Comunicarea non-verbala

COMUNICAREA NON-VERBALA

Problemele ce se ivesc pe terenul comunicarii prezinta complicatii ce tin de intalnirea mai multor discipline pe acelasi teren , si astfel,examinarea conceptului din perspective variate.Nu ne propunem aici o investigare a teoriilor comunicarii.Surprinderea principalelor tipuri de comunicare non-verbala are rolul de a fixa limbajul gestual in sfera mai larga a domeniului vizat.

Generalitati

In cadrul speciei umane,comunicarea a existat initial ca un comportament indispensabil indeplinirii functiilor vitale:hrana,reproducere,securitate.Procesul s-a dezvoltat prin aparitia dimensiunii sociale cu raporturi diversificate.Saltul pe o treapta superioara s-a bazat pe rationalitate,control si creativitate.

Numind comunicarea esenta a legaturilor interumane,avem in vedere ca aceasta este singura modalitate a fiintei de a exista.Lucram cu date, informatii, transmitem si receptam de la distanta, programam masini sofisticate,facem cunoscut lumii intregi progresul si bunastarea.Suntem stapanii deplini ai semnificatului.

Sensul"cuminecare" este mai apropiat de menirea launtrica a procesului."Cuminecarea nu se petrece decat daca exista un rest, si cu atat mai bine cu cat zona de rest e mai mare.Viata si societatea nu ar fi nimic fara intelegere si sensuri,dar ar fi totodata prea putin fara subintelegere,subintelesuri"¹.Arta,oricat ar fi de abstracta,intelege sa fie cumi-necare.Limbajul de azi al literaturii postmoderne se incadreaza aceleiasi sfere."Caci lumea omului nu e una dezbinata de hotarele aparent rigide ale indivizilor, ci una ce cumineca prin hotarele miscatoare ale insilor."²

Definitiile stiintifice pun in evidenta transferul de date ce se supune unei scheme analogice: emitator-canal(cod,zgomot)-receptor,completata recent cu notiunea de feed-back.Din punct de vedere al modalitatilor de expresie pe care le implica,comunicarea se imparte in verbala si non-verbala.A doua categorie are o sfera determinata mai mult de cultura decat de societate si este adesea extrem de localizata.Rolul sau a fost mult timp minimalizat de studiile consacrate limbajului,vazut ca o inventie cheie in evolutia capacitatii comunicative a omului.Diferentele sunt semnificative.Limbajul silentios este guvernat de factori biologici,ceea ce face dificila posibilitatea unui control strict;este continuu("si tacerea este un raspuns") fata de segmentul verbalizat care are marcate inceputul si finalizarea;este invatat prin imitatie mai repede decat formele sonore articulate;are un impact emotional accentuat.Nu putem trasa totusi o linie de demarcatie intrucat cele doua componente interactioneaza,sunt dependente.

Intr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa prin intermediul miscarilor corpului. Procentajul a fost stabilit pe la mijlocul anilor '70 de A.Mehrabian si M.Weiner si expus in Decoding of  Inconsistent Communication .

Echivalenta comunicare non-verbala / limbajul corpului este eronata deoarece orice pretentie referitoare la limbaj trebuie sa presupuna o gramatica si o sintaxa cognoscibila. Acest tip de comunicare scapa insa preciziei si regulilor restrictive. Ea deriva din urmatorul set de surse majore: contactul vizual, gura (in special zambetul si grimasele), postura, gesturile, orientarea corpului, mirosul (incluzand parfumurile), distanta corporala (aproape, departe de interlocutor), vestimentatia.