Obiceiul juridic sau cutuma - izvor de drept

Obiceiul precede legea scrisa si chiar dreptul. Exista anumite conditii pentru ca un obicei sa devina juridic si deci izvor de drept:

-este recunoscut de stat

- este invocat direct de catre parti in fata judecatorului care-l valideaza

Conditii         materiala - practica indelungata cu caracter repetat

subiectiva - convingerea membrilor societatii ca acea practica are caracter obligatoriu

In dreptul public obiceiul este mai usor acceptat ca izvor de drept pentru ca exista practica uzantelor.

In dreptul privat, o cutuma este considerata izvor de drept numai daca legea scrisa face trimitere la ea.

Doctrina reprezinta totalitatea opiniilor, comentariilor si interpretarilor facute de specialisti cu privire la sistemul juridic. In Antichitate sau Evul Mediu doctrina era un important izvor de drept, insa in epoca actuala este un izvor indirect de drept.

Opera doctrinara influenteaza insa atat pe legiuitor cat si pe judecator. Astfel anumite dezbateri doctrinare cu privire la aprobarea proiectelor de lege pot duce la retinerea solutiilor propuse de catre legiuitor. De asemenea interpretarile facute de autori anumitor acte normative pot influenta judecatorul in aplicarea legii.

Practica judiciara si precedentul judiciar. (Jurisprudenta)

In sistemul anglo-saxon, precedentul judiciar este un izvor direct de drept, mai ales in sistemele de Common Law.

In sistemul romano-german, jurisprudenta este un izvor de drept indirect.

Judecatorul trebuie sa respecte 2 mari principii:

Judecatorul nu este obligat sa tina cont de jurisprudenta anterioara pronuntata in materie si nici macar de propria sa jurisprudenta.

Judecatorul se pronunta numai cu privire la partile in cauza.

In sistemul romanesc de drept exista anumite exceptii:

-deciziile curtii constitutionale

-deciziile pronuntate in recursul in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Aceste decizii au caracter obligatoriu si se puiblica in Monitorul Oficial intocmai ca legea.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Recursul in interesul legii are ca obiect asigurarea interpretarii unitare a legii. Astfel, e o practica neunitara atunci cand se constata ca in aplicarea aceluiasi text de lege, pentru a solutiona aceiasi problema de drept exista solutii diferite pronuntate de instantele judecatoresti, atunci procurorul genereal sau curtile de apel sesizeaza ICCJ, formuland Recursul in interesul legii. Instanta Suprema se va intalni in sectiile unite avand ca scop interpretarea textului legal. Decizia pronuntata are caracter obligatoriu, se publica in MO.

Nu se incalca principiul independentei judecatorului pentru ca aceasta decizie impune doar interpretarea textului de lege ca fiind obligatorie, necontestandu-se si judecata cauzelor.

Contractul normativ

- a nu fi confundat cu contractul din dreptul privat (acesta e un act juridic bilateral care produce efecte numai intre partile contractante)

- contractul normativ se intalneste in 3 ramuri de drept si are efecte obligatorii erga omnes:

in dreptul constitutional contractul are forma contractului de constituire a federatiei de stat, avand ca obiectiv crearea statului federal

in dreptul muncii - are forma contractului colectiv de munca ce se incheie la nivel national sau la nivel de ramura a economiei

- pe baza lui se incheie contractele individuale de munca

in dreptul international public - contractul normativ are forma tratatelor incheiate intre state

- este un izvor de direct de drept

Actul normativ

- in sistemul de drept romano-germanic este principalul izvor de drept

- mai este denumit si lege, cunoscand 2 sensuri        lege in sens larg: lato sensu

lege in sens restrans: stricto sensu

Lato sensu: orice act normativ, indiferent de autoritatea care l-a emis; constituie lege actele normative adoptate de Parlament dar si ordonantele,decretele cu caracter normativ,hotararile de guvern,ordinele ministrilor, hotararile consiliului judetean si local

Stricto sensu: - actul juridic emis de Parlament: legi constitutionale, organice si ordinare

Cu toate acestea, o lege ca act juridic al Parlamentului se deosebeste de celalalte acte normative prin:

- legea are o procedura speciala de adoptare si de modificare

- legea are intotdeauna caracter normativ (spre deosebire de alte acte normative, care desi au aceiasi forma pot avea si caracter individual - ex: a. o hotarare a consiliului local judetean poate avea atat caracter normativ cat si caracter individual: forma juridica a actului fiind aceiasi; b. un decret al presedintelui, dupa caz, poate avea fie caracter normativ, fie caracter individual)