Variabile globale si locale

Variabilele definite intr-o unitate program prin STORE, INPUT, etc. Exista in memorie atata timp cat programul este in executie, fiind sterse automat la terminarea acestuia. Spunem ca variabilele sunt locale sau private. Variabilele locale sunt recunoscute in subprogramele, procedurile sau functiile apelate din unitatea program care a definit variabilele, dar nu vor putea fi folosite in unitatile aflate pe acelasi nivel sau superioare. In vederea comunicarii cu unitati functionale superioare, variabilele se declara ca fiind globale sau publice.

Declararea variabilelor publice, cele care vor fi recunoscute in toate unitatile programului respectiv, se face prin comanda:

Variabilele simple se enumera in <lista-var> fara sa apara clauza ARRAY.

Exemplu:

SET TALK OFF

CLEAR

PRIVATE a

PUBLIC b

a = 1

b = 2

DO test

NOTE aici se cunosc variabilele a , b , c dar nu se cunoaste variabila c

? “ a = “ , a

? “ b = “ , b

? “ d= “ , d

PROCEDURE test

PRIVATE c

PUBLIC d

c = 3

d = 4

NOTE aici se cunosc toate variabilele: a , b , c , d

? “ a = “ , a

? “ b = “ , b

? “ c = “ , c

? “ d = “ , d

Statutul implicit al unei variabile este privat. Modificarea unei variabile private nu afecteaza valoarea variabilelor cu acelasi nume din alte programe. Sunt situatii insa cand o unitate functionala a fost conceputa de alta persoana, sau in alt moment de timp si ea foloseste ca nume de variabile exact variabilele declarate public in alte unitati program. Nu are rost sa schimbam numele variabilelor, peste tot unde apar: solutia este sa le declaram private.

Declararea variabilelor locale unei unitati functionale se face prin comanda:

PRIVATE <lista-var> / ALL LIKE / EXCEPT <salon> Referat: Stergerea inregistrarilor Document online: Tipuri de date - tipul logic

Declararea variabilelor se poate face prin enumerarea lor in <lista-var>. Clauza ALL LIKE permite declararea privata a tuturor variabilelor care verifica un anumit <sablon>. Clauza ALL EXCEPT declara locale toate variabilele definite in programul respectiv cu exceptia celor care verifica <sablon>.

Observatii : in FoxPro sunt cateva particularitati legate de proceduri:

Pentru a determina cautarea unei proceduri numai intr-un anumit fisier, acesta se va include in clauzain a comenzii:

Folosirea unei variabile cu acelasi nume in diferite parti ale unui program, este permisa daca se declara regiunile programului cu comanda REGION:

O regiune a programului tine pana la o noua declarare REGION sau pana la sfarsitul programului. Comanda REGIONAL declara variabilele dintr-o lista ca fiind locale unei regiuni.

Exemplu:

# REGION 1

REGIONAL a && prima regiune

a = 1

? a

# REGION 2

REGIONAL a && a doua regiune

a = 2

? a

in acest exemplu se folosesc doua variabile cu acelasi nume, a , acestea fiind definite ca regionale, in regiuni diferite. Deci comenzile a = 1 si a = 2 se refera la variabile distincte.

Meniuri

In tendinta generala de imbunatatire a interfetelor cu utilizatorul ale aplicatiilor soft dezvoltate in ultima perioada se inscrie si inzestrarea acestora cu meniuri, dintre cele mai diverse si mai performante. Alaturi de ferestre, meniurile dau Windows-ului, in general, si FoxPro – ului, in particular, o putere deosebita, atat datorita eficientei si comoditatii cu care se lucreaza cu aceste elemente, cat si datorita aspectului deosebit de placut pe care cele doua elemente il ofera programelor de aplicatie si mediului FoxPro.

Meniul reprezinta un element de interfata prin care se ofera utilizatorului posibilitatea executarii unei anumite optiuni, dintr-o multime finita de actiuni posibile, afisata pe ecran total sau partial, urmand ca, in functie de selectarea facuta, sa se declanseze anumite actiuni, corespunzatoare optiunii alese.

Un meniu este format dintr-o “ bara a meniului” si mai multe “submeniuri”. Bara meniului contine la randul ei mai multe optiuni, numite “optiuni de bara”, fiecareia dintre acestea putandu-i-se atasa un submeniu. Fiecare submeniu este format la randul sau din “optiuni”.

Modul de lucru cu submeniurile definite de utilizator este urmatorul:

mai intai se defineste meniul respectiv, prin urmatoarele etape:

definirea barei meniului;

definirea optiunilor bara;

definirea submeniurilor;

definirea optiunilor;

definirea actiunilor ce se executa la alegerea unei optiuni sau a unei optiuni bara a meniului;

se activeaza meniul, urmand a se selecta de catre utilizator optiunea dorita;

se efectueaza diferite operatii specifice meniului ( afisare, ascundere, etc. );

in final se elimina meniul din memorie, aceasta insemnand sfarsitul lucrului cu acest element.