Mecanismul producerii incendiilor

Mecanismul producerii incendiilor

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, incluzand fenomene diverse de natura fizica si chimica (reactii de ardere, transfer de caldura, formarea flacarilor, schimbul de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale produse in materialele de constructie si elementele de rezistenta etc.).

Pentru definirea notiunii de incendiu sunt necesare patru elemente:

existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;

initierea si dezvoltarea in spatiu si in timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;

procesul de ardere sa fie nemotivat social, necesitand o interventie organizata in scopul

lichidarii (stingerii) lui;

producerea de pierderi materiale in urma arderii.

Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu.

De exemplu, nu sunt incendii:

arderea produselor in cuptoare sau alte instalatii similare;

unele aprinderi rezultate in urma functionarii instalatiilor electrice;

arderea sub control a gunoaielor, ierburilor s.a.;

fumigatii care nu necesita interventii de stingere s.a.

Datorita evolutiei aleatoare nu pot exista doua incendii la fel, deci a caror evolutie sa fie paralela. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori: forma si dimensiunile incaperii, sarcina termica existenta, deschiderile spre exterior, natura si pozitionarea materialelor combustibile, locul si modul de initiere a incendiilor, dispunerea incaperilor in cladire etc. Chiar urmarind similitudinea acestor numerosi factori, experimentarile de incendiu la scara naturala dau rezultate foarte variate, uneori chiar contradictorii. Se poate totusi considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi intervin cinci faze:

– aparitia focarului initial;

– faza de ardere lenta;

– faza de ardere activa;

– faza de ardere generalizata;

faza de regresie.

REFERAT: Calcul forta taietoare REFERAT: Arcuri elicoidale

Potrivit legislatiei in vigoare a I.G.S.U., incendiul este arderea care distruge bunurile materiale, pune in pericol viata persoanelor si a animalelor, pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca metode, procedee, mijloace si substante de stingere.

Prin urmare, se considera obligatorie pentru definirea incendiului necesitatea cumularii a cel putin trei conditii si anume :

producerea unei combustii rapide ce se dezvolta(propaga) fara control in timp si spatiu ;

punerea in pericol a vietii unor oameni , animale si (sau)distrugerea de bunuri materiale ;

necesitatea actiunii serviciilor profesioniste pentru intreruperea combustiei ( arderii) si inlaturarea urmarilor acestuia folosind metode, procedee, mijloace si substante de stingere

Pentru solutionarea practica a necesitatilor ridicate de pregatire, organizare, desfasurare si conducere a actiunilor de interventie pentru stingerea incendiilor este prezentata notiunea de incendiu real.

Incendiile reale sunt procese complexe cuprinzand o serie de succesiuni necesare de stari si fenomene in urma carora se produc transformari, fizice, chimice si termice ale materialelor din zona incendiata si din vecinatatea acestora , avand o evolutie si dezvoltare in timp si spatiu influentate de diferiti factori , procese ce determina actiunea de interventie ale oamenilor , in cadrul carora sunt utilizate mijloace , procedee si metode specifice pentru salvarea persoanelor aflate in pericol , intreruperea efectelor distrugerilor generate de incendii si inlaturarea urmarilor acestora .

Incendiile reale pot decurge in trei etape :

oxidarea lenta a materialelor combustibile , proces care in anumite conditii pot fi urmate de autoaprindera ( chimica sau biochimica) ;

arderea propriu - zisa , marcata de declansarea reactiilor in lant , cresterea cantitatii de caldura si autopropagarea flacarilor pe suprafata materialului combustibil .

incetarea arderii

La baza arderilor stau procese chimice si fizice specifice , dintre care cel mai important este reactia de oxidare .

Prin oxidare se intelege fenomen chimic de combinare a unor substante cu oxigen sau de cedare a oxigenului .

Oxidarile se pot clasifica , din punct de vedere al pompierilor , in oxidari lente sau rapide . In ambele puncte de oxidare se degaja anumite cantitati de caldura , clasificarea facandu-se tocmai in functie de marimea acestei valori.

Intr-o oxidare lenta , cantitatea de caldura degajata este mica si este cedata treptat mediului inconjurator, astfel incat temperatura ramane practic constanta. Asa se esplica ruginirea fierului sau oxidarea altor metale, respiratia fiintelor sau oxidarea grasimilor, proteinelor si a hidratilor de carbon din alimente, care, desi reprezinta procese de oxidare, degaja lent cantitati de caldura ce nu pot fi identificate .

Oxidarile rapide sunt caracterizate printr-o degajare mare de caldura, care ridica temperatura mediului inconjurator, cum este cazul oxidarii carbonului sau a oxigenului :

C + O2 = CO2 + Q1

H2 + ½ O2 = H2O + Q2`

In care :

Q1 si Q2 – cantitatile de caldura ce se degaja la fiecare reactie .

Arderea sau combustia este deci o reactie de combinare a unui material cu oxigen, cu degajare de caldura , fenomen insotit, in general, de o emisie de flacari, de incandescenta si fum .

Deci arderea este posibila numai in conditiile existentei a trei factori :

prezente substantelor sau a materialelor combustibile;

prezenta substantelor care intretin arderea ( oxigen sau substante care pot ceda oxigenul ) ;

realizarea temperaturii de ardere.

Tot in realizarea unui incendiu este definit termenul de viteza de ardere – reprezinta inaintarea frontului de flacara intr-un amestec combustibil si este o caracteristica principala a substantei combustibilului .

Viteza de ardere depinde de :

1.     temperatura la care are loc prima reactie;

2.     compozitia chimica;

3.     umiditatea substantei sau materialului combustibil;

4.     curenti de aer ;

5.     presiunea atmosferica ;

6.     raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul lui ;