fapt rezulta neindoielnic intentia donatorului de a scuti, pe aceasta cale, de obligatia de raport pe cel gratificat, donatia nu va fi supusa raportului. Practica judecatoreasca a decis, insa, ca din simpla deghizare a donatiei se naste o prezumtie relativa de scutire de raport[80], iar actiunea in constatarea simulatiei poate fi admisa numai in cadrul unei actiuni in reductiunea liberalitatilor, deoarece, prin necunoasterea masei succesorale este imposibil de stabilit care este rezerva succesorala si cotitatea disponibila, asadar in ce masura donatiile sunt sau nu reductibile si daca partile au sau nu interesul constatarii simulatiei .

d.donatiile indirecte - acele donatii care rezulta dintr-un act juridic cu un alt obiect decat donatia(renuntarea la un drept din partea celui care lasa mostenirea cu).

Art.758 Cod civil, prevede ca cel obligat la raport este tinut sa raporteze ceea ce parintele a cheltuit cu dansul pentru inzestrare, procurarea unei cariere sau platindu-i datoriile intelegand aici prin cheltuieli de inzestrare donatiile facute oricaruia dintre viitorii soti, in vederea casatoriei.

Inzestrarea facuta fara respectarea formei autentice pentru donatii exprima, totusi, intentia parintelui de a ceda copilului atat folosul bunului, cat si fructele ori veniturile produse de el, si au, deci, acelasi regim juridic pe care il au donatiile[82].

H.Donatiile exceptate de la raport

De la regula potrivit careia toate donatiile sunt supuse raportului exista si unele exceptii.

In primul rand, unele donatii nu sunt supuse raportului daca donatorul a scutit de raport pe cel gratificat.

In al doilea rand, legea excepteaza anumite donatii de obligatia raportului. Potrivit Codului civil, nu sunt supuse raportului:

a.cheltuielile de hrana, intretinere, educatie, de invatare a unei meserii, cheltuielile de nunta si darurile obisnuite - art.759 Cod civil.

In practica judecatoreasca s-a decis ca nu este justificata o interpretare restrictiva a art.759 Cod civil, in sensul ca ar fi exceptate de la obligatia raportului numai acele cheltuieli facute cu insusirea unui mestesug intr-un atelier sau scoala profesionala; nu se raporteaza nici cheltuielile facute cu pregatirea profesionala a copiilor in alte forme de pregatire, inclusiv in invatamantul superior[83].

b.fructele sau veniturile bunurilor supuse raportului, dobandite anterior deschiderii mostenirii.

Fructele bunului supus raportului sunt datorate cu incepere de la deschiderea succesiunii, chiar si atunci cand donatia a avut ca obiect numai nuda proprietate, iar donatarul a cules fructele bunului donat si in timpul vietii donatorului[84].

Donatorul poate autoriza pe donatari sa pastreze fructele sau veniturile bunurilor si dupa data deschiderii mostenirii, pana la imparteala[85].

I.Modurile de efectuare a raportului

a.Clasificare

Codul civil prevede doua moduri de a executa raportul donatiilor: in natura si prin luare mai putin (prin echivalent) - art.764 Cod civil.

Raportul in natura - este acela prin care mostenitorul obligat la raport readuce efectiv la masa succesorala bunul pe care l-a mostenit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea.

Raportul prin luare mai putin - (prin echivalent) consta in faptul ca cel obligat la raport pastreaza bunul donat, dar intoarce la masa succesorala valoarea lui.

Raportul prin echivalent se realizeaza pe trei cai:

a.prin preluare

Comostenitorii carora li se datoreaza raportul iau mai intai din masa succesorala o parte egala cu valoarea donatiei; dupa aceasta operatie, bunurile ramase se impart intre toti comostenitorii - art. 739 Cod civil.

b)prin imputatie

Valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport: cel obligat la raport va culege efectiv o parte ce reprezinta diferenta dintre partea sa succesorala si valoarea donatiei.

c)in bani

Mostenitorul obligat la raport depune la masa succesorala o suma de bani care reprezinta diferenta dintre partea sa succesorala si valoarea donatiei.

In principiu, raportul in natura are ca obiect bunurile imobile, iar cel prin echivalent, bunurile mobile.

b.Raportul imobilelor

In principiu, raportul imobilelor se poate pretinde in natura, in individualitatea lor specifica - art.765 Cod civil.

Raportul in natura opereaza ca o conditie rezolutorie donatia este retroactiv rezolvita si donatarul este socotit ca niciodata nu a fost proprietar.

In consecinta, contractul de donatie este desfiintat si, de la data deschiderii mostenirii, bunul intra in masa succesorala indiviza (art.769 Cod civil).

In consecinta, de la deschiderea mostenirii bunurile donate fac parte, de drept, din masa succesorala indiviza (art.769). Sub conditia rezolutorie a renuntarii la mostenire a donatarului, acesta ramane fata de ceilalti mostenitori - daca nu este renuntator - numai debitorul restituirii unui lucru individual determinat.

Desfiintarea cu efect retroactiv a donatiei are urmatoarele consecinte:

a)daca bunul piere fortuit, donatarul este liberat de a raporta donatia; riscul il suporta mostenirea (art.760 Cod civil)

b)donatarul raspunde pentru toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului, cauzate din fapta sa ilicita si culpabila (art.767 Cod civil). Daca bunul a pierit din culpa donatarului, acesta va suporta valoarea bunului din momentul deschiderii mostenirii (art.765 alin.2 Cod civil).

c)bunul se intoarce la masa succesorala liber de orice sarcini, cu exceptia ipotecilor (art.765 si 769 Cod civil).

Art.765 Cod civil dispune ca raportul nu este datorat in natura daca cel care a fost gratificat prin donatie a instrainat sau ipotecat imobilul inainte de deschiderea succesiunii, ceea ce implica respectarea acestor acte de dispozitie.

Art.769 Cod civil prevede insa ca imobilul raportat va intra in mostenire liber de orice sarcini constituite de donatar. In schimb, creditorii ipotecari vor putea interveni la imparteala pentru a veghea ca raportul sa nu se faca in frauda drepturilor pe care le au.

Din lipsa de concordanta intre cele doua texte rezulta ca:

a)instrainarile sau ipotecile consimtite de cel gratificat inainte de deschiderea mostenirii raman neatinse. In masura valorii lor, raportul se va face prin echivalent.

b)dreptul creditorilor ipotecari de a interveni in imparteala ramane fara aplicare, pentru ca acest text presupune rezolvarea ipotecilor, ceea ce este oprit de art.765 Cod civil.

c)sarcinile cu care donatarul a grevat imobilul, altele decat ipotecile (uzufructul si servitutile), sunt retroactiv desfiintate prin efectul raportului.

Exceptii de la principiul raportului in natura:

a)in cazul in care donatarul impune sau autorizeaza raportul prin echivalent. In acest caz, se va raporta drept echivalent valoarea imobilului de la data cand succesiunea s-a deschis.

b)de cate ori mostenirea cuprinde imobile de aceeasi natura cu cel ce se raporteaza, raportul va putea fi facut prin luare mai putin[86].

c)donatarul, putand sa scuteasca pe donatar in intregime de raport, poate si mai putin, adica sa-l scuteasca de obligatia de a raporta in natura. De asemenea, el poate impune raportul prin luare mai putin si chiar sa stabileasca suma forfetara ce va reprezenta valoarea bunului.

d)daca imobilul a pierit din greseala donatarului, raportul nu se mai poate efectua decat prin luare mai putin, sub forma de despagubire (art.760 Cod civil).

e)daca inainte de deschiderea mostenirii donatarul a instrainat imobilul cu care a fost gratificat, raportul (cf.art.7 Cod civil) se va face prin luare mai putin.

In acest caz, nici donatia, nici dobandirea tertului nu sunt desfiintate, iar raportul va avea ca obiect valoarea imobilului.

Valoarea ce se raporteaza va fi cea de la data deschiderii mostenirii, pentru ca raportul prin luare mai putin sa fie intocmai echivalentul unui raport in natura (art.765 alin.2 Cod civil) datorandu-se si dobanzi de la aceasta data. In stabilirea sumei ce urmeaza sa fie raportata se va tine seama, conform art.766 si 767 Cod civil de degradarile suferite de imobilul instrainat sau de ameliorarile ce i-au fost aduse, chiar daca acestea s-ar datora tertului dobanditor (art.768 cod civil).

Aceleasi reguli se aplica si in cazul in care donatarul a constituit, inainte de deschiderea mostenirii, o ipoteca asupra imobilului donat, cat priveste valoarea acelei ipoteci.

c.Raportul mobilelor

In ceea ce priveste aceste bunuri, art.772 Cod civil, consacra regula potrivit cu care raportul se face prin echivalent. Donatorul poate insa obliga pe donatar la raportul in natura (sau sa-i permita acestuia efectuarea in natura, daca doreste).

Spre deosebire de imobile, raportul mobilelor se face prin luare mai putin(prin echivalent) si donatia nu este desfiintata cu efect retroactiv, ceea ce presupune ca donatarul ramane proprietarul bunului dobandit.

Din cele de mai sus, decurg urmatoarele consecinte:

a)riscul pieirii fortuite a bunurilor il suporta donatarul, in calitate de proprietar (res perit domino), el fiind obligat sa aduca la masa succesorala contravaloarea bunului;

b)actele incheiate de donatar in legatura cu bunul mobil donat (instrainari, grevari) sunt valabile;

c)valoarea ce se raporteaza este aceea pe care bunul mobil o avea la momentul incheierii donatiei. Valoarea se determina pe baza statului estimativ anexat donatiei sau, in lipsa acestuia, prin expertiza.

Regula raportului prin luare mai putin se aplica atat bunurilor mobile corporale cat si celor incorporale (ea se aplica si in cazul donatiilor avand ca obiect sume de bani; daca numerarul nu este suficient, donatarul va lua mai putin din mobilele succesiuni si, in caz de nevoie, din bunurile imobile).

Potrivit legii, raportul bunurilor mobile se executa prin luare mai putin (prin echivalent), afara de cazul cand donatorul a impus sau a autorizat raportul in natura (art.772 Cod civil).

Cand obiectul donatiei il constituie o suma de bani, raportul se va face prin luare mai putin din numarul succesiunii iar in cazul cand acesta nu ajunge, din mobile si, apoi, din imobile (art.773 Cod civil).

d.Caile de realizare a raportului donatiilor

In baza principiului liberalitatii de vointa, nimeni nu poate impiedica pe succesori sa aplice reglementarile referitoare la raportul donatiilor, prin buna invoiala, in cadrul procedurii succesorale notariale.

Daca insa intre parti exista neintelegeri, ele vor fi solutionate de instanta de judecata in cadrul actiunii pentru raportul donatiilor.

Actiunea pentru raportul donatiilor poate fi facuta: fie in cadrul unei actiuni pentru iesirea din indiviziune, fie separat.

Actiunea in executarea raportului fiind personala, cu caracter patrimonial, se prescrie in termen de 3 ani, socotiti de la data deschiderii succesiunii, potrivit prevederilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Chiar atunci cand se cere in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune, actiunea privind raportul donatiilor este prescriptibila in termen de 3 ani (actiunea de iesire din indiviziune este insa , imprescriptibila).

6.5.Imputarea liberalitatilor si cumul rezervei cu cotitatea disponibila

Prin imputarea liberalitatilor se intelege modul de a socoti liberalitatile facute de cel care lasa mostenirea, fie asupra cotitatii disponibile, fie asupra rezervei[87].

Pentru rezolvarea problemei imputarii liberalitatilor va trebui sa distingem dupa cum cel gratificat este sau nu un mostenitor rezervatar, iar pentru ipoteza mostenitorilor rezervatari va trebui sa deosebim dupa cum acestia renunta sau accepta mostenirea.

In ipoteza in care gratificatul nu este mostenitor rezervatar si nici macar mostenitor, ci o terta persoana, liberalitatea nu se poate imputa decat asupra cotitatii disponibile.

Daca liberalitatea nu se incadreaza in limitele cotitatii disponibile, atunci opereaza reductiunea liberalitatilor excesive.

In ipoteza in care gratificatul este un mostenitor rezervatar trebuie sa deosebim dupa cum mostenitorul rezervatar renunta sau accepta mostenirea.

a)Daca mostenitorul rezervatar renunta la mostenire, prin efectul renuntarii pierde in mod retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, dreptul la mostenire si totodata, dreptul asupra rezervei, caci rezerva este o parte a mostenirii.

Deci, liberalitatea facuta unui mostenitor rezervatar care renunta la mostenire se va imputa, ca orice liberalitate facuta unei terte persoane, asupra cotitatii disponibile, iar in masura in care depaseste limitele acestei cotitati va fi supusa reductiunii in favoarea mostenitorului rezervatar acceptant.

b)Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea trebuie sa deosebim dupa cum liberalitatea este sau nu supusa raportului.

-Cand liberalitatea primita de mostenitorul rezervatar nu este supusa raportului; din aceasta categorie fac insa parte donatiile scutite de raport, legate, se va imputa asupra cotitatii disponibile (iar cand liberalitatea depaseste cotitatea disponibila, diferenta se imputa asupra partii din rezerva care se cuvine mostenitorului, beneficiar al liberalitatii, mostenitorul rezervatar gratificat cumuland cotitatea disponibila cu partea sa din rezerva).

-Cand liberalitatea primita de catre mostenitorul rezervatar este supusa raportului (fiind socotita un simplu avans asupra mostenirii) imputarea se va face asupra rezervei cuvenite mostenitorului gratificat, iar in masura in care liberalitatea depaseste rezerva cuvenita mostenitorului, diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile.

In consecinta, mostenitorul rezervatar gratificat cumuleaza rezerva cu cotitatea disponibila.