Comertul cu amanuntul pe plan mondial

COMERTUL CU AMANUNTUL PE PLAN MONDIAL

1. Factorii de influenta a evolutiei comertului cu amanuntul pe plan mondial

Comertul cu amauntul a fost puternic influentat, in ceea ce priveste evolutia sa, de o multitudine de fenomene, fiecare punandu-si amprenta pe anumite laturi ale acestuia. Unele dintre aceste fenomene tin de cumparator, iar altele sunt generate chiar de activitatea comerciala.

In ceea ce priveste influentele care vin din partea cumparatorilor, ele sunt generate de mutatiile intervenite in structura pe varste a populatiei, in cresterea puterii de cumparare si in transformarile continue care intervin in modul de viata.

Modificarea structurii pe varste a populatiei genereaza, indeosebi, prin gusturile si inovatiile fiecarei categorii de consumatori, in mod continuu, noi exigente cu privire la evolutia comertului, in sensul modernizarii sale sub toate formele.

Sporirea puterii de cumparare favorizeaza evolutia comertului cu amanuntul, atat prin redimensionarea si restructurarea nevoilor de consum ale populatiei cat si prin disponibilizarea si facilitarea unor cai de satisfacere a nevoilor respective.

In ceea ce priveste transformarile intervenite in modul de viata, acestea au la randul lor multiple influente asupra evolutiei de perspectiva a comertului cu amanuntul. Trebuie avute in vedere urbanizarea crescanda a mediului rural, cat si aparitia unor orasele satelit in preajma marilor aglomeratii urbane, fenomene care genereaza o noua orientare a relatiei comerciale stabile cat si necesitatea apelarii la noi metode de vanzare pentru acoperirea unor astfel de zone.

Aspectele de ordin managerial au in vedere penetrarea si extinderea continua, in cadrul comertului cu amanuntul, a unor metode moderne de gestiune a stocurilor, a noi sisteme de aprovizionare, precum si influenta puternica a informaticii de activitate manageriala.Pe plan material, fenomenele se refera la: imbunatatirea sistemelor si mijloacelor de transport, mecanizarea si automatizarea manipularii de marfuri, aparitia de noi materiale si tipuri de ambalare a marfurilor, care permit tehnologii moderne de prezentare si etalare a marfurilor si chiar de vanzare a produselor.

Fenomenele de ordin comercial, ca factor de influenta au in vedere trecerea la aplicarea pe scara larga a tehnicilor de marketing, realizarea diferitelor studii de piata si de motivatie, in vederea cunoasterii ai atragerii clientilor, perfectionarea sistemului de prezentare a marfurilor, utilizarea design-ului si merchandising-ului.

Mutatii in structura distributiei pe plan international

Ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea s-au caracterizat prin mutatii profunde ale comertului vest-european. Pe fundalul convergentei tendintelor de evolutie a mediului economic, specifica pietei U.E., au avut loc orientari comune in structura retelei de distributie. Totusi nu se poate vorbi de disparitia specificitatii fiecarei tari, deoarece comertul cu amanuntul, spre deosebire de productie, ramane o industrie locala. In viitor, ritmul evolutiei distributiei se va accelera, iar mutatiile inregistrate in trecut se vor amplifica. Acest fenomen este argumentat prin faptul ca evolutia si progresul, inregistrate in sfera distributiei, sunt strans legate de : dezvoltarea economiilor de piata, cresterea productiei, care a generat varietatea impresionanta a ofertei de produse destinate pietei ; multiplicarea schimburilor internationale cresterea distantelor dintre producatori si consumatori , in contextul tendintei de internationalizare a pietelor, explozia si exigentele unui consum de masa; eficacitatea economica prin specializare.

Aspectele cele mai semnificative ale schimburilor aparute in domeniul distributiei

au fost :
- evolutia formulelor de distributie (structurilor - tip de vanzare )
- un val important de concentrari in cadrul aceleiasi formule de distributie
- politici de diversificare mai complexe
- internationalizarea crescanda
- strategii destul de generalizate de reducere a costurilor
- preocupari sistematice pentru gasirea unor solutii de parteneriat cu furnizori.

3. Evolutia formelor de distributie

In cursul celei de-a doua jumatati a secolului a XX-lea, ierarhia structurilor- tip de
vanzare dominante a fost bulversata. S-a putut observa:
- pierderea cotei de piata a marilor magazine universale si a magazinelor populare

- cresterea lanturilor de magazine cu dominanta alimentara: supermagazine,

Eseu: Economia – componenta de baza a sistemului stiintelor economice Proiect: Tematica-‘‘abordarea sistematica a intreprinderii’’

hipermagazine.
- dezvoltarea marilor suprafete specializate, nealimentare
- proliferarea magazinelor discount

Supermagazinul ramane structura tip cu cea mai omogena si cea mai dezvoltata, dar aceasta formula a explodat in mai multe concepte: orientate pe pret (hard-discount, supermagazinul discount, hipermagazinul) sau orientate pe servicii (marile magazine, magazinul de comoditate, supermagazinul de calitate )

Marile magazine, suportand concurenta magazinelor specializate, in domeniul alegeriii marfurilor, si al magazinelor discount, in ceea ce priveste preturile practicate, au cautat sa se repozitioneze pe piata, in special pe linia articolelor de moda si a celor pentru dotarea locuintei, devenind comercianti specializati pe un sortiment lung, la nivelul acestor sectoare.

Desi cota lor de piata se afla in declin, pentru a-si dovedi necesitatea si oportunitatea, marile magazine au facut si fac eforturi pentru diversificarea si modernizarea activitatilor. Specialistii apreciaza ca marile magazine generale vor fi obligate, in viitor , sa adopte o strategie proprie in fata constrangerilor generate de declinul cotei lor de piata, de concurenta mai puternica, de o productivitate si un nivel al serviciilor inca nesatisfacatoare.

Marile magazine vor trebui sa-si regandeasca strategia unitatilor lor din provincie si sa-si indrepte eforturile in directia costurilor, a dezvoltarii pietelor proprii (marketing) si a satisfacerii in mai mare masura a clientilor potentiali.

Magazinele populare vor trebui sa-si schimbe conceptul de origine (varietate), pentru a se concentra asupra catorva raioane, cautand sa cucereasca pe fiecare piata o pozitie puternica, printr-o oferta dominanta.

In cursul ultimelor doua decenii, comertul specializat a cunoscut schimbari structurale semnificative. Noile magazine specializate s-au dezvoltat atat pe mari suprafete(B8Q,IKEA) cat si pe suprafete reduse(Tie Rack, Sweaterie). Aceasta polarizare a suprafetelor corespunde, in general, unei implantari in centrul orasului (micile unitati) sau la periferie (marile unitati).

Se apreciaza de catre specialisti ca comertul specializat ar trebui sa se extinda

catre hiperspecializare, integrare verticala a functiilor si concentrare internationala.

4. Concentrarea detailistilor

Crearea retelelor de distributie si extinderea corespunzatoare a colaborarii dintre detailist si furnizor trebuie analizate in contextul tendintei de crestere a concentrarii activitatii de vanzare cu amanuntul.Colaborarea devine imperativa cand detailistii puternici accepta sa introduca, in sortimentul pe care-l comercializeaza, marci de fabrica binecunoscute.Este cazul intalnit cu preponderenta in industria alimentara din SUA si Europa, la nivelul careia concentrarea activitatii de productie s-a extins in anii 1990, cedata cu aparitia marcilor internationale ale producatorilor(ex:Nestle,P86,Coca-Cola).

5. Internationalizarea crescanda a distribuitorilor

Incepand cu mijlocul anilor 1990, s-a intensificat procesul de internationalizarea distributiei, numarul detailistilor care urmaresc expansiunea pe piete straine crescand an de an. Astfel, mari grupari de detailisti, cum sunt Walmart(SUA), Carrefour(Franta), Royal Ahold(Olanda) , Tesco(Marea Britanie), fiecare dominant pe piata interna proprie, si-au extins semnificativ activitatile de distributie catre tot mai multe tari.

Amplificarea internationalizarii comertului este generata de:

a) factori externi, precum:

- saturarea pietelor nationale, care face mai costisitoare cucerirea si mentinerea unei cote

de piata.

- legislatia restrictiva din anumite tari, care conduce la cautarea cresterii dincolo de

frontierele nationale.

- scaderea costurilor de transport, progresul in domeniul tehnologiei informatiei,

deschiderea frontierelor, care faciliteaza exportul de formule de vanzare si capital.
-existenta de 'nise' internationale de consumatori, care exprima asteptari omogene pentru
produsele transculturale;
b)factori interni, cum ar fi:

-cautarea unor niveluri de crestere si de rentabilitate superioare celor detinute in tarile de

origine;
-repartizarea geografica a riscurilor legate de exploatarea multinationala
-convingerea ca se poseda un know-how exportabil

- dorinta de crestere a puterii distribuitorilor atat la nivelul frontului de vanzare, cat si al

capacitatii de a negocia cu fabricantii la nivel international.

Pe ansamblu, ponderea distribuitorilor internationali in comertul national ramane redusa. Totusi, pe anumite 'nise', ei au pozitii puternice (Ikea, Toys'R'US,Acai), iar in anumite tari ei pot fi dominanti (lanturi franceze de hipermagazine in Spania sau vanzarea prin corespondenta in Portugalia).

Initiativa privind comertul global (global commerce initiative-GCI) a fost luata in anul 1999 ca raspuns, pe de o parte, la dezvoltarea pe plan international al retelelor de distributie, iar pe de alta parte, la reorganizarea unitatilor de productie pentru fabricarea de marci globale. Astfel, marii comercianti cu amanuntul doreau sa adopte metode comune de exploatare, pe masura ce se extindeau in afara granitelor tarii lor de origine, in timp ce producatorii de marci globale isi reorganizau unitatile de productie in relatie cu o platforma de distributie globala.

GCI este un sistem liber consimtit de imbunatatirea performantelor retelei transnationale de distributia bunurilor de consum, prin recunoasterea standardelor comerciale globale recomandate si a proceselor principale care se deruleaza in cadrul unui sistem de distributie. De retinut este faptul ca GCI nu contine in sine un set de norme rigide ci incearca sa identifice practicile comerciale cele mai bune din zonele care vor redirectiona gestionarea retelei globale de distributie.

Zonele de intere ale GCI sunt:

a) identificarea produselor pentru a implementa intr-o optica globala un sistem de numerotare si de codificare a acestora, astfel incat orice produs purtand un cod cu bare, provenit de la o intreprindere producatoare mare sau mica, sa poata fi citit pe orice suprafata de vanzare in lume.

b)etichetarea cu elemente inteligente pentru trecerea la identificarea produselor prin

frecvente radio

c)clasificarea produselor pe principii unitare, adaptabile industriei bunurilor de consum

din intreaga lume, in sprijinul controlului global al produsului.

d)sincronizarea bazelor de date globale, care sa faciliteze aplicarea noului concept CPER.