Muntii Tarcau - turism

Muntii Tarcau - Turism

Comparativ cu alte unitati montane, de mare interes turistic, Muntii Tarcau sunt mai putin cunoscuti si vizitati, desi traseele care pot fi urmate sunt destul de comode. Este drept ca lipsesc caile de acces modernizate, care sa patrunda pana in inima masivului, in schimb centura de sosele asfaltate si de cai ferate care inconjura aceasta unitate montana se continua cu drumuri forestiere foarte bine intretinute, accesibile in cea mai mare parte si autoturismelor. Ca urmare, turismul in zona poate fi practicat in mod optim vara si toamna, in sistemul traseelor scurte de o zi de la bazele de cazare situate jos, pe vai, sau in zonele de acces limitrofe, precum si in sistemul drumetiilor de mai multe zile, cu utilizarea cortului sau a refugiilor pastorale si a cabanelor de vanatoare.

Nici iubitorii sporturilor de iarna nu sunt lipsiti de posibilitati, excelente partii de schi exiztand pe Muntele Lung si in sectorul de culme Bolovanul Mare (1569 m) - Locul lui Mihai (1465 m) - Budacul Mare (1447 m) - Tohanu (1311 m), cu posibilitati de cazare in salase si acces pe vaile Atei si Bratesului, respectiv ale Tarcutei si Bolovanisului trotusan.

LOCALITATI SI CAI DE ACCES

Principalele vai care limiteaza Muntii Tarcau - Bicazului, Bistritei si Trotusului -, celelalte cursuri de apa care-i strabat, mai ales Tarcaul, Asaul, Camanca, Tarhausul, Bolovanisul trotusan, ca si afluentii acestora, constituie tot atatea cai de patrundere, din toate directiile, catre inima lor, tot atatea posibilitati de escaladare a culmilor si masivelor mai inalte.

Spre sud, D.N. 12 A si calea ferata electrificata, care insotesc valea Trotusului, leaga localitatile din Depresiunea Comanesti, prin Ghimes-Faget si Pasul Frumoasa, cu cele din Depresiunea Ciucurilor, facilitand accesul in Muntii Tarcau pe Valea Rece, Tarhaus, Bolovanisul trotusan, Camanca si Asau.

Soseaua Comanesti - Moinesti - Ardeoant - Tazlau - Roznov (D.J. 156 A) si mai departe Spre Piatra Neamt (D.N. 15) ne ofera posibilitatea de a ne inscrie pe traseele turistice 3, 5, 6, 7, care urca mai intai pe spinarea orografica Gosman -Geamana, pentru a ne pune in legatura cu intreaga retea de trasee si poteci ce se indreapta mai ales spre valea Tarcaului.

Orasul Piatra Neamt, plasat in partea nord-estica a acestor munti, ne ofera cea mai completa baza de dotare tehnico-edilitara si de obiective de interes turistic recreativ si cultural instructiv, precum si cai de acces spre Bicaz (D.N. 15), iar de aici spre Lacu Rosu si Gheorghieni (D.N. 12 C). Patrunderea pe valea Bistritei, pana la Bicaz, se poate face si pe calea ferata, de pe care ni se deruleaza, dintr-un unghi cu totul inedit, intregul ansamblu de lucrari hidrotehnice cu barajele, lacurile de acumulare si hidrocentralele de la Batca Doamnei, Vaduri si Pangarati.

Din gara Tarcau sau bifurcatia de pe D.N. 15-descindem pe valea Tarcaului, cea mai importanta si mai veche artera de patrundere in jumatatea nordica a acestor munti.

Lipsita de drumuri de acces modernizate este insa latura vestica a Muntilor Tarcau, respectiv valea Damucului si Valea Rece, legate intre ele prin saua din Culmea Fagului, zona cu particularitati etnografice si folclorice de interes deosebit. Aici, unii din afluentii estici ai celor doua cursuri de apa, insotiti de drumuri forestiere pana aproape de obarsie si de picioare si plaiuri aproape in totalitate poienite, ne urca pe cumpene orografice inalte, orientate nord-sud, ce se intind aproape continuu din valea Bicazului pana in cea a Trotusului; tot aici, din vest, peste Culmea Damucului, intram in legatura cu muntii calcarosi ai Hasmasului, ce pot fi admirati in toata splendoarea lor de pe Muntele Lung.

Municipiul Piatra Neamt (311 m alt.), poarta de intrare in sectorul montan al Bistritei, dinspre drumul Iasilor si Romanului sau al Bacaului, Piatra Neamt ramane cea mai insolita asezare din regiune. Strajuit de Carlomanu (740 m), Cozla (650 m) si Pietricica (529 m), terminatii sud-estice ale Culmii Stanisoara, si de Cernegura (851 m), integrata Muntilor Tarcau, municipiul Piatra Neamt a luat nastere pe vechi vetre de locuire ce dateaza din neolitic. Asezarea de astazi are, de altfel, faima si totodata privilegiul de a se identifica cu Petrodava din ,,Geographia” lui Ptolemeu. Cercetarile arheologice au descoperit in zona, la Batca Doamnei (462 m), Cozla (440 m) si Piatra Soimului (Horodiste - 490 m), ultima spre sud-est de oras, vestigiile unor cetati geto-dacice. Acest sistem de fortificatii, unitar sub raportul materialelor arheologice descoperite, apartinand dacilor de la rasarit de Carpati, seamana pana la identitate, cu cel din Muntii Orastiei. Se pare ca, asa cum presupun unii istorici, acest sistem de aparare nu-i unul oarecare, ci chiar fosta resedinta a lui Dicomes, aliatul lui Marcus Antonius in confruntarea cu Octavianus, deci a unuia dintre cele patru regate aparute dupa moartea marelui Burebista.

Ulterior, urmele de cultura materiala raman marturia continuitatii de locuire pe aceasta vatra stramoseasca de la lumea geto-dacica pana la constituirea statului feudal Moldova. Spre finele se-colului al XlV-lea si mai ales in vremea lui Alexandru cel Bun, pe acest teritoriu exista deja un centru economic si administrativ bine consolidat, consemnat in documentele vremii sub numele de ,,Piatra lui Craciun” (1387-1392). O atestare in plus o avem din vremea lui Stefan cel Mare, voievodul care ridicase aici, in anii sai de victorii si impliniri, Curtea domneasca, ale carei vestigii reprezinta astazi punctul central de atractie a turistilor.

In veacurile urmatoare, orasul se dezvolta destul de lent, pe seama, mai ales, a exploatarii fondului forestier din bazinul Bistritei, cand ia fiinta, in 1841, prima fabrica de hartie din tara, la Vanatorii Neamtului, proprietate a lui Gh. Asachi; de asemenea, fabrica de cherestea ,,Bistrita”, in 1877, si intreprinderea de hartie si mucava ,,Gustav Eichler” in 1908, astazi fabrica ,,Comuna din Paris”. In anul 1948, populatia orasului nu depasea 26000 locuitori.

In perioada de intense si spectaculoase transformari a anilor constructiei socialismului, ca urmare, in primul rand, a aparitiei celor doua unitati industriale de interes national, Combinatul de ingrasaminte chimice si Combinatul de fire si fibre sintetice Savinesti, acesta din urma fiind unul din cele mai mari si moderne din Europa, populatia municipiului Piatra Neamt, devenit resedinta de judet, a depasit 100 000 locuitori.

Pretuita inca de multa vreme ca o asezare climaterica, supranumita din acest motiv si ,,Sinaia Moldovei”, dar beneficiind in trecut de dotari destul de modeste, aceasta straveche asezare a renascut, devenind in rastimpul ultimelor decenii unul din cele mai moderne centre economice si turistice din Moldova.

Centrul orasului este dominat de impunatorul hotel ,,Ceahlau”, un veritabil complex de deservire turistica care, cu cele treisprezece etaje ale sale, vrea parca sa rivalizeze cu virful Pietricica, la poalele caruia se afla. El este dublat de hotelul ,,Central” cu aceeasi tinuta moderna, la care se adauga hotelul ,,Bulevard”,  campingul ,,Batca Doamnei”, situat ,,Peste vale”, adica pe drumul ce duce la strand sau la cetatea de la Batca Doamnei. In parcul dintre Teatrul Tineretului si hotelul ,,Ceahlau' domina chipul meditativ al Marelui Stefan, cu palosul a vreme de ragaz, opera a sculptorului Oscar Han, iar ceva mai in spate, pe un tapsan, infrunta ,,dintele vremii” complexul monumental al Curtii domnesti, ridicat de acelasi voievod inainte de 1491.

Curtea domneasca a dainuit se pare pana in secolul al XVII-lea. Astazi se mai pastreaza doar vestigiile zidurilor de incinta sau arcadele si boltile monumentale ale pivnitelor domnesti, descoperite mai recent sub fundatia cladirii Liceului ,,Petru Rares”.

O imagine mai exacta a ceea ce au insemnat aceste locuiri in contextul istoriei tinuturilor romanesti de la est de Carpati ne-o poate oferi vizitarea Muzeului judetean de istorie, cu inceputuri modeste acum mai bine de cincizeci de ani (1934), datorate entuziastului arheolog Constantin Matasa, astazi impunatoare institutie de cultura, a carei deschidere festiva, in noul local, a avut loc in anul 1980, cu ocazia implinirii a 2000 de ani de la prima consemnare a Petrodavei.

Dintre materialele arheologice se disting: celebra ceramica cucuteniana, cu inegalabila ,,Hora de la Frumusic”, ,,Ganditorul” de la Tarpesti, replica nemteana a celui de la Hamangia, si obiectele identificate in cetatea dacica de la Batca Doamnei, ca sa amintim doar cateva din cele peste 16600 de exponate.

Importanta Muzeului de istorie este egalata de aceea a Muzeului de stiinte naturale, care convinge mai ales prin colectiile paleontologice; ramane unica in tara noastra si constituie o mandrie nationala colectia de pesti fosili din formatiunile oligocene ale Muntilor Cozla, Pietricica si Cernegura, peste patruzeci de exemplare fiind descrise pentru prima data in stiinta. De retinut apoi Colectia de arta, cu lucrari ale unor plasticieni de prestigiu, precum Tonita, Baiesu, Lascar Vorel, Muzeul de etnografie, cu interesanta expozitie ,,Casa taraneasca”, precum si casa memorials ,,Calistrat Hogas”.

O ascensiune pe Cozla sau Pietricica, in conditiile clarului atmosferic din lunile august-octombrie, ne ofera nu numai panorama intregii asezari, cu noile cartiere Maratei, Precista sau Darmanesti, barajul si lacul de acumulare de sub Batca Doamnei, dar, privind departe, spre vest, ne apar si liniile sigure ale siluetei Masivului Ceahlau, de la Panaghia la Turnurile lui Budu, demne de cel mai virtuoz penel.

Sub Cozla, in ambianta padurii de conifere, pe trei mici platouri care nu sunt altceva decat fragmente ale teraselor Bistritei, facem cunostinta cu Gradina zoologica, reprezentativa pentru fauna muntilor nostri, dar si cu restaurantele ,,Colibele haiducilor” si ,,Cercul gospodinelor”, favorizate de un decor natural inconfundabil.

Desigur, nu vom parasi orasul fara a ,,prospecta” cunoscutele unitati comerciale ,,Modern”, ,,Unic”, ,,Petrodava” si ,,Orion”, ultimul in cartierul Darmanesti, la intretaierea drumurilor spre Tg. Neamt (DN 15 C) si Roman (DN 15 D).

Comuna Viisoara (330 m alt.). Imediat ce parasim municipiul Piatra Neamt, pe DN 15, spre Bicaz, traversam pe circa 10 km localitatea Viisoara, comuna ale carei sate componente se dispun pe largile terase ale Bistritei, asa cum este cazul cu Viisoara, Agarcia, Bistrita, Vaduri si Vadurele, sau urca pe versantii limitrofi de pe stanca vaii, uneori pana la 680 in, cum este; cazul gospodariilor ce formeaza satele Bisericani si Scaricica.

Vatra de locuire inca din neolitic, cu urine materiale ale culturilor Cris si Cucuteni, asezarea a fost constituita de timpuriu. Satul Vaduri a fost consemnat intr-un act din 1458, in timp ce despre Agarcia exista informatii tarzii, din vremea lui Dimitrie Cantemir.

La 6 km de la plecarea din Piatra Neamt apare o bifurcatie a soselei spre dreapta care, dupa 3 km de drum marginit de cochetele gospodarii ale satului Bistrita, ne duce in incinta cunoscutei ctitorii a lui Alexandru cel Bun, consemnata documentar in anul 1407, unde Stefan cel Mare ridica, la 1498, turnul-clopotnita. Ctitoria este o adevarata necropola voievodala, aici aflandu-se mormintele lui Alexandru cel Bun, al sotiei sale, Ana, al lui Stefan Lacusta, Alexandru (fiul lui Stefan cel Mare) si al altora. Aici s-a pastrat de-a lungul timpului un adevarat monument al istoriografiei medievale, Letopisetul anonim al Moldovei. De asemenea, obiecte si broderii de certa valoare artistica si istorica pot fi privite astazi cu justificat interes.

Revenind la soseaua principala, ne continuam drumul spre centrul comunei Viisoara, de unde un alt drum modernizat, mai ingust, larg de circa 4 km, purtat in serpentine pe sub fagi umbrosi sau fanete policrome, ne conduce la Complexul sanatorial Bisericani, aflat in incinta fostei ctitorii, ridicata in vremea lui Stefanita Voda, in anul 1512. Altitudinea, departarea de unitatile industriale, linistea si, in general, ambianta montana fac din acest complex un loc ideal pentru o institutie sanitara ce dateaza din anul 1909, cu rolul de a tamadui afectiunile pulmonare.

Din comuna Viisoara drumul continua traversand mai intai Bistrita, apoi canalul care leaga lacurile de acumulare Vaduri si Batca Doamnei si ajunge in satul Vaduri. In timp ce spre stanga privirea se fixeaza pe silueta Hidrocentralei de la Vaduri, spre dreapta observam conturul barajului si lacului cu acelasi nume.

Comuna Pangarati (450 m alt.). Este asezata intr-un sector de vale larga a Bistritei, un bazinet depresionar intramontan, format pe seama rocilor mot, argilo-marnoase, ale ,,stratelor de Hangu”, la confluenta cu paraul Pingarati. In componenta sa intra satele Stejaru, Preluca, Oantu. Poiana si Pangaracior.

Venind de la Piatra Neamt spre Bicaz, traversam mai intai satul Preluca, lasand in stanga barajul si Hidrocentrala Pangarati, iar in dreapta lacul Vaduri, in care debuseaza lunga si pitoreasca vale a Pangaraciorului. Trecand apoi de centrul civic al comunei Pangarati, luciul apei lacului omonim ne insoteste, pe stanga, pana la canalul deversor al Hidrocentralei de la Stejaru. Monumentala constructie de sub muntele Botosanu este prima lucrare de anvergura a hidrotehnicienilor romani.

Satele ce apartin comunei Pangarati se etajeaza pe terasele Bistritei, de la cele joase, de 5-7 m, pana la cele de 40-50 m, dispuse in amfiteatru pe clina sudica a Stanisoarei sau pe cea nordica a Muntilor Tarcau.

Istoria localitatii este strans legata de evenimentele ce s-au tesut in jurul ctitoriei voievodale a Pangaratilor. Aflata la 2 km distanta de soseaua ce duce la hidrocentrala, pe un tapsan al dealului Paru, la circa 470 in altitudine, ctitoria se pare ca a fost fondata pe vremea lui Stefan cel Mare. Reconstruita in 1560 de Alexandru Lapusneanu, capata in scurt timp si o putere economica ce rivaliza cu cea a vechilor asezari monastice din regiune.

Modernizarea vietii social-economice a principatelor, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, pe fondul reformelor introduse de Al. I. Cuza, determina scaderea influentei acestor institutii. Astfel, si la Pangarati viata monahala se stinge treptat, dupa 1863 constructiile manastiresti fiind transforrnate, pentru o vreme, in penitenciar si sanatoriu T.B.C. Intre anii 1956 si 1982, cladirile renovate si adaptate noului scop au adapostit Statiunea de cercetari biologice, geologice si geografice ,,Stejaru”, subordonata Universitatii ,,A1. I. Cuza” - Iasi, infiintata cu scopul studierii mutatiilor ce aveau sa se produca in peisajul natural datorita marilor constructii hidrotehnice de pe valea Bistritei. In prezent, monumentalul edificiu de sub dealul Paru apartine Intreprinderii ,,Plantavorel” Piatra Neamt, care a preluat traditia primei unitati farmaceutice romanesti, vechea farmacie ,,Vorel”, valorificand cu succes flora spontana din aceasta regiune montana.

Doi kilometri mai sus, pe aceeasi vale, intre Paraul cu Brazi si paraul Vacariei, se afla o rezervatie de lisa, cu o suprafata de circa 2 ha, unde, caz destul de rar in tara noastra, acest conifer relict are o mare densitate.

Complexitatea peisajului, in care se imbina armonios valea larga, terasata, cu plaiurile poienite de sub Herman, Latu sau Muncelu, ,,ochiul de mare” din vale si indraznetele constructii hidrotehnice, incadreaza acest traseu printre cele mai atractive. De retinut ca valea Oantului, dupa traversarea lacului Pangarati peste modernul viaduct, este o importanta cale de patrundere in interiorul Muntilor Tarcau. Dupa parcurgerea a circa 12 km pe un drum forestier suntem in legatura cu traseul 1, din Culmea Gosmanu-Geamana, de unde, pe traseele 2, 3, 4, 5 se poate ajunge la Ardeluta, Nechit sau Tazlan.                         Comuna Tarcau (410-680 m alt.). Dupa numai cativa kilometri de la Pangarati, orizontul ni se inchide brusc, soseaua se strecoara incorsetata de versantii ce-si dau din ce in ce mai strans mana. Suntem in defileul de la Straja. De aici, dupa numai 2 km, suntem in centrul comunei Tarcau, suprapus zonei de confluenta a Tarcaului cu Bistrita. Centrul civic a constituit nucleul initial al vetrei de asezare a Tarcaului, atestata documentar inca din secolul al XV-lea. Fondul forestier din bazinul Tarcaului, cu padurile lui seculare, a reprezentat elementul de baza in jurul caruia a gravitat intreaga activitate a populatiei si de care a depins de-a lungul vremii evolutia asezarii. Exploatarile forestiere iau amploare mai ales in a doua jumatate a seco-lului al XlX-lea, cand pe valea Tarcaului apar ferastraie purtate de apa, ca cele de la Ata ori de la Harburi, din aval de Brates. In ,,Gheuca^” au existat chiar si doua ,,fabrici” de praf de pusca, ale unor antreprenori greci, ce utilizau un mangal obtinut printr-o tehnologie speciala. Transportul lemnului se facea printr-un canal lung de 12 km, de la gura Atei la gura Tarcaului, care a functionat din 1906 pana prin 1913, sau pe calea ferata ingusta, lunga de aproximativ 31 km, pana dincolo de Ardeluta, ce venea de la Poiana Tapului, a carei constructie a durat din 1892 pana in 1899. De la gura Tarcaului, o buna bucata de vreme, transportul bustenilor si al cherestelei se facea cu plutele, in care scop se ridicasera si doua haituri - unul pe Bistrita si altul pe Tarcau (iazul Elena) - ale caror urme se mai puteau vedea inca cu cateva decenii in urma.

In 1914, Societatea cooperatista ,,Albina” construieste o fabrica de cherestea, cea din centrul comunei, astazi mult extinsa si in totalitate modernizata. Ea prelucreaza circa 150000 m³ material lemnos pe an, produsele sale fiind exportate in R. F. Germania, Italia, Franta, Marea Britanie, in tari din Orientul Apropiat etc. Nu intamplator, in mai putin de un secol, populatia Tarcaului a crescut de la circa 400 locuitori (in 1890, cu 119 gospodarii), la peste 5 000 (1000 gospodarii).

La 200 m amonte de fabrica de cherestea, pe stanga soselei, derivatie din D.N. 15, ne intampina cladirile si bazinele pastravariei din localitate, una din cele mai vechi din tara. Infiintata in 1902, la gura Frasinului, pastravaria a fost apoi mutata pe locul actual, unde dispune de 40 bazine, cu o suprafata totala de 1200 m²; 13 bazine sunt populate cu pastrav curcubeu (Salnio gairdneri Richard), intreaga productie fiind destinata consumului, inclusiv pentru turisti.

La 5 km mai sus, drumul modernizat trece prin satul Cazaci, lasand in urma zidurile vechii pastravarii de la gura Frasinului si lunca Lacatusului, ostrov adesea amenintat de apele umflate ale Tarcaului; aici, ochiul se incanta cu repezisul-cascada de la Ianus, unde odinioara exista un adevarat ,,complex mestesugaresc”, cu moara, steaza si piua (chiua). Pe stanga, podul de la Ianus duce la Laptoace, spre Culmea Gosmanului, iar pe dreapta un drum forestier ingust urca in serpentine pe paraul Batrana, ale carui ape, obosite parca, coboara de sub Magura Tarcaului.

In amonte, soseaua isi face loc printre poienile de la Radu sau Cheia, pe vechiul traseu al caii ferate, dezafectata in anii 1962-1963. Inca putin si ajungem la gura Atei, in poiana de la Harburi, de unde avem in fata satul Brates. Situat in plina zona montana, la 12 km de D.N. 15, acest sat ocupa terasele de confluenta ale Tarcaului si Bratesului, la aproximativ 540-550 m altitudine absoluta.

Initial a fost colonie de muncitori forestieri, aparuta pe la 1893, populatia adusa fiind constituita din italieni, cehi, nemti si maghiari. Tot aici era si resedinta administratiei companiei de exploatare ,,Antrepriza Turcan - Scolari - Albenzi' a Societatii Goet. De la 45 gospodarii, cate avea prin 1942, satul depaseste astazi 110 gospodarii, cu case mari si confortabile, ridicate cu gust estetic, fara sa se mai pastreze aproape nimic din ce era asezarea altadata.

Putini stiu, probabil, ca Bratesul a fost candva punctul de plecare in expeditiile cinegetice sau de pescuit ale marelui Sadoveanu, intovarasit de localnici, buni cunoscatori ai locurilor. Bratesul ramane apoi locul de popas al celor care mai cauta urmele gospodariei lui Nechifor Lipan, plasata de autorul Baltagului pe undeva pe sub Magura. Daca nasterea lui Nechifor, ,,fiul lui Toader Lipan”, este consemnata sub declaratia unor martori, dupa obiceiul timpului, intr-un act gasit in arhivele din Piatra Neamt, datat pe la 1892, gospodaria oierului, tipic munteana, cu ulcele, linguri de lemn, stergare de in, scaune cu trei picioare, plosti de lemn, poclazi, laicere si sumaiese, nimeni nu stie pe unde ar putea fi.

De Magura Tarcaului, din coasta Bratesului si a Cazacilor, se leaga si numele Vitoriei Lipan, ,,suflet tenace si aprig de munteanca, caracter aspru si de o vointa aproape salbatica”, cum a caracterizat-o eseistul si criticul Perpessicius.

Spre Ardeluta, in sus de Brates, soseaua lasa de o parte si de alta poienile de la gura Martinului si Maierus, trecand pe la ,,Adanc” si ,,Veverita”, sector de vale intunecoasa, cu miros de potbal, unde apele curg zgomotos printr-o albie sapata in stanca, aidoma unui canal.

Pe aici avea sa coboare Alexandru Vlahuta, in periplul sau carpatic, imortalizand in Romania pitoreasca zbuciumul apelor Tarcaului, atat de incercate in repezisurile de stanca ivite pe neasteptate in cale. Dupa un popas la cabana din poiana Hausului descindem in ultima localitate a comunei Tarcau, catunul Ardeluta, cu putine gospodarii, situat la 680 m altitudine absoluta si la 23 km departare de centrul comunei. A aparut in anul 1919, cand Cooperativa forestiera ,,Albina” a adus aici primul sau gater purtat de forta mecanica a unei masini de treierat, transportata, dupa marturiile unor localnici, cu mare anevoie de opt perechi de boi. Vara, atat Ardeluta cat si Bratesul functioneaza ca centre de achizitie a fructelor de padure, fiind cuprinse de o febrila activitate. Se colecteaza pana la 200 tone de zmeura, mure si afine. Revenim la cabana Ardeluta, singura din Muntii Tarcau cu destinatie exclusiv turistica, cu 50 locuri de cazare in cabana sau in casutele din jur, cu miniteren de fotbal si de volei, amplasata intr-o poiana deosebit de atragatoare, luminoasa, inconjurata de o padure intunecata de conifere. Aici vin sau pleaca multe din traseele turistice (4, 9, 10, 11, 12), ce se dirijeaza spre jumatatea sudica a Muntilor Tarcau, dinspre Trotus, sau spre Tazlau si Nechit, trecand peste Culmea Gosmanu-Geamana, ori spre Valea Rece si Damuc, trecand peste Ardelea si Bolovanu Mare. Pozitia, pitorescul, aerul ozonat cu discret miros de rasina au facut ca dintotdeauna Tarcaul sa aiba rezonanta unei localitati climaterice. El constituia odinioara locul de vilegiatura al multor impatimiti ai naturii; in perioada interbelica se construisera, de altfel, in acest scop, doua pavilioane, proprietate a intreprinderii Letea din Bacau. O placuta surpriza era calatoria cu trenul, purtat de locomotive liliputane, supranumite cu umor ,,ceainice”, dar mai ales intoarcerea cu ,,vagonetul” liber, din a carui viteza nu vedeai decat ,,o fasie de cer si o dunga de apa”.

In viitor Tarcaul se prefigureaza ca localitate urbana, conditie favorabila de consfintire a statutului sau de statiune climaterica.

Orasul Bicaz (420 m alt.), situat la 26 km de Piatra Neamt, de care este legat prin D.N. 15 si calea ferata, orasul Bicaz se afla amplasat la confluenta Bistritei cu Bicazul, strajuit de Muntele Sima (1147 m) spre nord-vest, Cozmita (1015 m) la nord-est si Bitca Stegea (1 318 m) la sud. Este o veche vatra de asezare al carei nucleu, dupa cum dovedesc urmele materiale paleolitice, se afla in perimetrul garii C.F.R. si a fost mentionat prima data intr-un document, din 1616, al Cancelariei lui Radu Mihnea.

Spre sfarsitul secolului al XlX-lea asezarea era deja extinsa pe zonele cartierelor Dodeni, Marceni, Ciungi si Piatra Corbului de astazi. In 1850 este mentionat ca targ, iar in 1884 intra in administratia vastelor domenii ale Coroanei, ramanand, de-a lungul deceniilor, o asezare modesta, care nu depasea 1800 locuitori in 1932, legati in marea lor majoritate de o modesta industrie forestiera. Desi la intersectia drumurilor care legau Moldova extracarpatica cu Tara Dornelor ori cu Ardealul, desi in calea secularului drum, de transport al lemnului prin plutarit sau in calea Ceahlaului si a cunoscutelor Chei ale Bicazului, orasul a ramas pana in zorii evului socialist o asezare putin cunoscuta si vizitata. Statutul de localitate urbana_; pe care-1 are din anul 1960, i-a fost conferit o data cu infaptuirea primei constructii hidrotehnice de anvergura din Romania, cu gigantul de beton de la Izvoru Muntelui. In 1952, cand a intrat in functiune prima unitate producatoare de ciment de aici, impusa de vastele constructii hidrotehnice de pe Bistrita, linistea patriarhala in care era cufundat de veacuri a fost convertita in tumultul specific marilor santiere socialiste.

S-a pus atunci piatra de temelie a actualului Combinat de lianti si azbociment, extins ulterior cu cea de a doua unitate, de la Tasca. Combinatul este la ora actuala printre cele mai mari unitati de profil din tara, celor doua unitati producatoare de ciment adaugandu-li-se o fabrica de azbociment si una de var. Astfel, Bicazul da astazi  18% din productia de ciment a tarii, echivalenta cu de cinci ori productia Romaniei la nivelul anului 1938.

La o populatie de peste 10000 locuitori, Bicazul mai inscrie in profilul sau industrial o sectie de textile, una de paste fainoase, ateliere de confectii metalice cu sarcini de export, cat si unitati ale cooperatiei mestesugaresti, in special de tesatorie.

Nu putem parasi cea mai tanara localitate urbana din tinutul Neamtului fara sa vizitam Muzeul orasenesc, in care ni se deruleaza filmul activitatii umane de pe aceste plaiuri carpatine, de la vestigiile paleolitice la instructivele machete ale impunatoarei constructii hidrotehnice de la Stejaru. Peste drum de muzeu ne atrage privirea sediul Consiliului popular orasenesc, fosta resedinta temporara a Presedintelui guvernului polonez in exil si a suitei sale, in vremea tragicelor evenimente care aveau sa prefigureze ultima mare conflagratie mondiala.

Comuna Tasca (480 m alt.). Se ajunge aici dupa circa 6 km, pe DN 12 C, ce se bifurca din centrul orasului Bicaz cu directia Gheorghieni, lasand in urma Fabrica de ciment din Bicaz, apoi defileul de la Hamzoaia, taiat de apele energice ale Bicazului in gresia masiva de Tarcau pe o adancime de aproape 700 m. Dupa defileu, valea se largeste brusc pe seama formatiunilor moi (argile, marne si sisturi negre) ale flisului cretacic. In acest bazin depresionar intramontan se afla comuna Tasca, cu satele componente dispuse pe terasele Bicazului sau in luncile afluentilor Secu, Hamzoaia si Neagra.

In centrul depresiunii, peisajul rustic este estompat de ,,padurea” de turnuri si instalatii ale noii fabrici de ciment si de cladirile si blocurile de locuit aferente, completate de barajul si micul lac de acumulare din aval de gura paraului Neagra. Amonte de baraj, la baza versantului stang, este gura unui tunel, lung de 9,7 km, sapat pe sub Muntele Sima, pe sub valea Izvoru Muntelui si prin Obcina Horstei, prin care apele Bicazului sunt aduse in lacul Izvoru Muntelui spre a fi convertite in lumina. Calea ferata, prelun-gita in ultimii ani de la Bicaz, ce serpuieste intre lac si panglica de asfalt, duce la cariera de marna de la Tepeseni si la cea de calcar de la Bicaz-Chei. Depasim lacul Tasca, traversam apa Bicazului si ajungem la gura Negrei. Aici privirea ni se indreapta involuntar in susul Negrei, spre cararile ce duc, prin Poiana Maicilor, in Ceahlau, acest ,,Olimp” al moldovenilor. Pe fundalul albastru al cerului, reperam Turnurile lui Budu, din extremitatea sudica a Ceahlaului, contur de cetate cu contraforturi conglomeratice. In sfarsit, inainte de a parasi teritoriul comunei Tasca, la gura Chisirigului, mai putem vedea pichetele fostei granite, de trista amintire, ce despartea, pe nedrept, pana la Unirea din 1918, aceeasi vatra stramoseasca.

Bicazu Ardelean (560 m alt.). Situat la 17 km de Bicaz, pe acelasi D.N. 12 C, Bicazu Ardelean inaugureaza seria unor asezari cu totul specifice. Stilul arhitectural, portul, obiceiurile si traditiile dau regiunii o nota aparte, proprie si comunelor din amonte - Bicaz-Chei si Damuc.

Asezarea este confirmata documentar printr-un privilegiu datand din vremea lui Vasile Lupu. Mare parte din populatie a venit din Transilvania, emigrare cauzata de vicisitudinile sociale si persecutiile de ordin religios, explicand astfel influentele ardelenesti, pastrate nealterate pana in zilele noastre. Portul popular, atat cel feminin cat si cel barbatesc, folosit in mod curent, ceea ce se intampla tot mai rar in mediul nostru rural, da aici o nota de perpetua sarbatoare. Traditionalismul se manifesta si in continuarea unor mestesuguri ancestrale, cum sunt tesutul si prelucrarea sumanelor, iilor, bunditelor si cojoacelor sau arta prelucrarii lemnului, din care se fac obiecte de arta sau de uz casnic dintre cele mai ingenioase. Acest tezaur dc arta populara a fost constituit in colectia etnografica de la Paraul Caprei din localitate. Bicazu Ardelean este si un important centru al turismului de tranzit si in viitor chiar de sejur. Spre nord, pe valea Jidanului, trecand prin satul Telec, ne putem indrepta fie spre Ceahlau, pe traseul Bistrelor, fie spre pestera Tosorog si izvoarele minerale carbogazoase de pe paraul Boivizului, cu moderna si recenta statie de imbuteliere. De la Tosorog, pe acelasi drum nemodernizat, se poate ajunge la Tulghes, peste Pasul Balajului, si apoi, pe valea Bistricioarei, pe D.N. 15, la Borsec ori la Poiana Teiului. Spre sud, pe valea Ticosului, trecand prin satul cu acelasi nume intram in zona traseelor din jumatatea nordica a Muntilor Tarcau.

Spre capatul din amonte al comunei, catre Bicaz-Chei, dupa ce dispar ultimele gospodarii, pe dreapta, ne surprinde abruptul de cateva sute de metri al carierei de marna de la Tepeseni, supat in flancul mult prelungit catre est al Muntelui Gherman. In paretele vertical, ce se retrace continuu sub amenintarea foamei nestavilite a cupelor de excavator, se observa cu usurinta linia contorsionata si haotica a marnelor. Fenomenul da impresia a se fi petrecut sub impulsul unor puternice si enigmatice convulsii telurice. In realitate, este vorba de un fenomen de alunecare submarina, ,,slump structure” in limbajul de specialitate, petrecut in urma cu 65 milioane de ani, cand marnele nu erau decat niste maluri marine inca neconsolidate.

Comuna Bicaz-Chei (610 m alt.). Este situata in extremitatea nord-vestica a Muntilor Tarcau, la 47 km de Piatra Neamt si 19 km de orasul Bicaz, la confluenta Bicazului cu Damucul. Satele componente – Ivanes, Gherman si Barnad - sunt asezate in lungul vailor ori pe versanti, unde urca la 800 m si chiar 1000-1100 m, sub varful acoperit de pajisti al Laposului.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

Aflandu-se pe drumul de acces al vechilor pasuri Surduc si Pangarati, ce legau Moldova cu Transilvania, regiunea intra in aria vetrelor de locuire inca din paleolitic, dovada stand depozitele de silexuri de pe terasa de la Gura Damucului sau cele puse in evidenta in Saua Laposului, din aria actualei asezari a Barnadului, ultime vestigii ale unei populatii nomade de vanatori, asa-zise swideriene.

Pe langa farmecul cadrului sau natural, comuna Bicaz-Chei prezinta deosebit interes si pentru turismul de tranzit, de aici dirijandu-se drumurile spre Muntii Tarcau si Cheile Bicazului sau Lacu Rosu, Geologic, din amonte de gura Damucului, valea Bicazului sectioneaza edificiul cel mai vechi al Carpatilor Orientali, constituit din sisturi cris-taline si roci calcaro-dolomitice, pe al caror contrast de duritate s-a grefat un relief variat, de la plaiuri domoale la tancuri excarpate, plin de indrazneala si farmec peisagistic. Stanci dolomitice ruiniforme ne intampina de o parte si alta a Bicazului, mai sus de confluenta cu Lipchiesul; sunt Piatra Arsitei (876 m) si Piatra Pantarenilor (847 m), ce incorseteaza valea si anunta intrarea in Cheile Mici ale Bicazului.

Spre nord, in dreapta noastra, sta aruncat, parca la intamplare, masivul calcaros al Munticelului (1380 m), cu cheile inguste ale Sugaului si pestera de la Piatra Glodului, complex geologic si geografic pus sub ocrotirea legii; privind atent peretii calcarosi, putem avea sansa sa observam zborul in zigzag al fluturasului de stanca (Tichodroma muraria), monument al naturii.

Pestera de la Piatra Glodului se afla pe abruptul estic al Munticelului, la 1036 m, sapata in calcare masive jurasico-cretacice, la circa 2 km distanta de cariera. A fost descoperita de un grup de scolari, in anul 1973, fiind singura pestera din intreaga regiune a Hasmasului cu forme endocarstice bine dezvoltate, de la stalactite si stalagmite la draperii, coloane, valuri etc. Au fost citate si resturi scheletice ale ursului de pestera (Ursus spaeleus).

Revenim in centrul comunei pentru a ne caza la un gospodar si pentru a admira, pe langa peisajul natural, locuintele bine intocmite, cu mult gust si simt artistic, ori rasnita din piatra, teascul pentru “oloi” a buduroaiele pentru pastrat porumbul si altele.

Comuna Damuc (630-800 m alt.). Este una din cele mai extinse asezari din Muntii Tarcaului. Se rasfira in lungul Damucului si afluentilor pe mai bine de 15 km, ingloband satele Damucu de Jos, Damuc-Centru, Damucu de Sus, Huisurezul; la kilometrul 16, spre obarsia vaii, la altitudinea de 940-980 m, cateva gospodarii alcatuiesc catunul Puntea Lupului. De asemenea, cu totul izolat, dincolo de Culmea Damucului, pe valea Bicajelului, se afla satul Trei Fantani, ce apartine tot comunei Damuc, posibila baza de cazare inainte de a aborda Masivul Hasmas.

Economia predominant pastorala a facut ca, de-a lungul timpului, pajistile si fanetele sa ia locul padurilor; asa se explica si marele numar al salaselor (odailor), un fel de gospodarii temporare urcate sus pe culme, locuite mai ales in sezonul cald, al cositului si stransului fanului.

Ca si in comunele Bicazu Ardelean si Bicaz-Chei, tot mai rar se vad si aici cuptoarele de preparare a varului, indeletnicire seculara, astazi pe cale de disparitie. Bolovanii de calcar erau luati, uneori, chiar din albia raului, rostogoliti aici din grohotisurile de pe Piatra Hotarului, Piatra Luciului sau Batca Neagra, iar comercializarea varului se facea in toata Moldova. Alaturi de vararit, vanatoarea si pescuitul si-au pierdut si ele din importanta, au disparut capcanele, cursele pentru jderi, varsele, cosurile, ostiile etc.

Pe paraiele Gusei si Lupului localnicii iti vor sernnala prezenta unor izvoare minerale; sunt ape sulfuroase, izvorul de pe paraul Lupului, cu un debit ceva mai mare, avand chiar o amenajare rudimentara pentru utiltari ocazionale.

In trecut Damucul avea o pozitie de granita, intre Moldova si Ardeal; astazi se afla la intersectia a numeroase trasee turistice, catre valea Bicajelului si Hasmas, Valea Rece si Trotus, Muntele Lung si valea Tarcaului, Bicaz-Chei si Ceahlau.

Comuna Roznov (275 m alt.). La 15 km aval de Piatra Neamt, dupa ce trecem prin comunele sub-urbane Dumbrava Rosie si Savinesti, ajungem la Roznov, localitate atestata documentar din secolul al XV-lea, ce numara astazi peste 9000 locuitori, cu perspective apropiate de a deveni centru urban. La dezvoltarea sa a contribuit mai ales poztia geografica favorabila, la confluenta Bistritei cu cativa din cei mai importanti afluenti ai sectorului sau extracarpatic - Cracaul, Calu, Iapa si Nechitu - in zona de contact a depresiunii sub-carpatice a Cracaului cu muntele si cu valea larga, terasata, a Bistritei, asigurandu-i materia prima necesara industriei locale si, in acelasi timp, mari posibilitati de dezvoltare a agriculturii.

Tot aici se intersecteaza importante cai rutiere, cum sunt D.N. 15 Piatra Neamt-Bacau si drumul judetean ce vine de la Targu Neamt, de-a lungul vaii Cracaului, pentru a se continua spre Tazlau, Moinesti si Comanesti (156 A). Imediata vecinatate a paraielor Calu, Iapa si Nechitu, importante bazine forestiere, a favorizat de timpuriu dezvoltarea industriei lemnului, mult diversificata in ultimele decenii. Viitorul centru urban mai este prefigurat de o fabrica de butoaie, una de cherestea, complexe unitati ale cooperatiei mestesugaresti, ca si de un centru civic cu blocuri recent inaltate. Un punct de atractie pentru turisti il constitute parcul dendrologic, in mijlocul caruia se afla un interesant monument arhitectural din anii 1884-1892.

Comuna Piatra Soimului (320 m alt.)- Trecand podul peste Bistrita, pe D.J. 156 A, ajungem in satul Chintinici, de unde un drum nemodernizat ne duce, dupa numai 6 km, in centrul comunei Piatra Soimului, rasfirata in lungul paraielor Calu si Iapa.

Comuna mare, cu peste 7000 locuitori, cunoscuta pana in anul 1965 sub numele de Calu-Iapa, este constituita din satele Piatra Soimului, Negulesti, Luminis si Poieni, situate in zona de contact a ramei estice a Muntilor Tarcau cu depresiunea subcarpatica Cracau-Bistrita. Urmele materiale gasite de arheologi la Horodistea (490 m), un pinten interfluvial dintre Calu si Bistrita, atesta continuitatea de locuire a acestor meleaguri din neolitic pana in vremea geto-dacilor.

Atat paraul Iapa cat si paraul Calu si-au creat frumoase vai transversale, frumusete conferita de alternanta sectoarelor inguste, in defileu, cu cele largi, depresionare, ce au fost poienite si utilizate mai intens de catre om. Interesant si instructiv totodata este sectorul de vale creat de paraul Calu in dreptul varfului Piatra Soimului (485 m). Valea are aici caracter antecedent, un canion in miniatura, unde apele s-au adancit in strate de Jgheabul Mare si calcare de Doamna, ce inscriu aici o admirabila cuta anticlinala.

Bazinele hidrografice Calu si Iapa, bine impadurite constituie importante surse de material lemnos ce se scurge spre unitatile de prelucrare din Roznov si Piatra Neamt. Pe Calu se mai pastreaza inca urmele liniei ferate inguste ce cobora de la Rantau pana la Roznov. De asemenea, la Negulesti, mai sus de Jilabau, mai exista urme ale fostei fabrici de sticla, ce utiliza nisipul provenit din gresie de Kliwa moale, geliva, abundenta in zona.

Urmand drumul forestier ce insoteste albia paraului Iapa pana aproape de obarsie, cale de 18-20 km, drumetul bine echipat poate urca in Varful Murgoci (1293 m), loc de intersectie a traseelor 1 si 2, de unde se deschid largi posibilitati de abordare a altor obiective din Muntii Tarcau.

Comuna Borlesti (250-400 m alt). Se rasfira pe aproape 20 km in lungul soselei modernizate 156 A (Roznov - Moinesti), pe terasele de confluenta ale Nechitului cu Bistrita si pe terasele inferioare si medii ce insotesc albia Nechitului pana la intrarea in sectorul montan. Gospodariile evita lunca propriu-zisa datorita frecventelor si puternicelor inundatii, soldate adesea cu pagube insemnate.

Marturiile arheologice dovedesc ca localitatea Borlesti este o veche vatra de locuire, cu continuitate din neolitic pana in vremea feudalismului. In documente a fost mentionata pe vremea lui Alexandru cel Bun, cand mosia Borlesti apare ca danie manastirii Bistrita. Astazi are peste 8000 locuitori, constituita din satele Sovoaia, Ruseni, Borlesti, Mastacan si Nechit, ultimul asezat in plina zona montana, intr-un bazinet depresionar al vaii Nechitu, izolat de celelalte asezari.

Vechilor ocupatii, legate de exploatarea lemnului din sectorul montan al bazinului sau de cresterea animalelor si practicarea agriculturii, se adauga in prezent diversele meserii, unele de inalta calificare, datorate Combinatului de ingrasaminte chimice Roznov si Combinatului de fire si fibre sintetice Savinesti, catre care penduleaza zilnic populatia locala.

Retin atentia gospodariile ridicate de o parte si alta a soselei, dupa o frumoasa traditie arhitecturala, cu stalpi crestati si ingenioase traforuri. La fel, fantezia portului popular, etalat mai ales in zilele de sarbatoare, ce consta din catrinte ,,pestrite” de lucru, camasi femeiesti si barbatesti cusute cu arnici si margele sau cu bogate ajururi, itari creti, facuti din lana tigaie, pieptare cu ,,prim^” brumariu din blana de miel brodat cu lana in culori aprinse, bundite ,,infundate” si divers colorate etc.

In capatul din amonte al Borlestilor, inainte de a trece podul peste Nechit, se desparte un drum nemodernizat ce ne duce, dupa numai 8 km, la Nechit. De la Nechit, traseul 3 ne poarta in Culmea Gosmanu-Geamana si mai departe, in valea Tarcaului, ori pe cararile strabatute altadata de Calistrat Hogas (traseele 4, 5 si 7), catre Tazlau.

Comuna Tazlau (440 m alt.). Este o veche asezare, dezvoltata pe terasa de 8-12 m a Tazlaului, la iesirea acestuia din unitatea montana. Si aici au fost gasite urme materiale neolitice cu continuitate pana in perioada geto-dacica; documentar insa localitatea este atestata prin acte de cancelarie emise de Alexandru cel Bun si Stefan col Mare in anul 1428 si respectiv 1458. In Comuna Tazlau se afla una din ctitoriile voievodale musatine din epoca sa de glorie, zidita de Stefan cel Mare in anii 1496-1497. Cu elemente tipice ale arhitecturii feudale, lacasul are forma unei fortarete cu ziduri prevazute cu metereze si contraforturi exterioare. Intrarea se face prin turnul-clopotnita, constructie atribuita destoinicului si incercatului voievod Petru Rares, iar pe latura sudica a incintei, legate de zidul gros de aparare, se mai pot vedea fundatiile vechilor chilii monahale. Usa din pridvor, opera a mesterului Cozma, din anul 1596, este o sculptura realizata in lemn de tisa cu rare virtuti artistice.

Localitatea Tazlau ofera prilejul de a medita nu numai asupra unor glorioase clipe de mai veche istorie ci si asupra momentelor de inalta cultura scriitoriceasca a Moldovei veacului nostru. Aici s-a nascut si s-a retras in clipele sale de tihna activa medicul, profesorul universitar si scriitorul iesean I. I. Mironescu (1883-1939), a carui casa memoriala de astazi era altadata locul de intalnire si desfatare spirituala al multor oameni de cultura din jurul revistei ,,Viata romaneasca”. Pe aici si-au purtat pasii Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Otilia Cazimir, Pastorel si Ionel Teodoreanu si chiar Panait Istrati, incantati probabil, de spiritul hatru al pitorescului amfitrion, creator al lui Tulie Radu Teaca. Sa nu se uite, de asemenea, ca prin Tazlau au trecut si cararile adulmecate, in roua diminetii, de ,,Pisicuta^”, care in saua-i docila a purtat spre inaltimi silueta exotica a lui Calistrat Hogas.

Localitatea numara astazi 1800 gospodarii si dotari edilitare moderne. Activitatea locuitorilor este polarizata de Fabrica de cherestea din comuna sau de obiective industriale aflate la mai mare distanta - Roznov sau Moinesti, Piatra Neamt sau Gheorghe Gheorghiu-Dej - pentru care deplasarile au caracter saptamanal. Scolile, caminul cultural, noul complex comercial sunt numai cateva din edificiile care prefigureaza, conform schitelor de sistematizare viitoarea asezare urbana. Pentru dezvoltarea localitatii, un rol important va avea, desigur, punerea in valoare a sarurilor de potasiu prospectate in formatiunile miocene subcarpatice, din vecinatatea comunei, ale caror halde si guri de galerii se pot vedea pe flancul nord-estic al varfului Magura Mare (875 m).

Orasul Moinesti (440-460 m alt.). A trecut in randul asezarilor urbane din anul 1912. Asezat pe saua larga de legatura dintre depresiunea intramontana a Comanestilor si cea subcarpatica a Tazlaului si strajuit la nord de dealul Osoiu (659 m), avanpost sud-estic al Muntilor Tarcau, iar la sud de Dealul Magura (694 m), orasul Moinesti include localitatile Lucacesti, astazi un cartier al sau, si Gazarie_, situate pe terasele joase ale Tazlaului Sarat, la iesirea sa din munte.

S-a ridicat ca asezare in mod sigur datorita petrolului din zona, primul document care atesta utilizarea sa datand din 1439, prin care ,,satul Moinesti este daruit de Ilie voievodul Moldovei lui Giurgea Moian”, iar al doilea din 1442, unde este pomenita ,,fantana cea neagra a pacurii in hotarul satului Lucacesti”.

Informatii ulterioare sunt date de Dimitrie Cantemir, de la care stim ca pacura era folosita la unsul osiilor de carute, fiind scoasa cu galeata din niste gropi numite ,,bai”. La mijlocul secolului al XlX-lea existau, la Moinesti, 360 asemenea bai de pacura, 70 la Lucacesti si 10 la Solont. Pacura romaneasca era exportata in Turcia, Austro-Ungaria si Rusia.

Pana la prima sonda mecanica din 1861, de la Mosoare, extragerea pacurii se facea in conditii grele, lipsite de cele mai elementare masuri de securitate. Groapa sau baia avea diametrul de 4-5 m si o adancime ce ajungea la 20 m, iar peretii, in trepte, acoperiti cu scanduri. Erau si puturi mai inguste, cu diametrul de 1 m, cu peretii captusiti cu impletituri de nuiele, ce ajungeau la adancimi de peste 100 m. Pentru aerisire, se pompa aer in put cu ajutorul unor foale puternice, prin tevi de lemn sau burlane de tabla. Coborarea si aducerea la suprafata a lucratorilor se facea cu ajutorul unor scripeti trasi de cai, iar absorbirea si neutralizarea gazelor toxice se efectua cu ajutorul unor cosuri cu zapada sau gheata ce se asezau pe fundul putului.

La Moinesti si Lucacesti apar primele distilarii din Romania si printre primele din lume, in anii 1837-1844, urmate de o ,,fabrica de petrol”, o prima rafinarie in sensul industrial de mai tarziu. Totusi, zona Moinestilor ramane din acest punct de vedere in urma altor regiuni ale tarii, cu o productie redusa de petrol, care in perioada antebelica nu a depasit 46000 tone.

Desi in 1840 Moinestiul figura deja ca targ, evolutia sa ulterioara a fost lenta, ramanand, pana in anii socialismului, o asezare anonima, cu aspect semiurban, cu dughene inghesuite si insalubre si o populatie care in 1930 nu depasea 6000 de locuitori.

In ultimele decenii traieste o noua tinerete, intensificarea activitatii petroliere, aparitia si dezvoltarea altor industrii locale, recladirea din temelii a centrului orasului si a altor zone marginase ducand la cresterea apreciabila a populatiei, ce astazi numara peste 22000 locuitori, la reactivarea intregii vieti sociale si culturale.

La Moinesti se afla sediul Trustului petrolului, coordonator al activitatii de foraj si exploatare a titeiului din intreaga Moldova, ce realizeaza aproximativ 10⁰/₀ din productia tarii. In perimetrul orasului exista numeroase izvoare cu mineralizare complexa-sulfuroase, bicarbonatate, clorurate, calcice, magneziene - indicate in afectiuni ginecologice, dermatoze cronice si afectiuni ale aparatului locomotor, numai in cura externa. Sunt inca sumar amenajate, in cadrul baii comunale, unde se pot realiza circa 200 proceduri zilnice, utilizate de localnici numai in intervalul 15 mai-15 septembrie.

Masurile preconizate de dezvoltare in continuare a functiilor sale industriale, de valorificare superioara a potentialului balnear si turistic vor asigura Moinestilor o rapida dezvoltare in viitor, perspectiva extinderii catre valea Trotusului si comasarii cu orasul Comanesti, astfel ca la poalele de sud-est ale Muntilor Tarcau va exista un puternic centru urban, cu functii complexe.

Orasul Comanesti (380-400 m alt.). A luat nastere si s-a extins la contactul depresiunii intramontane omonime cu rama sud-estica a Muntilor Tarcau, pe terasele inferioare si medii ale Trotusului, ce se dezvolta larg dupa iesirea vaii din stransoarea defileului de la Straja.

Comunitati umane au vietuit aici inca din neolitic, dovada stand urmele materiale ale culturilor Cucuteni si Cris de la Vermesti. Documente scrise din epoca lui Stefan cel Mare semnaleaza existenta satului Vasiesti avand, ca si alte asezari aparute in acea perioada, rol de aparare in fata Pasului Ghimes, iar documentele cartografice vechi inscriu deja, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, asezarile Laloaia, Leorda si in secolul al XIX-lea Lunca de Jos, Supan, Podei si Podina, azi cartiere ale orasului. Populatia a crescut de la 12000 locuitori imediat dupa 1952, cand i s-a acordat statut de localitate urbana, la peste 19000 in prezent.

Comanestiul este un oras muncitoresc, cu traditie miniera si forestiera, un centru energetic de importanta republicana, datorat termocentralei din aval de oras, care consuma 80⁰/₀ din carbunele ce se exploateaza in regiune si, prin pozitia sa geografica, cu deosebite valente turistice inca nefolosite.

Exploatarea organizata a carbunilor din bazin se face abia in anul 1925, desi primele inceputuri dateaza din 1845, cand aga Nicu Ghica, proprietarul mosiei Comanesti, vindea carbune, prin portul Galati, antreprenorilor de vapoare de pe Dunare. Galeriile de exploatare se inmultesc odata cu construirea, in anul 1898, a caii ferate Adjud -Palanca.

Conditiile grele de munca, impuse de caracteristicile zacamantului, cu strate subtiri de carbune, puternic tectonizate, au dus, nu o data, la stari de revolta ale minerilor de aici, ce au culminat cu grevele din 1934. In zilele noastre, noile prospectiuni geologice au dat alte perspective rezervelor si cifrelor de productie.

Foarte importanta este industria de prelucrare a lemnului. In 1842 existau pe domeniul boierului Ghica 20 de ferastraie hidraulice, iar Societatea Goet, cu capital austriac, construieste inainte de anul 1900 o prima fabrica de cherestea cu 21 gatere si in 1928 o a doua.

In prezent, intreaga masa lemnoasa din bazinele Tazlaului Sarat, Asaului, Uzului si Ciobanasului este prelucrata la Comanesti, in cadrul a doua unitati de interes republican: Intreprinderea forestiera si Combinatul de industrializare a lemnului, ultimul fiind printre cele mai moderne din tara, construit in anii 1962-1963. Larga gama de produse semifinite si finite, de la mobila curbata la placaje, furnir, P.F.L.-uri si P.A.L.-uri, este oferita pietei interne cat si celei externe, cu numerosi parteneri din Europa, Asia si Africa.

Pentru a avea in fata panorama intregului oras ori pentru a ne fixa unele detalii, ca fostul palat Ghica, azi Casa pionierilor, sau parcul de 57 ha din jurul cladirii garii, spitalul si chiar stadionul, sa ne urcam pe Dealul Comanesti (545 m), din nordul orasului, sau pe Goanta (564 m), din sud. Ni se vor deschide largi perspective asupra Depresiunii Comanesti in ansamblu, cu peisajul sau geografic puternic umanizat.

Comuna Asau (410-420 m alt.). Se afla imediat in amonte de Comanesti, satele sale componente rasfirandu-se pana dincolo de defileul ce inchide depresiunea la nord-vest (Straja si Ciobanus) si in lungul vai Asaului pe mai bine de 15 km (Lunca Asau, Apa Asau si Paltinis).

Dezvoltarea comunei s-a facut pe seama exploatarilor forestiere din bazinul Asaului, spre finele secolului trecut, o data cu construirea primei fabrici de cherestea de catre aceeasi firma Goet. Si aici prelucrarea mecanizata a lemnului, prin utilizarea fortei aburilor, a fost precedata de ferastraiele hidraulice, introduse in Moldova la 1599 si utilizate treptat la scara din ce in ce mai larga, astfel ca in anul 1842 numai in bazinul Asaului existau in numar de 17, iar in 1900 de peste 50, cifra ce egala numarul ferastraielor hidraulice din localitatile situate in amonte (Agas, Brusturoasa, Palanca). Transportul se facea pe Asau si afluenti prin sistemul jgheaburilor cu apa sau al plutelor mici, de 10-15 busteni, slobozite o data cu haiturile.

Cojocaritul, prelucrarea aitistica a lemnului si pietrei, alte mestesuguri taranesti erau pana mai ieri ocupatii curente ale localnicilor. Pietrarii din Asau prelucrau mai ales gresia de Tarcau locala, din cariera ,,Caralita^”, de unde s-a extras material vreme de mai multe decenii, dar care a fost abandonata prin anul 1960.

Situat in imediata vecinatate a orasului Comanesti, centrul civic al comunei Asau, din zona de confluenta a Trotusului cu Asaul, are perspectiva ca mai devreme sau mai tarziu sa devina un cartier al viitorului centru urban Moinesti-Comanesti ce se prefigureaza aici, in sectorul mijlociu al vaii Trotusului.

Comuna Agas (560-580 m alt.). Dincolo de satul Ciobanus, panglica de asfalt (DN 12 A) iese la lumina, serpuind printr-un culoar larg, format pe seama rocilor predominant argilo-marnoase ale flisului cretacic. De-a lungul ei, pe circa 13-14 km, se insira satele componente Goioasa, Preluci, Diaconesti, Beleghet, Sulta, Agas, centru de comuna, si Cotumba, ce se constituie intr-un important centru forestier, cu sectii de prelucrare superioara a lemnului. Se explica astfel infatisarea mereu mai noua a comunei, perspectiva ei de a capata intr-un viitor nu prea indepartat statutul de asezare urbana.

Comuna Brusturoasa (580-600 m alt.). Pe acelasi DN 12 A din lungul vaii Trotusului, aceasta ,,Prahova moldoveana”, cum a numit-o Bacovia, dupa 25 km de la Comanesti, se ajunge in comuna Brusturoasa. Este rasfirata in lungul Trotusului si al Camancai si include satele Buruienis, Hanganesti, Cuchinis si Camanca.

Ocupa o pozitie turistica favorabila, la limita central-sudica a Muntilor Tarcau, cu acces pe valea Camancai spre culmea cea mai inalta a acestora, obarsia Camancai inaintand mult spre nord, pana sub Varful Grindusu (1 664 m). Izvoarele minerale de pe paraiele Fagetel, Sugura, Gura Palosului, recomandate in afectiuni gastro-intestinale, urologice_i hepatite cronice sau stari alergice, confera un plus de interes pentru aceasta localitate, careia viitorul ii poate asigura un rol de microstatiune balneara.

La Cuchinis ni se ofera posibilitatea rememorarii unor clipe de grea cumpana traite de poporul nostru in cele doua razboaie mondiale. Un impunator monument ne reaminteste de cativa din eroii primei conflagratii mondiale care s-au jertfit pentru patrie in luptele de pe valea Trotusului, iar pe o placa de marmura se poate citi numele unor patrioti din comuna, victime ale fascismului, secerati de gloante pentru ca au refuzat sa divulge dispozitivul de lupta al trupelor romane.

Comuna Palanca (630-640 m alt.). Numai centrul de comuna, satul Palanca, se afla pe valea Trotusului, la confluenta cu Ciughesul, 5 km amonte de centrul comunei Brusturoasa. De asemenea, satul Popoiu, situat imediat in amonte. Celelalte sate componente - Ciughes, Cadaresti si Pajistea - se insira in lungul vaii Ciughes pe aproximativ 12 km, respectiv in bazinul paraului Lupul, afluent al Sultei superioare, la mare distanta de centru.

Este una dintre cele mai tipice asezari din zona etnografica a Trotusului montan, cu elemente spe-cifice in stilul constructiilor si interiorul locuintelor, in mestesugurile si ocupatiile traditionale, vestimentatie si obiceiuri, unele din acestea putand fi cunoscute intr-o instructiva colectie etnografica din Palanca, asa cum pe Ciughes se mai poate admira o moara de apa in functiune.

In aceeasi idee, de retinut ca Palanca si Ghimesul, din amonte, sunt singurele comune din sectorul montan al Trotusului unde se mai organizeaza traditionalele targuri, prilejuri de schimb ale produselor artizanale si de perpetuare ale vechilor obiceiuri.

Comuna Ghimes-Faget (730-740 m alt.). Este ultima dintre comunele de pe valea Trotusului ce apartine judetului Bacau, cu sase sate componente, din care numai Ghimesul, Fagetul, centru al co-munei, si Fagetu de Sus se dispun pe terasele din lungul Trotusului. Tarhausul, Bolovanisul si Rachitisul, rasfirate in lungul vailor cu acelasi nume si al paraului Valea Rece, au evidenta tendinta de risipire, mal ales Rachitisul, ale carui gospodarii urca spre obarsia Vaii Reci pana aproape de 1100 m, multe din gospodarii fiind la origine salase (odai) temporare.

Extinderea pasunilor si fanetelor, o data cu ,,roirea” gospodariilor, s-a facut prin runcuire sau ardere, fapt evidentiat de larga raspandire in regiune a topicelor Runc, Piciorul Arsurilor, Poiana Arsa, Parlita, ,,In Ciotarie” etc.

Vechi si actual centru forestier, comuna Ghimes-Faget prezinta si interes turistic, prin ineditul peisajului din acest sector al vaii Trotus si ca punct de plecare catre Muntii Tarcau, mai accesibil fiind traseul 12, pe valea Tarhaus.

In Ghimes, pe un promontoriu de pe stanga Trotusului, vegheaza monumentul ridicat intru cinstirea lui Emil Rebreanu, fratele autorului Padurii spanzuratilor, care a preferat moartea in locul luptei impotriva fratilor aceleiasi natiuni. Pe dreapta, se mai vad zidurile roase de vreme ale fostei cetati de granita, ridicata cu secole in urma de Rakoczi II, principe al Transilvaniei. Imprejurimile Ghimesului, in care peisajul natural ofera drumetilor clipe de incantare, constituie totodata puncte de penetratie in masivul Tarcaului, ale carui atractii sunt prezentate pe larg in cuprinsul traseelor ce urmeaza.

Trasee turistice

Intre insusirile cu caracter general ale traseelor din Muntii Tarcau amintim: nici unul nu este marcat; sunt accesibile si iarna, in cazul cand durata lor nu este mai mare de 8-9 ore; aproximativ doua treimi din lungimea fiecarui traseu sunt drumuri forestiere, in lungul vailor principale si ale afluentilor acestora; chiar si pe cele mai lungi trasee diferenta maxima de nivel nu depaseste 1080 m; urcusurile nu sunt prea accentuate si nu au, in general, o durata mai mare de 30-40 minute; nu este necesar sa se asigure rezerve de apa, izvoarele si paraiele cu apa potabila fiind destul de frecvente; sunt preferabile drumetiile in grup, pentru durate de 2-3 zile, desi pe orice traseu pot fi intalnite, la distante maxime de 3-4 ore, o stana, un salas, o casa de vanatoare, un refugiu; drumurile forestiere sunt bine intretinute, existand posibilitatea de a folosi ocazional mijloacele auto ce deservesc exploatarile forestiere din regiune.

1. Satul Brates - Valea Pascu - Virful Murgoci – Varful Herman - Gura Tarcaului

Diferenta de nivel - 880 mTimp necesar - 6 ore  Obiective - sectorul nordic al Culmii Gosmanu - Geamana.

Traseul respectiv porneste din capatul aval al satului Brates, unde traversam apa Tarcaului peste podul de la ,,Hirburi”, dupa care, lasand grupul de cladiri ale I.F.E.T.-ului in stanga, cotim pe drumul forestier de pe dreapta raului. Dupa ce strabatem drumul din lungul Tarcaului, care urca usor, ne deplasam mult la stanga, angajandu-ne pe paraul Pascu.

Insotiti de linistea padurii sau de unduirea discreta a apelor paraului Pascu, ce curge mai jos printr-un canal sapat in gresie masiva, aidoma unui canion adanc de 5-10 m, dupa circa o ora de mers facem o ,,halta de ajustare” la confluenta Pascului cu Pasculetele. De aici drumul forestier se bifurca pe ambele paraie.

Dupa ce am trecut podul de la confluenta, lasam in stanga drumul ce duce la Pasculete, urmandu-1 pe cel care insoteste apa Pascului. Nu trece o jumatate de ora si drumul amenajat ia sfarsit; urcam pe firul apei, simtind accentuarea pantei, care ne avertizeaza ca suntem sub culmea inalta a Murgociului. De la o vreme parasim firul apei, ce se pierde uneori in masa de bolovanisuri din talveg, si mergem pe o carare de coasta ce urca pieptis timp de o jumatate de ora. Astfel, dupa o ora de la confluenta paraului Pascu cu Pasculete, suntem in poiana de sub Virful Murgoci (1 293 m).

Ajunsi in poiana, reperam de departe siluetele stanelor care parca plutesc pe o mare de plante frunzoase, de fapt populara strigoaie (Veratrum album), despre care ciobanii mai batrani ne avertizeaza ca este deosebit de otravitoare, dar ai carei bulbi au virtuti terapeutice, dupa cum ne asigura farmacologii.

Pe Varful Murgoci ne odihnim putin, prilej de a privi in jur. Catre nord-vest, in directia de unde am venit, observam, in plan apropiat, Magura Tarcaului (1492 m), iar in plan indepartat Ceahlaul; in directia opusa avem sub noi obarsia paraului Iapa, iar spre nord-est Piciorul Vaduri, ce separa bazinele Oantului si Pascului de ale Calului si Iepei.

Urmatorul nostru obiectiv fiind comuna Tarcau, de pe DN 15, urmam poteca de pe cumpana catre nord, spre poiana Pasculete, unde se ajunge dupa circa 40 minute. De la stana din aceasta poiana ni se ofera o alta varianta pentru a ajunge in D.N. 15, pe valea Oantului. Dupa ce ne lasam pe piciorul Pasculete, incadrat de vaile Caprariei si Ontisorului, intr-o jumatate de ora putem fi la gura Ontisorului, de unde, pe drumul forestier din lungul Oantului, dupa alte 2^l/₂-3 ore ajungem la viaductul ce traverseaza coada lacului Pangarati.

Poteca de culme ne solicita mai mult ca efort, desi timpul necesar de parcurs nu este cu mult mai mare, aproximativ 3 ore si jumatate. Asadar, se pleaca din poiana Pasculete si dupa numai trei sferturi de ora, pe o poteca care serpuieste prin fagete tinere, se ajunge in Poiana Radului. De la stana din Poiana Radului traseul continua pe o poteca larga, ce urca si coboara lin, ocolind pe la vest sau est batci ,,usoare^”, cu numai 20-30 m deasupra noastra, si dupa o jumatate de ora suntem in poiana de sub Varful Herman (1225 m). Pentru a nu rataci cararea ce duce la Gura Tarcaului, din poiana respectiva o cotim brusc la stanga, ocolind Varful Herman pe la sud; luand-o mult spre vest, cararea pare agatata pe versantul sudic al Hermanului, avand mereu in stanga noastra bazinul Laptoace (Herman), jos de tot, in apa Tarcaului, satul Cazaci si mai departe vaile Batrana si Frasin, ce coboara de sub Magura.

Din Poiana Hermanului si pana la Gura Tarcaului poteca coboara continuu timp de aproape doua ore, in cea mai mare parte prin padure masiva de fag, lasand in dreapta, spre bazinul Caprei, un abrupt puternic, o veritabila cuesta in bancuri masive ale gresiei de Tarcau.

Incintator ramane traseul de culme dintre Murgoci si Herman, pe care nu-1 poate rataci nici turistul mai putin incercat, caci, din loc in loc, pe fagi batrani sau mai tineri, sta imprimat cite un ,,H” rosu, cu semnificatie de hotar, care ne mentine pe interfluviul ce desparte bazinul Tarcaului de cele ale paraielor Iapa, Calu si Oantu, care apartin de ocoale silvice diferite.

Fig. 3 Schita traseelor 1 si 2

Este util de retinut ca si din Poiana Hermanului se poate iesi spre gura Oantului, coborand pe potcca ce se abate pe la est de Varful Herman, urmarind piciorul dintre paraul Oantu si valea Bistritei. Aceasta varianta are avantajul ca zona, fiind mai poienita si trecand prin parchete cu taietura rasa, deschide orizontul catre Valea Bistritei pana la Pangarati; dupa aproape o ora si jumatate de mers suntem deasupra satului Poiana si putem contempla lacul Pangarati, miniaturizat de distanta.

2. Satul Brates - Valea Pascu – Varful Murgoci - Poiana Gitioana - Valea Cichivei - Gura Bolovanisului

Diferenta de nivel - 750 m Timp necesar - 6-7 oreObiective – Varful Murgoci si Poiana Gitioana, amintita in scrierile lui Hogas.

Traseul este accesibil intr-o singura etapa, chiar si cu parcurgerea pe jos a celor 10 km de drum forestier. Prima sa parte, de la Brates la Varful Murgoci, se suprapune traseului 1. Din poiana de sub Murgoci lasam in dreapta noastra poteca ce urmareste piciorul Murgociului si duce in valea Tarcaului; ne indreptam spre sud, inconjurand varful pe la est. Dupa aproximativ 500 m ajungem intr-o poiana invadata de bradet tanar, poteca luand-o spre stanga si coborand ingrijorator; ai impresia ca te lasi in bazinul paraului Iapa. In realitate suntem inca pe cumpana dintre Tarcau si Iapa, asa cum ne asigura ,,H”-ul rosu_t ce apare pe arbori din loc in loc.

Dupa o jumatate de ora ajungem intr-o ,,taietura rasa”, de unde se vede clar poteca de culme dintre fundul Cichivei si obarsia paraului Iapa. De aici pana la Poiana Gitioana sunt doua urcusuri unul de 15 si altul de 10 minute, in rest poteca larga onduland usor printr-o batrina padure de fag, de mult centenara, insotita de gunguritul porumbeilor salbatici (Columba oenas), oaspeti de vara ai padurilor noastre, si de rapaitul cu un ritm incredibil al ciocanitorilor.

Dupa aproape doua ore de la plecarea din Poiana Murgoci, depasind si al doilea urcus amintit anterior, poteca iese la lumina si se deschide inaintea noastra Poiana Gitioana. De aici trebuie sa coboram in saua ce desparte obarsia Iepei de Cichiva si Dumitru, sa in care Poiana Gitioana se intrepatrunde cu parchetul de taietura rasa dinspre paraul Manza, afluent la obarsie al Iepei.

Cuprindem cu privirea plaiul Gitioanei, calcat candva de pasii lui Hogas si ai sfatosilor sai insotitori, Sgribincea si Hutanu, si dupa 10 minute de coborare si apoi de urcus, lasand in dreapta cararea ce vine din Cichiva si in stanga poteca ce coboara in paraul Manza, poposim la stana din poiana. Aici, la fel ca si Hogas, suntem tentati sa facem cunostinta cu urda, casul sau mamaliga cu mujdei a ciobanilor.

Pentru a cobori la Gura Bolovanisului ne reintoarcem pe cararea pe care am venit pana in saua dintre fundul Dumitrului si paraul Manza unde o parasim si o luam de-a coasta, pe unul din afluentii de la obarsia Cichivei. Dupa circa o ora de coborare continua, ajungem la drumul forestier de pe paraul Cichiva, iar dupa inca o ora poposim in drumul carosabil Ardeluta - Tarcau si imediat la schit.

3. Satul Tarcau - Valea Cichivei - Poiana Gitioana - Valea Nechitului - Nechit

Diferenta de nivel - 800 mTimp necesar - 6 oreObiective - Poiana Gitioana si satul Nechitu.

De la Gura Bolovanisului pana in Poiana Gitioana (1260 m) parcurgem in sens invers ultima parte a traseului 2, dar acum, dupa ce parasim drumul forestier din lungul Cichivei, urcusul pana in poiana il facem in circa doua ore si jumatate.

Din poiana, imediat de sub stana, ne angajam spre stanga pe langa un molidis tanar, lasand in dreapta poteca ce duce spre sud, la Gosman. Coborand aproximativ o jumatate de ora, ajungem in drumul forestier din lungul Nechitului, iar dupa inca doua ore se ajunge la Nechit.

De la Gitioana se poate urma si piciorul dintre vaile Nechitu si Iapa, prin Poiana Porcului si Varful Sinla (892 m); aceasta varianta ne solicita insa mai mult, intrucat avem de depasit o succesiune de batci si sei create de afluentii laterali ai Nechitului si Iepei. In plus, mergand in exclusivitate prin padure, exista riscul de a ne angaja pe vreo culme secundara si a ajunge in valea Iapa. De asemenea, se poate urma culmea numai pana in Poiana Porcului, de unde, trecand pe langa stana, se desprinde o poteca ce coboara in valea Nechitu, aval de confluenta cu Comarnicul.

Se mai poate cobori in valea Nechitului mergand in continuare pe culmea principala, spre Gosman, trecand prin Poiana Gitionica pana sub Varful Pintenu (1261 m), unde se ajunge dupa circa 15 minute. De aici, de sub Pintenu, ne abatem spre stanga si dupa o jumatate de ora de mers prin padure coboram in drumul forestier de pe vale.

4. Gura Bolovanisului - Valea Cichivei - Poiana Gitioana – Varful Pintenu – Varful Gosman –Varful Rachitis - Valea Rachitis - cabana Ardeluta

Diferenta de nivel - 700 mTimp necesar - 8-9 oreObiective - Poiana Gitioana si Varful Gosman, reconstituirea partiala a itinerarului hogasian.

Prima parte a drumului, de la Gura Bolovanisului pana in Poiana Gitioana, este comuna cu a traseelor 2 si 3. Intre Poiana Gitioana si Varful Rachitis traseul reediteaza unul din itinerarele descrise de Calistrat Hogas.

Din Poiana Gitioana poteca de culme se indreapta spre sud, traverseaza un ,,ochi” de molidis tanar, trece prin Poiana Gitionica si dupa 40 de minute ne duce sub Pintenu. Intre Gitionica si Pintenu avem tot timpul in dreapta noastra, adica spre vest, padurea de fag dinspre bazinul paraului Dumitru, in timp ce spre est, spre Cracul Comarnicului, afluent de obarsie al Nechitului, orizontul este deschis total, taierea rasa facand loc unui parchet de zmeuris.

In saua de sub Varful Pintenu, un drum taiat in versantul din stanga duce din cararea de culme in drumul forestier din Cracul Comarnicului. Ocolind varful Pintenu pe la vest, poteca intra in padurea de fag si, dupa numai 150 m, pe stanga, avem placuta surpriza a aparitiei unui izvor cu apa rece. Mai mergem 20 de minute, multumiti ca nu ne-am abatut de la culme, dupa cum ne asigura ,,H”-ul de pe arborii din dreapta si stanga potecii, si suntem deja in Poiana Comarnicului. Continuam sa mergem prin aceeasi padure de fag si dupa cca trei sferturi de ora ajungem intr-un varf de 1236 m, larg rotunjit, de unde exista pericolul de a ne abate spre dreapta, in valea Tarcaului; ne-am abate doar de la traseul propus, deoarece poteca din dreapta duce mai direct la cabana Ardeluta, urmand culmea secundara Fruntea Hausului. Atentie, deci! Dupa cca 15 minute de la varful cu cota 1236 m, tinem directia de mers spre sud, verificand daca se mentine marcajul de hotar (,,H”-ul rosu). Dupa inca o jumatate de ora, latratul cainilor si zanganitul talangilor ne anunta ca ne apropiem de poienile din Varful Gosmanului (1305 m).

Pana la stana din Gosman, cararea isi face cu greu loc printre balariile unei vechi tirle, iesind apoi in plaiul de culme ce se prelungeste pana spre Varful Rachitis (1279 m). In Gosman orizontul se deschide in toate directiile, avand prilejul de a cunoaste de la distanta toate culmile si varfurile mai importante din Muntii Tarcau.

Urmain timp de o jumatate de ora culmea de la Gosman la Rachitis, cu poienile sale ce se continua cu taietura rasa dinspre Valea Rachitisului, din dreapta, avand in stanga afluentii de obarsie ai Tazlaului. De la stana din Varful Rachitis incercam sa identificam, spre Tazlau, poteca pe care insolitul calator cu ,,Pisicuta” lui a trecut din paraul Negru in Prelucile Geamanei, din sud.

Din Varful Rachitis, ne abatem brusc spre dreapta, spre obarsia paraului cu acelasi nume, pe un drum ce trece prin parchetul de zmeuris, ca dupa o ora si un sfert de coboras sa ajungem in drumul forestier din lungul vaii Rachitis. Dupa numai 20 de minute, lasam in stanga un drum forestier ce duce pe celalalt afluent de obarsie al Rachitisului, iar dupa alte 15 minute trecem pe langa un canton silvic. In aval de canton, pe circa 100 m, valea capata aspect de chei.

De la cantonul silvic Rachitis mai sunt de parcurs aproximativ 40 minute si ajungem in drumul forestier din lungul vaii Tarcaului, ce merge catre amonte spre Valea Tapului si obarsia Tarcaului, ori catre aval, spre cabana Ardeluta, pana la care mai sunt 4 km. Luand-o spre Ardeluta, dupa circa 25 de minute, drumul nostru trece peste Valea Tarcautei, care inainte de confluenta cu Tarcaul se adanceste intr-un frumos defileu; imediat mai la vale se deschide pe dreapta o alta vale, a Gosmanului, nu mai putin lipsita de atractie. Daca timpul ne permite si nu suntem din cale-afara de obositi, ne putem abate pe drumul forestier ce urca pe Valea Gosmanului, patrunzand, pe versantul stang al vaii, in ,,laboratorul natural” de mare interes stiintific care este rezervatia forestiera Gosman (a se revedea capitolul de vegetatie).

Fig. 4. Schita traseelor de pe flancul estic al Culmii Gosmanu-Geamana

5. Comuna Tazlau - Valea Tazlau - Valea Geamana – Varful Holmul Geamana – Varful Rachitis - Valea Rachitis - cabana Ardeluta

Diferenta de nivel - 910 mTimp necesar - 11-12 ore Obiective - Culmea Gosmanu-Geamana.

Pe langa comuna Tazlau trece drumul asfaltat 156 A, din care se desprinde o sosea asfaltata ce strabate asezarea in lungul ei si care, dupa 2,5 km continua cu drumul comunal si apoi forestier din lungul Tazlaului.

La capatul soselei asfaltate, de unde drumul comunal se dirijeaza spre apa Tazlaului, traversand afluentul sau Pestiosu, intr-o curte frumoasa, ingrijita, din dreapta, ne intampina zidurile cu metereze si contraforturi, vechi de aproape 500 de ani, in mijlocul carora strajuie una din ctitoriile voievodului Stefan. Continuam drumul si, dupa aproape 1 km, ajungem la casa scriitorului I. I. Mironescu, cunoscuta de multe personalitati ale literaturii noastre, disparut de mult in ,,lumea umbrelor”.

In susul drumului, care a lasat in urma ultimele case, poienile mai staruie doar pe dreapta noastra, in timp ce pe stanga soseaua este insotita, pana la gura Soimului, de calea ferata ingusta aflata inca in exploatare.

De la gura Soimului trecem podul peste apa Tazlaului si, pana la gura Geamanei, drumul se strecoara pe sub padurea de fag, al carei cantec de cetina in bataia vantului se ingana cu murrnurul apei Tazlaului ce curge ceva mai jos.

Fig. 5. Schita traseului 6 (Tazlaul Sarat - Asau)

Lasam drumul care merge catre obarsia Tazlaului, sub Gosman, pentru a ne inscrie pe cel din lungul paraului Geamana. Cu cat ne apropiem de obarsia Geamanei, drumuri de sonda vin de pe ambii versanti, cele din stanga ducand sigur, pe sub Plaiul Floaca, in Tazlaul Sarat. La kilometrul 7 de la gura Geamanei facem la dreapta, pe un drum forestier secundar, pe care mai inaintam 2 km, dupa care-1 parasim, angajandu-ne intr-un urcus cu diferenta de nivel de 300 m, pe care il invingem intr-o ora si jumatate, ajungand in Varful Holmul Geamana (1351 m). Suntem pe culmea interfluviala dintre izvoarele Asaului Mic si cele ale paraielor Negru si Geamana.

De la stana de sub Holmul Geamanei, situata pe culmea ce duce spre Varful Rachitis, se poate cobori in circa o jumatate de ora in valea Asaului Mic si dupa inca 20 de minute la capatul liniei ferate inguste, care ne scoate, dupa aproximativ 32 km, in valea Trotusului, la Asau.     

Ramanand pe culmea principala, poteca ce o urmam spre nord-est, prin padurea amestecata sau numai de fag, are in dreapta valea larga a Tazlaului, iar in stanga fundul Asaului Mic; dupa o ora si jumatate de mers, avand grija sa pastram cumpana apelor, ne intampina poienile din Varful Rachitis. De aici pana la cabana Ardeluta ne continuam drumul pe traseele 4 sau 5, iar pentru a reface in sens invers, spre Gosman, itinerarul lui Hogas, vom aborda traseele 3 si 4.

6. Moinesli - comuna Zemes – paraul Zemes –Varful Runcul Stanelor – paraul Lespezi – paraul Izvorul Alb - satul Paltinis - comuna Asau

Diferenta de nivel - 860 m  Timp necesar - 11-12 ore Obiective - zona de exploatare petroliera si bazinul depresionar Zemes.

Traseul are in vedere traversarea jumatatii sudice a Culmii Gosrnanu-Geamana, ce se inalta treptat spre nord de la 600 m, cat are deasupra orasului Comanesti, la peste 1200 in in Runcul Stanelor si Corbu.

Inainte de a parasi Moinestiul, foarte instructiv este sa urcam pe Dealul Osoiu (659 m), ce se inalta in nord cu peste 200 m deasupra orasului. Mai intai strabatem o padurice deasa si intunecoasa de pin, dupa care ne angajam intr-un urcus accentuat si in 30 minute suntem in virf, unde ni se deschide o larga perspectiva. Admiram spre nord sectorul montan, mai ingust si puternic impadurit, al vaii Tazlaului Sarat, care de la Moinesti se largeste considerabil si face un cot puternic spre est pentru a patrunde in Depresiunea Tazlau, una din cele mai tipice depresiuni subcarpatice din tara noastra. Cotul amintit ne determina sa reflectam daca a fost posibil ca in alta etapa a evolutiei Tazlaul Sarat sa fi curs spre Trotus, cum a considerat marele geolog Sava Athanasiu, sau a curs ca si astazi, spre Tazlau, cum au concluzionat cercetarile geomorfologice mai noi. Departe, spre est si sud-est, se vede creasta zimtata, cu aspect montan, a culmii subcarpatice a Pietricicai (740 m); imediat la sud, dincolo de panorama orasului, este Dealul Magura (694 m) din capatul nordic al Culmii Berzunt, spre sud-vest se deschide larg depresiunea intramontana a Comanestiului, iar la vest si nord-vest sunt varfurile din ce in ce mai inalte ale Culmii Gosmanu-Geamana.

Pentru a porni pe traseul propriuzis este necesar sa ajungem in cartierul Lucacesti, de pe valea Tazlaului Sarat, coborand direct pe flancul estic al Dealului Osoiu sau revenind in Moinesti, pe unde am urcat. De la Lucacesti se parcurg circa 10 km pe soseaua asfaltata ce insoteste apa Tazlaului Sarat, cand pe un mal cand pe celalalt, pana in comuna Zemes, situata intr-un sector depresionar, despadurit, al vaii, cu versantii brazdati de drumuri de acces catre numeroasele platforme de prospectare si exploatare a petrolului.

In capatul amonte al comunei ne angajam pe unul din aceste drumuri, lung de aproape 6 km, ce insoteste albia paraului Zemes pana aproape de obarsie. De aici, un urcus accentuat spre nord-vest ne scoate dupa 30-40 minute in culme; urmam culmea spre nord-nord-vest, pastrand-o cu grija dupa,,H”-ul rosu, si dupa alte 15 minute, trecand mai intai printr-o poiana, suntem in Varful Runcul Stanelor (1269 m). Un scurt popas, desi padurea de molid ne inchide orizontul, este binevenit. Continuam drumul de culme spre nord si dupa 20 de minute ajungem la un drum forestier ce pleaca in doua directii: spre nord, pe culme, ce duce dupa aproximativ o jumatate de ora la Strigoiu, si spre stanga (vest), ce coboara in paraul Lespezi si apoi in valea Izvorul Alb. De aici pana in satul Paltinis mai sunt de mers 15 minute.

Intoarcerea o putem face pe acelasi drum de culme sau coboram pe o poteca bine intretinuta in valea Izvorul Alb, cale de 50-60 minute. Cei aproximativ 15 km cati mai sunt pana in comuna Asau pot fi parcursi a doua zi, daca ne hotaram sa ne cazam la una din gospodariile ce insotesc valea pe tot traseul, prilej de a ne imbogati cunostintele cu noi date etnografice si folclorice, atat de bogate in zona.

7. Moinesti - comuna Zemes - satul Bolatau –paraul Holm – Varful Cracul Geamana – Varful Holmul Geamana - Valea Geamana - comuna Tazlau

Diferenta de nivel - 1000 m  Timp necesar - 14-15 ore Obiective - jumatatea sudica a Culmii Gosmanu-Geamana si comuna Tazlau.

Traseul se scurteaza daca se evita escaladarea varfurilor Cracul Geamana si Holmul Geamana, mergand pe la est de Plaiul Floaca (1216 m). De asemenea, timpul poate fi considerabil scurtat daca cei 27-28 km de drum asfaltat sunt parcursi cu un mijloc de transport auto.

Mergand pe jos, dupa doua ore si jumatate ajungem in comuna Zemes. Pana aici drumul este comun cu al traseului 6. Popasul necesar se poate face dupa iesirea din Zemes, acolo unde valea Tazlaului Sarat se ingusteaza sectionand un orizont mai dur al gresiei de Lucacesti.

In amonte, valea se largeste din nou si este insotita de case, livezi si fanaturi pana in centrul satului Bolatau, unde ajungem dupa alte 2-3 ore. Se impune si aici un popas, de aceasta data mai lung, prilej de a incerca sa surprindem cateva din elementele specifice localitatii.

Dupa inca o ora de mers, trecand prin alte doua mici sectoare de ingustare a vaii, soseaua asfaltata paraseste fundul vaii, spre dreapta, pentru a trece, pe la est de Plaiul Floaca, in valea Geamana si mai departe in comuna Tazlau, pe traseul 5.

Iubitorul de inaltimi va lasa soseaua si se va angaja inainte, pe paraul Holm, avand grija ca dupa circa 500 m sa nu se abata la stanga, pe paraul Piciorul Scurt, iar dupa inca 500 m sa nu se abata spre dreapta, pe un alt afluent ce vine pe la est de Plaiul Floaca. Dupa circa 30-40 minute de la parasirea soselei, lasam in stanga albia paraului Holm si urmam o poteca, cu panta mereu mai accentuata, care ne va scoate dupa inca 45 minute in culme, sub Varful Cracul Geamana (1442 m), impadurit pana-n varf, pe care-1 evitam, pastrand directia nord-vest si dupa un scurt coboras ajungem intr-o poiana, prilej de odihna si orientare, caci ni se deschide orizontul in toate directiile. Pentru informatii, putem apela la ciobanii de la stana situata putin mai jos.

Din poiana putem cobori in paraul Geamana, pe flancul estic al culmii, in 30 de minute ajungand la drumul forestier care ne va duce la Tazlau, sau urmarim mai departe culmea spre nord, acoperita cu padure de molid, ca dupa o ora sa ajungem in Varful Holmul Geamana (1351 m), unde se face jonctiunea cu traseul 5. Aici ne putem hotari daca ne continuam traseul propus si coboram in valea Geamana - caz in care o luam catre sud-est si dupa 15-20 minute ajungem la un alt drum forestier, ce ne va duce tot la Tazlau - sau mergem mai departe pe culme, spre nord-vest, pe traseul 5, pentru a cobori in Valea Tarcaului, la cabana Ardeluta.

Se poate ajunge in comuna Tazlau si pe varianta: sat Bolatau – paraul Comanului - comuna Balcani - sat Frumoasa. Din satul Bolatau ne angajam spre est, pe un drum ce depaseste saua joasa, de 745 m, dintre bazinele hidrografice ale Tazlaului Sarat si Tazlau, pentru a cobori in valea Comanului, din depresiunea subcarpatica a Tazlaului. Drumul insoteste valea pana in comuna Balcani, unde da in soseaua asfaltata 156 A Moinesti - Roznov - Piatra Neamt, iar dupa circa 12 km, trecand prin satul Frumoasa, se ajunge in comuna Tazlau.

8. Comuna Asau - satul Paltinis – paraul Pietrosu - Muntele Alunis – paraul Agas - comuna Agas

Diferenta de nivel - 938 mTimp necesar - 8-9 oreObiective - zonele etnografice Asau si Agas

Pana la Paltinis, timp de aproximativ 3 ore, parcurgem in sens invers traseul 6. In drumul nostru, insotit permanent de frumoasele gospodarii ale localnicilor, putem admira tehnica sculptarii in lemn si piatra, veche indeletnicire in zona, a cojocaritului, ca si singura moara de apa care s-a mai pastrat in functie pana astazi pe aceasta vale.

Parasim valea Asaului, la Paltinis, angajandu-ne pe un drum lateral, spre vest, pe paraul Pietrosu. Dupa 30-40 minute, drumul se sfarseste, dar continuam urcusul pe firul apei inca 45 minute. Ajunsi la obarsia paraului, ne abatem spre stanga si in scurta vreme vom ajunge pe culme, intr-o poiana cu stana. Mergand mai departe spre sud, in 10-15 minute ajungem in Varful Muntele Alunis (1343 m), acoperit pana sus cu padure de brad in amestec cu palcuri de fag. Pastram mai departe poteca de culme si dupa inca 20-25 minute ajungem din nou intr-o poiana. De aici vom parasi culmea principala; coboram pe un picior secundar, cu alta poiana, pana in valea Agasului, la drumul forestier. Pe acesta, dupa o ora si jumatate, ajungem la confluenta cu Trotusul, in comuna Agas.

Daca suntem pregatiti pentru o drumetie de mai multe zile, de la Paltinis putem continua drumul pe valea Asaului in sus, inca aproximativ 32 km, folosind eventual calea ferata ingusta sau un mijloc auto, pana in Dealul Balint, la 1200 m. De aici, pastrand culmea spre nord-est, prin padure de brad, avand valea Asaului in dreapta si a Rachitisului in stanga, dupa trei sferturi de ora ajungem in Varful Rachitis (1279 m), loc de intilnire cu traseul 5. Acesta ne va duce la cabana Ardeluta.

9. Comuna Brusturoasa - Valea Camanca - Golul Radvanu - Saua Balintului – paraul Merisor -cabana Ardeluta

Diferenta de nivel - 700 mTimp necesar - 9-10 ore  Obiective - trecerea din bazinul hidrografic al Trotusului in cel al Tarcaului.

Ca si traseul 12, din lungul Tarhausului si Tarcutei, si acesta face o legatura mai usoara intre culoarul Trotusului de pe latura sudica a Muntilor Tarcau si valea Bistritei de pe latura opusa. De asemenea, avand ca punct terminus cabana Ardeluta, de unde se pleaca in mai multe directii.

Acest traseu poate constitui o prima etapa a unei drumetii mai indelungate. Din comuna Brusturoasa, situata pe D.N. 12 A si calea ferata Comanesti - Ghimes-Faget, parcurgem cea mai mare parte a traseului in lungul vaii Camanca, pe un drum forestier lung de 16 km.

Fig. 6. Schita traseelor din zona cabanei Ardeluta

Strabatand acest drum cu un mijloc auto, ii reducem mult durata. Dupa ce mai urcam 1 km de la capatul drumului forestier, lasam in stanga noastra sectorul de obarsie al Camincai, mult impins spre vest, pana sub Varful Grindusului, pentru a ne angaja costis pe versantul din dreapta, in sensul nostru de mers; dupa aproximativ o ora de urcus, ajungem la stana din poiana Golul Radvanului, pe culme, la vest de Varful Balint (1269 m).

Daca urmam culmea spre vest, de fapt Piciorul Camancai, ce separa sectorul superior al vaii Camanca de Obarsia Tarcaului, ajungem in Varful Grindusu (traseul 10). Noi vom aborda poteca din dreapta si, lasand Varful Balint la est, vom cobori in paraul Merisor. Vom avea grija ca din piciorul de culme, de sub Varful Balint, sa nu ne abatem spre dreapta, in bazinul Asaului Mare.

In vale vom iesi la capatul amonte al drumului forestier de pe Merisor; urmandu-1, vom intalni mai intai un grup de cabane forestiere, la gura Tisei. De aici mai sunt 9 km pana la cabana Ardeluta, trecand mai intai prin satul cu acelasi nume, pe traseele 4, 10 si 11.

10. Cabana Ardeluta - Valea Tapului – Varful Tapului – Varful Grindusu - Piciorul Camancai – paraul Merisor - cabana Ardeluta

Diferenta de nivel - 1000 mTimp necesar - 11-12 oreObiective - Escaladarea celei mai inalte culmi, Grindusu-Ciudomar.

De la cabana, urmam in susul Tarcaului drumul carosabil cam 6 km, pana la gura Tapului, de unde ne abatem la dreapta, pe paraul cu acelasi nume, pe care mai mergem o jumatate de ora. La capatul drumului forestier, lasam paraul principal si ne angajam pe un afluent din stanga, ce iese in Piciorul Radvanului, o culme secundara ce coboara din Varful Tapu. Dupa doua ore de urcus anevoios, cu o diferenta de nivel de 600 m fata de capatul drumului forestier, molidisul incepe sa-si reduca talia, sa se asocieze cu ienuperi si afini, semn ca ne aflam deja pe Varful Tapu (1640 m). Cu cei peste 1600 m ai sai si prin aspectul de masiv larg rotunjit, Varful Tapu constituie terminatia nordica a culmii unitare Grindusu-Ciudomar, retezata brusc de Valea Tarcutei. Daca-i vreme senina, ni se etaleaza spre sud si vest intreaga vale a Tarhausului, cu casele insirate pana aproape de obarsie, spre sud-sud-est Varful Grindusu, mai ascutit si impadurit pana sus incat, desi cel mai inalt din intreaga regiune (1664 m), se pierde in nivelul general al culmii, iar catre nord-vest si nord varfurile Bolovanu Mare (1569 m) si Ardelea (1589 m), acesta din urma fiind continuarea spre nord a Culmii Grindusu-Ciudomar, strapunsa de Valea Tarcuta. Departe, spre est si nord-est, urmarim profilul superior al Culmii Gosmanu-Geamana, cu varfurile Rachitis, Gosman, Pintenu, Murgoci, ce depasesc cu putin nivelul mediu al culmii.

Din Varful Tapu, urmam culmea spre Grindusu, spre sud si apoi spre est, pe o poteca ce trece mai intai prin afinis, urmat de molidis tanar si de padure masiva, urcand si coborand; in felul acesta parcurgem saua joasa dintre Tapu si Grindusu, coborata prin eroziunea regresiva a afluentilor de obarsie ai Tarhausului si Tarcaului.

Intr-o ora suntem pe Grindusu, principalul obiectiv al traseului. Printre tufe de ienupar, molidis marunt si afinis identificam cu greu borna ce materializeaza cota maxima, la care ravnim de la plecare. Se mai vad inca urmele transeelor din primul razboi mondial, care ne reamintesc jertfele prin care s-a realizat Marea Unire.

Ceva mai la sud, pe aceeasi culme principala, dar inainte de Varful Ciudomar (1649 m), reperam cu usurinta releul de televiziune. Nu recomandam continuarea drumului spre Varful Ciudomar, fiind greu accesibil, fara vizibilitate, cu numeroase posibilitati de a devia spre bazinul Camancai din est sau al Tarhausului din vest.

Din Varful Grindusu ne intoarcem, cautand poteca ce se indreapta spre est, pe piciorul dintre Obarsia Tarcaului si Camanca. Coboram continuu, avand valea Camancai in dreapta, fara a parasi linia de creasta, si dupa cca un sfert de ora ajungem intr-o poiana, cu stana de vite, a locuitorilor din satul Tarhaus (localnicii ii spun Tarhaus). De la stana poteca mai coboara inca; mergem numai prin padure masiva, pe Piciorul Camancai, traversand mici inseuari sau ocolind marunte batci, fara a uita sa pastram ,,H”-ul de hotar silvic. Dupa circa trei sferturi de ora, de la stana, ajungem in saua de sub Varful Balint, in traseul 9, de unde coboram in paraul Merisor; trecem apoi pe langa cabanele forestiere de la gura Tisei si ajungem la gura Tapului, incheind circuitul.

11. Cabana Ardeluta - Valea Tapului – Varful Tapului - Saua Tarhaus - Tarcuta – Varful Locul lui Mihai – Varful Bolovanu Mare - Valea Bolovanisului

Diferenta de nivel - 1000 mTimp necesar - 12-13 ore  Obiective - Escaladarea celei mai inalte culmi, Grindusu-Ciudomar, si a celei mai frumoase culmi, Bolovanu Mare - Locul lui Mihai-Budacul Mare.

Prima parte a drumului nostru, adica pana in Varful Tapu, este comuna cu a traseului 10.

Dupa ce am identificat din Varful Tapu principalele masive ce se profileaza in cele patru zari, coboram pe o carare ingusta, ce se strecoara prin afinis si molidis marunt si dupa numai zece minute ajungem in saua joasa, formata intre obarsia paraului Tapu si un afluent de obarsie al Tarhausului.

Din sa, ca sa evitam urcusul destul de accentuat pana in varful cu cota 1601 m, pe unde trece poteca de culme, coboram putin pe versantul dinspre paraul Tarhaus la un drum de tractor, ce se mentine pe curba de nivel, la limita padurii cu un parchet aparut in urma doboraturilor de vant. Dupa zece minute, drumul de tractor se termina brusc; noi cotim spre dreapta pe o poteca ce ne scoate, dupa cinci minute, intr-o poiana. De aici, timp de 30-40 minute coboram continuu, ocolind mai intai un fanat imprejmuit cu gard de razlogi si dind apoi intr-un alt fanat, taiat de drumul de carute din Saua Tarhaus-Tarcuta. Suntem in punctul de jonctiune al traseului nostru cu traseul 12, care are in vedere trecerea din valea Tarcaului in valea Trotusului prin afluentii lor Tarcuta si Tarhaus.

Lasam drumul de carute din sa in urma si cautam poteca ce intra in padure, care ne va duce dupa trei sferturi de ora de urcus in varful cu cota 1465 m, sub care isi au izvoarele Hanul, afluent al Tarcutei, Ciocanul, afluent al Bolovanisului trotusan, precum si unii torenti de la obarsia Tarhausului. Urcusul este cand pieptis, cand mai domol, prin padure masiva sau prin raristi de molidis, poteca urcand fie pe versantul dinspre Tarhaus, fie pe cel dinspre Hanu si foarte putin pe piciorul interfluvial, pe care nu lipseste obisnuitul ,,H” de hotar.

Sus, peisajul este cu totul altul fata de ceea ce am cunoscut pana aici. Incanta policromia fanaturilor, geometria gardurilor cu razlogi din jurul salaselor, printre care se strecoara drumul de culme larga, cu urme de carute.

Zabovim doar cateva minute, dupa care ne indreptam spre nord, pe un drum ce coboara vreme de 10 minute si ajunge intr-o sa din care se desparte un alt drum, care duce in paraul Hanului si al Tarcutei. Noi tinem drumul ce urmareste culmea principala si, dupa alte 10 minute de urcus pieptis si inca 20 de minute de drum usor de versant, orizontul se lumineaza oferindu-ne dinspre sud-est profilul Varfului Locul lui Mihai, cu aceeasi altitudine - 1465 m - ca si precedentul.

De pe Locul lui Mihai, privind inapoi, de unde am venit, reperam in fundal culmea prelunga Grindusu-Ciudomar, recunoscuta dupa linia ei aproape dreapta, cu slabe inflexiuni, impadurita pana sus, iar la sud de cota maxima din Grindusu se profileaza conturul releului de televiziune.

Ne continuam drumul spre nord, trei sferturi de ora prin fanaturi si inca o jumatate de ora prin racoarea placuta, cu miros de rasina, a unei paduri de conifere, ca sa avem in fata noastra Varful Bolovanu Mic (1498 m). De sub el drumul se bifurca: cel pe care am venit noi inconjura varful pe la sud si est, aproape pe limita cu padurea, pentru a duce in jos, pe sub Bolovanu Mare (1569 m), in valea Bolovanisului tarcauan, in timp ce o poteca urca prin fanat in Varful Bolovanu Mic, de unde se continua pe culme, trece pe la vest de Bolovanu Mare si coboara apoi in Bratesul unguresc.

Atat Locul lui Mihai cat si Bolovanu Mic si Bolovanu Mare sunt excelente puncte de belvedere, ca de altfel intreaga culme care le uneste. Aceasta zona a traseului si de fapt intregul sector vestic al Muntilor Tarcau, cu orizontul larg deschis datorita despaduririlor de la partea superioara a culmilor, prezinta mare interes turistic, avand drumuri si poteci accesibile, cai lesnicioase de legatura intre asezarile care adesea urca pana spre obarsia vailor, un peisaj deosebit de pitoresc in care rezultatele muncii omului se imbina fericit cu elementele cadrului natural.

Continuandu-ne traseul propus, vom cobori de pe culme pe sub clina sudica a Bolovanului Mare, pentru a intalni poteca la contactul cu padurea. La inceput taiata in versant, bine intretinuta, poteca urmeaza apoi piciorul dintre paraiele Vancea si Lazaroaie, ambele la obarsia Bolovanisului tarcauan. Dupa o ora de coborare continua, numai prin padure, dam in drumul forestier de pe paraul Vancea, la circa 150 m de confluenta cu Lazaroaie.

Ne angajam pe drumul forestier din lungul Bolovanisului, lasand, la gura Lazaroaiei, grupul de cabane forestiere. Dupa numai 2 km valea se ingusteaza in gresie masiva de Tarcau, luand aspect de chei; apele se scurg zgomotos, sarind in cascade si repezisuri. Inainte de confluenta cu paraul Jgheabul Larg, dupa un drum de aproape 3 km, Bolovanisul scapa din incorsetarea stincil, nu inainte ca apele sale sa se mai arunce intr-o ultima cascada, de data aceasta cea mai spectaculoasa, care ne retine cateva momente.

Inca 4 km si, inainte de a ajunge la soseaua Ardeluta - Tarcau, se vad printre varfurile brazilor turlele schitului de la Tarcau. Inapoi, spre cabana Ardeluta, mai avem de parcurs doar 3 km.

12. Cabana Ardeluta - Valea Tarcuta - Saua Tarcuta-Tarhaus - Valea Tarhaus - comuna Ghimes-Faget

Diferenta de nivel - 620 mTimp necesar - 6-7 oreObiective - trecerea din bazinul Tarcaului in cel al Trotusului.

Este calea cea mai lesnicioasa care ne poate duce din valea Tarcaului in valea Trotusului, printr-o sa joasa de numai 1280 m si care nu presupune un efort deosebit in cazul cand cei aproximativ 20 km de drum forestier sunt parcursi cu un mijloc auto.

Lasam in urma catunul Ardeluta si dupa 2 km de la cabana ajungem la gura Tarcutei. Trecem de cantonul silvic si avansam pe drumul forestier de pe aceasta vale, care reediteaza morfologic si peisagistic valea Bolovanisului din aval.

Chiar la confluenta, apele Tarcutei curg printr-un canal adanc de 25-30 m, taiat in gresii oligocene de Fusaru, iar mai sus de confluenta cu Casaria, pe aproximativ 2 km, valea capata un profil ingust, de defileu, impus de gresia masiva de Tarcau. Mai sus se largeste brusc, relieful devine mai evazat, afluentii sai de obarsie rasfirandu-se in evantai sub varfurile Bolovanisul Mic, Locul lui Mihai si Tapu, unde-si au sorgintea.

Inainte de sfarsitul drumului forestier de pe Hanu (obarsia Tarcutei), dupa ce lasam in stanga o poteca ce duce in afinisul din Varful Tapu, ne angajam pe drumul ce urca in Saua Hanu (Tarcuta)-Tarhaus. Pana in sa avem de urcat aproximativ 200 m diferenta de nivel, adica o ora de mers continuu, unde ne intersectam cu traseul 11. In finatul de pe dreapta drumului facem un scurt popas, inainte de a ne avinta pe Tarhaus la vale, spre Trotus; intr-o ora suntem la drumul forestier, iar dupa inca doua ore facem jonctiunea cu D.N. 12 A si calea ferata Comanesti - Ghimes-Faget.

Din saua amintita putem ajunge la Ghimes-Faget si pe o varianta de culme. Pentru aceasta, ne angajam pe traseul 11, pentru a ajunge in varful cu cota 1465 m, de unde, dupa un binevenit popas, ce ne prilejuieste un admirabil tur de orizont, ne indreptam spre sud si in 15 minute suntem pe Varful Budacul Mare (1447 m). Pastrand culmea, in general larga, puternic poienita, dupa inca 40 minute, ajungem in Varful Tohanu (1311 m), de unde ni se ofera intreaga perspectiva a vaii Trotusului. Mergand mai departe spre sud-sud-vest, parcurgand acelasi peisaj de fanaturi presarate cu salase si palcuri de padure, ce in sectorul Locul lui Mihai - Bolovanu Mare din nordul culmii, ajungem, avand grija sa nu parasim linia de culme, deasupra vaii Trotusului. Mai ramane de coborat, spre dreapta, pentru a ajunge la confluenta Bolovanisului cu Trotusul, ori spre stanga, in centrul comunei Ghimes-Faget.

13. Satul Brates - Valea Bratesului - Saua Brates - Valea Rece – Varful Cotului - Saua Fagului (Biucavas)

Diferenta de nivel - 1020 mTimp necesar - 8-9 oreObiective - trecerea din valea Tarcaului, peste Muntele Lung, spre Muntii Hasmas.

Traseul poate constitui o prima etapa a unei drumetii ce are in vedere si abordarea Muntilor Hasmas. Pana in catunul de la confluenta Bratesului cu Bratiselul si mat departe, spre sud, pana aproape de obarsia Bratesului urmam drumul forestier pe aproape 15 km. La 10 minute de la plecarea din satul Brates, trecem pe la Teius_, zona larga, terasata, cu cabana de vanatoare si pepiniera silvica. La kilometrul 6 ajungem intr-un alt sector, de asemenea mai larg al vaii; este Bobeica, cu o cariera abandonata pe versantul stang, sub care, spre drum, se insiruie cateva cabane forestiere, iar inainte de a ajunge la confluenta Bratesului cu Bratiselul depasim poiana de la gura Meletausului, unde cu cateva decenii in urma se mai puteau vedea vestigiile fostelor pichete de granita.

Mergem inca o ora de la confluenta pe Brates in sus si cu aproximativ 500 m inainte de capatul drumului forestier, care se abate in stanga, pe un afluent de obarsie, ne angajam spre sud, pe un alt afluent de obarsie, si intr-o ora de urcus prin padure suntem in saua dintre bazinul Bratesului si cel al Vaii Red. Ajunsi in poteca de culme, ne deplasam in unghi drept catre vest, spre dreapta, urcand usor spre Varful Cotului (1556 m), din capatul sudic al Muntelui Lung.

Fig. 7. Schita traseelor din zona Valea Tarcaului - Muntele Lung

Din varful Cotului se poate cobori pe o poteca spre sud, pentru a ajunge dupa trei sferturi de ora in satul Rachitis, de pe Valea Rece. Continuandu-ne traseul propus, ne vom indrepta mai intai spre nord-vest, cale de 15-20 minute, pe Muntele Lung, pentru ca din poiana de sub varful cu cota 1547 m sa ne indreptam spre stanga, spre sud-vest, avand bazinul Apriesului in stanga si al Paraului Sec in dreapta. Lasand in stanga capatul drumului forestier ce urca pe Apries, ajungem dupa inca 40 minute intr-un plai larg, cu numeroase salase unde poteca se bifurca. Vom continua pe poteca ce se indreapta catre vest, care ne va duce in Saua Fagului. Ca atare, pastram culmea si directia generala catre vest si, dupa o ora, poteca va sfarsi in drumul de legatura dintre bazinele Damucului si Vaii Reci, care, de aici, din sa, coboara in serpentine in ambele sensuri.

Traversam drumul, cu aceeasi directie vestica, pentru ca in curand sa descindem in plaiurile dinspre obarsia Bicajelului si izvoarele paraului Iavardi; aici ne vom alege locul de tabara, a doua zi urmand drumul spre cabana Piatra Singuratica, din Hasmas.

14. Satul Braies - Valea Bratesului - Muntele Lung – Varful Preluci – Varful Cipchies - Smida Floarei - Magura Tarcau - Piciorul Runcului - Gura Tarcaului

Diferenta de nivel - 1080 mTimp necesar - 15-16 oreObiective - Muntele Lung si Magura Tarcau.

Traseul poate fi efectuat in cel putin doua etape. Cu exceptia drumului forestier din lungul Bratesului, care pana la confluenta Bratesului cu Bratiselul ne solicita circa doua ore, cealalta parte a traseului se mentine la nivelul culmii de cumpana dintre bazinul Tarcaului la est si al Bicazului la nord si vest.

Gospodariile catunului de la confluenta se insira linistite pe fundul celor doua vai alungite catre nord si catre sud, cu aspect de uluc depresionar, iar Culmea Muntele Lung, ce domina ulucul la vest, ni se desfasoara in aproape toata lungimea, cu palcurile de padure, pajistile si fanetele sale presarate cu numeroase salase (odai).

De la bifurcatie pana aici drumul fiind comun cu al traseului 13, ne angajam pe drumul de pe Bratisel, in dreapta noastra, si nu mergem nici 100 m, dupa care ne abatem la stanga, pe o poteca larga ce se mentine pe un picior incadrat de doi afluenti, din care unul apartine Bratesului, iar celalalt Bratiselului. Timp de 20 de minute urcam usor ca apoi, alte 10 minute, sa mergem pe un tapsan aproape orizontal; dupa acest sector mai odihnitor, poteca se lasa pe firul afluentului Bratiselului si incepe sa urce aproape pieptis, avand in stanga un fanat cu cateva salase. Dupa inca 10 minute, suntem sub abruptul Muntelui Lung, unde cararile se imprastie in evantai. Nu avem de ales, caci toate duc sus, la culme. Mai avem de urcat inca o jumatate de ora pentru a trai incantarea data de cucerirea unei culmi si de privelistile ce ni se ofera cu larghete catre valea Damaucului sau mai departe si catre valea Tarcaului, de unde am venit.

A trecut aproape o ora si jumatate de cand am parasit catunul de la poale. Aici pajistile sunt atotstapanitoare; doar din loc in loc molizi singuratici sau palcuri de molidis. Atat spre Brates, cat si spre paraul Asaului, un afluent al Damucului, pajistile si fanetele se insinueaza adanc, ca niste tentacule, in padurea de conifere, a carei limita superioara a coborat mult in altitudine, nu se stie de cand, datorita vointei omului.

Facem un popas si cu harta turistica la indemana incercam sa identificam obiectivele din jur. Spre sud, se continua spinarea inalta si larga a Muntelui Lung, ce duce pana la Varful Cotului; spre nord, foarte aproape, Varful Muntele Lung (1449 m), de la care si-a luat numele intreaga culme; sub noi si spre est catunul de la confluenta, numit de localnici Bratesul Unguresc, iar dincolo de valea Bratiselului, poienile cu stane din Crucea Rosie; spre fundul Bratesului, la sud-vest, saua joasa dintre varfurile Cotului si Bolovanu Mare, traversata de traseul 13; la stanga Bolovanului Mare se afla varful Ardelea (1589 m) si mai la stanga Maierusul (1454 m); peste valea Atei, la nord-est, reperam cocoasele de dromader ale Magurei Tarcaului, viitorul nostru obiectiv de pe traseu; spre vest, dincolo de valea Damucului, ne apare mai intai Culmea Damucului, aproape in intregime despadurita, a carei monotonie este intrerupta de stancariile din Piatra Luciului si Batca Neagra, iar dincolo de valea Bicajelului, in ultimul plan, petele albe insiruite de la nord la sud sunt in mod sigur abrupturile estice ale Hasma-sului Negru, Hasmasului Mare si Fratelui.

Ne continuam traseul spre nord, catre Varful Muntele Lung, tinand cararea de culme ce serpuieste prin splendide pajisti montane in care, pe fondul verde din lunile de vara albul margaretelor (Chrysanthemum leucanthemum) contrasteaza cu rosul carmin al trifoiului (Trijolium medium) si cu albastrul azuriu al gentianelor (Gentiana autriculosa). Surpriza ne-o ofera insa orhideele si mai ales sangele voinicului (Nigritella rubra), cu a sa culoare rosie-purpurie si miros discret de vanilie, monument al naturii ocrotit de lege.

Dupa 10 minute, de la plecarea din punctul unde am facut turul de orizont, vom cobori intr-o sa joasa, de intersectie a bazinelor Bratiselului si Asaului, iar pentru a ajunge in Varful Muntele Lung vom urca circa o jumatate de ora, insa cu atentie, deoarece o poteca ramane pe versantul estic al culmii si va duce in Bratisel sau in paraul Icoanei, afluent al Atei, pe cand noi va trebui sa pastram cararile ce se mentin pe culme.

Din Varful Muntele Lung, trecand prin aceleasi pajisti incantatoare, dupa un sfert de ora ajungem la obarsia paraului Ata, ce lasa in dreapta noastra varful greoi, larg rotunjit, al Glodului sau Cracaoasului (1439 m); o pata intunecata, imprejmuita de un gard cu razlogi, tradeaza stana de sub Cracaoas.

Urmarim in continuare culmea principala, avand in dreapta fundul Atei, iar in stanga afluentii de la obarsia Asaului; incepein sa coboram dand intr-o poteca larga ce vine de la Muntele Lung si duce la Preluci, dar pe sub culme, pe versantul dinspre Asau. Intr-o jumatate de ora suntem langa Varful Preluci, nu inainte de a trece printr-un fanat in care, cu 50 m mai jos de carare, un izvor ne ofera posibilitatea de a ne reface rezervele de apa. Spre capatul sudic al Varfului Preluci (1388 m) intersectam traseul 15, care de aici se indreapta catre vest, ca sa coboare pe paraul Glodului in Valea Damucului. Noi urmam drumul de carute ce trece pe sub Varful Preluci, pe versantul dinspre Ata; timp de 10 minute mergem prin padure si, iesiti la lumina, sub Preluci, avem grija sa ne dirijam imediat spre dreapta pentru a nu devia de la traseu pe piciorul ce coboara in paraul Batului. Tinem cumpana joasa dintre bazinele Ata si Batu, prin padure de conifere sau prin ochiuri de pajisti si fanete, un peisaj din nou incantator, pe care-1 parcurgem in circa o ora, si a jungem la Varful Cipchies (1357 m).

Tot drumul parcurs de la capatul sudic al Varfului Preluci si pana in Cipchies se suprapune traseului 15, care din Cipchies se dirijeaza catre est, coborand in paraul Smida si apoi in valea Atei.

In Varful Cipchies orizontul este larg deschis spre nord si vest, catre partea sudica a Ceahlaului, valea Bicazului cu cariera de la Tepeseni, Masivul Munticelu, cariera de calcar de la Bicaz-Chei, Culmea Damucului si Hasmasul, cu conturul clar al Pietrei Singuratice.

O alta etapa a traseului nostru, dupa o eventuala tabara de o noapte pe Varful Cipchies sau in zona o constituie drumul catre Magura Tarcaului si Gura Tarcaului. In aceasta idee, avand inaintea noastra o zi buna de mers, din Cipchies co-borim intr-o jumatate de ora in drumul ce duce din paraul Smida in Ivanes, care este al traseului 16, de unde dupa inca o ora, de data aceasta de urcus, ajungem la stana din Varful Smida Floarei (1322 m).

Din Smida Floarei, pastrand cu strictete culmea, cautand ,,H” - de hotar silvic, ajungem dupa o ora in Batca Prelucii (1216 m) si dupa inca o ora in Magura Tarcau (1492 m).

Aceasta ultima parte a traseului, desi interesanta, caci trece prin Varful Magura Tarcau. sub care-si avea salasele Nechifor Lipan, personajul sadovenian, este mai greu de realizat; poteca trece in exclusivitate prin padure masiva, fara posibilitati de orientare. Totusi, turistii incercati, cu posibilitati de orientare si pe vreme fara soare, pot opta si pentru aceasta parte a traseului; coborarea din Magura Tarcaului la Gura Tarcaului se face pe Piciorul Runcului, cu directia generala nord-est si o durata de2-3 ore.

15. Gura Atei - Valea Atei – Varful Cipchies –Varful Preluci – Paraul Glodului - comuna Damac

Diferenta de nivel - 850 mTimp necesar - 6-7 oreObiective - trecerea din valea Tarcaului in valea Damucului si Muntii Hasmas.

Traseul ofera posibilitatea de a se ajunge pe cea mai scurta cale in Muntii Hasinas. Prima sa parte, de pe valea Atei, se suprapune traseului 16. De fapt pana dincolo de confluenta Atei cu Smida, pe drumul spre Ivanes, pe care-1 vom parasi dupa mai putin de 1 km, luand-o spre stanga pe o poteca ce urca in Varful Cipchies (1357 m). Urcand usor la inceput si apoi pe o panta ceva mai accentuata, poteca ne conduce mai mult prin padure decat pe loc deschis, desi lateral, la mica distanta, sunt poieni intinse cu numeroase salase.

Din Cipchies reperam Varful Preluci (1388 m) de la sud, urmatorul nostru obiectiv, la care vom ajunge dupa o ora, trecand prin palcuri de padure sau pajisti si fanete ce incanta privirea. Aproape de varf, dupa ce am urcat pieptis, poteca se mentine de la o vreme la altitudine constanta pe versantul dinspre Ata, lasand Varful Preluci la vest. Continuam sa mergem spre sud si vom da intr-un drum ce coboara din culme in paraul Glodului, afluent pe dreapta al Damucului.

Mergem in lungul albiei Glodului timp de doua ore si jumatate pentru a ajunge in drumul comunal din lungul Damucului. La mica distanta, mai jos, Damucul conflueaza pe stanga cu paraul Fruntii, cale de acces peste Culmea Damucului spre Hasmas.

Pe paraul Fruntii in sus, pe sub Piatra Luciului, poteca pe care am venit da in drumul de la Ghiciminis, care coboara la Trei Fantani. In valea Bicajelului culmea inalta a Hasmasului o vom escalada pe Paraul Sec sau pe Paraul lui Lazar, de unde iesim in plaiurile din Curmatura, de sub cabana Piatra Singuratica.

Ajunsi la gura paraului Glodu, putem urma catre aval drumul comunal din lungul Damucului care ne scoate spre D.N. 12 C, dupa ce parcurgem 8 km, facandu-se legatura cu traseul 16. De asemenea, il putem urma spre amonte, ca dupa circa 12 km, in Saua Fagului sa facem jonctiunea cu traseul 13.

16. Valea Ata - Saua Cipchies - Smida Floarei -Valea Ivunesului - comuna Bicaz-Chei

Diferenta de. nivel - 510 mTimp necesar - 5-6 oreObiective - trecerea din valea Tarcaului in valea Bicazului.

Traseul are o lungime de aproximativ 24 km, din care 17 km de drum carosabil, in cea mal mare parte forestier, in lungul vailor Ata si Ivanes. In punctul de plecare, gura Atei, se poate ajunge cu autobuzul de la Gura Tarcaului, din D.N. 15, sau de la cabana Ardeluta.

Drumul forestier din lungul Atei parcurge pe circa 12 km una dintre cele mai lungi vai afluente ale Tarcaului, cu acces catre valea Bicazului, dar si in Magura Tarcau. Dupa doua ore de la gura Atei trecem pe la Cujbe, unde se mai vad, destul de greu insa, vestigiile fundatiilor unor ferastraie hidraulice care functionau aici pe la sfarsitul secolului trecut. Ici, colo, pomi fructiferi salbaticiti ne amintesc de gospodariile injghebate pe aceasta vale de primii antreprenori forestieri.

Dupa inca o jumatate de ora, timp in care am lasat spre stanga drumul forestier ce duce pe paraul Icoanei, relieful devine sters, padurea se rareste, pasunile si fanetele iau tot mai mare extindere; este zona de confluenta dintre Ata si Smida.

Pe Smida drumul forestier urca usor, continuand cu unul de carute care ne scoate in saua joasa dintre varfurile Cipchies si Smida Floarei, cu altitudine de 1012 m. Este punctul de intersectie cu traseul 14, care duce din Muntele Lung la Magura Tarcau.

Din sa, drumul respectiv ne duce, printre pasuni si fanete, in valea si satul Ivanes, apoi la confluenta cu Damucul, nu inainte de a trece pe la gura Ivanoselului, care ramane in stanga noastra. De la confluenta, unde suntem de fapt in comuna Damuc, dupa o jumatate de ora pe drumul din lungul Damucului, ajungem la D.N. 12 C, cu acces spre Lacu Rosu, in sus, sau spre Bicaz, in jos.

Pe Damuc, in sus, drumul comunal ne pune mai intai in legatura cu traseul 15, dupa circa 8 km, sau cu traseul 13, tocmai la obarsie, in Saua Fagului.

Obiective de interes turistic din regiunea

Muntilor Tarcau si zonele de acces limitrofe

1. OBIECTIVE ISTORICE SI CULTURALE

Cetatea dacica ,,Batca Doamnei” - Piatra Neamt

- Curtea domneasca a lui Stefan cel Mare, turnul clopotnita - Piatra Neamt

- Casa memoriala ,,Calistrat Hogas” - Piatra Neamt

- Casa memoriala ,,I. I. Mironescu” - comuna Tazlau

- Muzeul judetean de istorie - Piatra Neamt

- Muzeul de stiinte naturale - Piatra Neamt

- Muzeul de etnografie - Piatra Neamt

- Colectia de arta - Piatra Neamt

- Muzeul orasenesc - Bicaz

- Casa memoriala ,,Gheorghe Gheorgbiu-Dej - Moinesti

- Palatul lui Ghica - orasul Comanesti

- Mormantul lui Emil Rebreanu - comuna Ghimes-Faget

- Cetatea de granita Rakoczi - Ghimes-Faget

- Colectia etnografica Paraul Caprei - comuna Bicazu Ardelean

- Colectia etnografica - orasul Comanesti

- Colectia etnografica - comuna Palanca

2. OBIECTIVE NATURALE SI DE ATRACTIE TURIST1CA

- Rezervatia forestiera Gosman - comuna Tarcau

- Pastravaria din comuna Tarcau

- Parcul dendrologic - comuna Roznov

- Cascada Bolovanis - comuna Tarcau

- Repezisurile-cascada de la Ianus - comuna Tarcau (Cazaci)

Bazele de cazare