Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Comunicare


Qdidactic » bani & cariera » comunicare
2limbajul in discursul electoral



2limbajul in discursul electoral


2LIMBAJUL IN DISCURSUL ELECTORAL



Modelarea limbajului politic. Deoarece majoritatea mesajelor ajung la public prin intermediul presei, oamenii politici au fost obligati sa invete si sa aplice legile specifice comunicarii jurnalistice. Aceasta a insemnat:

a)  Scurtarea si simplificarea frazei: marii lideri politici ai secolului al XIX‑lea au fost oratori remarcabili. Discursurile lor erau construite pe baza regulilor subtile ale retoricii, faceau apel la o eruditie istorica si filosofica aparte si se adresau unui public elevat (parlamentari, membri ai partidelor, intelec­tuali), care con­sacra o parte importanta din timpul sau audierii si comentarii acestor interventii. Omul politic modern trebuie sa lucreze pe doua registre: acela al discursului parla­mentar (inca ancorat in oratoria politica) si acela al discursului mediatic. Din experientele anterioare, el stie ca jurnalistii nu pot reproduce integral vorbele sale si ca ei cauta "flash‑uri", adica pasaje scurte, clare si convingatoare, pentru a le cita in articole sau pentru a le reda in stirile radio si TV. Combinarea celor doua registre duce la un discurs format dintr‑o succesiune de blocuri si sentinte; primele sunt ample si au un continut politic dens, abstract; ele sunt intrerupte de formulari memorabile, de fraze scurte, metaforice, usor de preluat de catre presa.

b)  Apropierea jargonului politic de limbajul popular: dezvoltarea audiovizua­lului ii obliga pe oamenii politici sa fie in contact direct cu electoratul si sa faca apel la tehnicile de adresare verbala. In consecinta, ei adopta un voca­bular simplu, cu putine expresii tehnice, cu formule pitoresti si usor de inteles. Devenind apropiat, colocvial, limbajul politic se dezideologi­zeaza, capata rezonante afective, se transforma intr‑un dialog amical, fara asperitati, fara excese. J.M. Cotteret a analizat discursurile mediatice ale oamenilor politici francezi si a constatat ca numai 20% din cuvinte repre­zinta termeni politici si economici de specialitate. Exemplificand aceasta tendinta, autorul amintit citeaza cazul unui om politic care, pentru a evita o complicata demonstratie economica, a aratat publicului ca o crestere cu 1% a PNB al Frantei este echivalenta cu posibilitatea ca fiecare francez sa‑si poata cumpara, din "felia" care ii revine, o bicicleta noua (J.M. Cotteret, 1991, pp. 30‑47).

c)  Eliminarea elementelor abstracte in favoarea celor concrete, afective. Discursul politic mediatizat are ca scop seducerea, convingerea unor mase de oameni diferiti si neomogeni in plan cultural. Cel mai mic numitor comun este emotia, sentimentul. De aceea, oamenii politici evita argumen­tatia abstracta si prefera figurile de stil simple, centrate pe emotivitate, pe ceea ce poate fi usor imaginat si reprezentat; ei prefera sa "arate", adica sa ilustreze o situatie prin cuvinte si formule plastice, evitand rationamen­tele si demonstratiile prea teoretice. Ceea ce conteaza acum nu este "ideea", ci "impresia" pe care omul politic o lasa in amintirea publicului. Formule memorabile, precum "Look to my lips: no more taxes" (George Bush), tin loc de teorii si programe politice. Astfel, "aceasta logica a seducerii, care favorizeaza vocea, gestualitatea si spontaneitatea calcu­lata, arata ca discursul politic adopta din ce in ce mai mult normele specifice presei, mizand pe simboluri si reprezentari" (R. Rieffel, 1996, p. 199; vezi si D. Bougnoux, 1991, pp. 17‑30; G. Derville, 1997, pp. 129‑131).



Fixarea modului de reprezentare a puterii. Deoarece primeste cea mai mare parte a informatiilor referitoare la viata politica din presa, publicul gandeste, inter­preteaza politicul asa cum ii apare, cum este el reprezentat in discursul jurnalistilor. Din aceasta cauza, oamenii politici nu iau nici o decizie fara a calcula mai intai ce reactie va avea presa, in ce mod se va prezenta actul sau declaratia respectiva in mass‑media. Presiunea exercitata de imaginea mediatica este atat de mare, incat un consilier al fostului presedinte al SUA Ronald Reagan spunea: "Nu imi amintesc sa fi participat la o singura sedinta in care sa nu se fi pus intrebarea: «Cum va fi prezentat acest lucru in presa?». Marile decizii au fost intotdeauna influentate de presa" (vezi J. Gerstle, 1992, p. 86). In opinia fostului prim‑ministru francez, Michel Roccard, sub presiunea presei, liderii politici sunt obligati sa asigure trans­parenta actelor lor (accesul presei la informatie), sa ofere o instantaneitate a deciziei (sa nu creeze, prin intarzieri, sentimentul ca se ascund de presa), sa detina o capa­citate de ubicui­tate (sa fie prezenti pe mai multe canale de presa pentru a atinge segmente cat mai mari de public) si sa aiba carisma simbolica (sa stie sa declanseze emotii si adeziune afectiva prin felul in care isi prezinta deciziile).


Raspuns

DIRECTIV

"Tu suna la pompieri in timp ce eu voi evacua publicul din cladire!"

EGALITARIST

"Linisteste-te, Serban! Sa vedem daca putem gasi vreo idee in legatura cu ce ar fi mai bine sa facem."

Structurativ

"Regulile pentru cazurile de incendiu sunt afisate pe culoar. Hai sa mergem sa le citim si vom vedea ce trebuie facut."

DINAMIC

"Nu pierde timpul! Tu suna la pompieri si eu am sa alerg pe scena ca sa spun publicului sa paraseasca sala."

DE ABANDON

"Stii care e situatia. Ce ar trebui sa facem?"

DE EVITARE

"Nu-mi spune mie asta. Ocupa-te tu!"


Acest exemplu este oarecum extrem, pentru ca intr-o astfel de situatie stilul directiv sau cel dinamic se impun de la sine, dar el ofera o imagine destul de clara asupra continutului stilurilor de comunicare.


In mod normal, intr-o conversatie, se folosesc mai multe stiluri de comunicare. Fiecare dintre rolurile conceptualizate in cadrul analizei tranzactionale (Parinte, Adult, Copil) implica folosirea a cel putin doua stiluri de comunicare. Parintele foloseste stilurile directiv si structurativ in stabilirea regulilor si restrictiilor pentru ceilalti. Adultul rezolva problemele in mod obiectiv folosind stilul egalitarist sau dinamic. Copilul raspunde diverselor situatii interpersonale folosind stilul de abandon sau de evitare. Persoanele care sunt orientate preponderent spre un anumit rol tind sa foloseasca in principal stilurile de comunicare specifice rolului respectiv.

Stilurile de comunicare au o influenta directa asupra evolutiei ferestrei Johari a perceptiei interpersonale. Stilurile de abandon si de evitare tind sa creasca dimensiunile zonelor oarba si necunoscuta, limitand atat feedbackul cat si autoexpunerea. Arena este redusa, iar zona ascunsa creste. Stilul directiv opereaza in maniera opusa, oferind un maxim de expunere si permitand un minim de feedback. Aceasta mareste dimensiunile zonei oarbe. Stilul structurativ este mai obiectiv si impersonal, in timp ce stilul dinamic este rapid si orientat spre rezolvarea problemelor. Utilizarea acestor stiluri creste zonele oarba si necunoscuta. Stilul care contribuie cel mai mult la dezvoltarea arenei este cel egalitarist, care permite autoexpunerea si obtinerea de feedback.


2. Folosirea stilurilor de comunicare

Teoretizand aceste evolutii, Rémy Rieffel considera ca modul traditional de reprezentare a puterii (prin triada a delibera - a analiza - a lua decizii) s‑a imbo­gatit, datorita influentei presei, cu inca o actiune‑tip: a sti sa faci vizibile actele de guvernare (R. Rieffel, 1996, p. 199). Altfel spus, in lumea moderna, actul politic este inextricabil legat de actul de comunicare: o guvernare buna, care nu stie sa se faca vizibila, sa fie bine "reprezentata" in presa, risca sa piarda adeziunea unui public neinformat sau gresit informat. Aceasta realitate explica preocuparea constanta a oamenilor politici de a asigura "vizibilitatea" actiunilor sau declaratiilor, presiunea pe care birourile lor de presa o exercita asupra jurnalistilor, inflatia de produse cu finalitate comunicationala: anunturi, conferinte de presa, dosare, brosuri, publicatii specifice, site‑uri pe Internet, scrisori personalizate etc.

Dupa unii specialisti, chiar criteriile de acces in viata politica sunt fixate de presa: persoana care nu este "mediatica" si nu are calitatile specifice succesului (in special la televiziune) este indepartata sau marginalizata. In plus, oamenii politici care, fie prin campanii elaborate, fie prin noroc, fie prin relatii personale, acapa­reaza campul mass‑media ajung sa fie perceputi de public ca "lideri", ca modele ale vietii politice, desi in partidul lor, in Guvern, in administratie ori in Parlament, rolul si puterea pe care le detin pot fi mult mai putin importante: "Cei ce reusesc sa se exprime apar ca reprezentativi, ca importanti [], in timp ce exclusii de pe micile ecrane raman in anonimat, nu mai fac parte din peisajul politic" (G. Derville, 1997, p. 109).











Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

bani

Comunicare



Jurnalism

Referate pe aceeasi tema


Consecintele erorilor si violarilor de norme sunt incidentele si accidentele de munca
Dezvoltarea limbajului; achizitia scris-cititului - vocabularul
Sarcinile specialistului/structurii in relatii publice
Comunicarea cu sine si comunicarea cu ceilalti
Conventii specifice unei negocieri - tipuri de conventii
Familia in societatea actuala
Comunicarea in conditii stresante - incompatibilitatea temperamentala
Stiluri de comunicare
Disfunctionalitati in comunicare
Cum sa raspunzi la orice intrebare la care nu vrei sa raspunzi



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.