Primul ajutor la locul de munca fracturile

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL DE MUNCA FRACTURILE

Fractura reprezinta intreruperea continuitatii unui os, zdrobirea sau plesnirea acestuia, ca urmare a unui traumatism mai puternic, cum ar fi: cadere de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire etc.

Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin  adoptarea unor deprinderi de buna practica, in diferite activitati profesionale, casnice, sportive etc.

Pentru preintampinarea fracturilor trebuie evitate:

Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte: unelte, materiale, cordoane de rocord, furtunuri etc.

Pardoselele umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor.

Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diferite obiecte, fara balustrade, acoperite cu gheata si/sau zapada;

Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor neasigurate;

Neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime.

Trebuie suspectat ca ar fi fractura in cazul in care:

• Traumatismul este produs de o forta puternica;
• S-a auzit o troznitura sau o pocnitura.

Examinarea accidentului se realizeaza cu atentie si blandete pentru a nu provoca leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de deformare. Immbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zionei traumatizate.

Semne de probabilitate ca ar putea fi fractura:

• Durerea si sensibilitatea dureroasa maxima la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau palparii portiunii ranite;
• Deformarea regiunii traumatizate;
• Impotenta functionala, pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite (este intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii);
• Scurtarea membrului fracturat prin deplasarea pe verticala a fragmentelor osoase;
• Vanatatia apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii in straturile pielii.

Semne sigure

• Miscarea anormala ivita in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa. Ea poate fi observata in timp ce accidentatul se misca sau se agita din cauza durerii. I se cere accidentatului sa-si ridice membrul in cauza, putandu-se constata ca miscarea nu se transmite extremitatii acestuia.
• Crepitatia sau frecatura care rezulta din frecatura fragmentelor osoase intre ele, in timp ce accidentatul executa o miscare.

Este contraindicat:

• Sa se actioneze brutal sau sa se impuna miscari inutile.
• Victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot sa provoace complicatii: accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor osoase, vase de sange sau nervi provocand hemoragii sau paralizii, transformarea fracturii inchise intr-una deschisa.

Ce trebuie facut-primul ajutor:

• Primul ajutor se acorda la locul accidentului. Victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sa poata fi temporar asistate si stabilizate.
• In caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si apoi la pansarea ranii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa intre inapoi in rana.
• Ca si in alte traumatisme este necesara administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin etc.), pentru diminuarea durerii.

Obiectivul principal al primului ajutor il reprezinta imobilizarea focarului fracturii pentru a preveni complicatiile si alinarea durerii. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi etc.)

Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

Sa cuprinda doua articulatii: cea de deasupra si cea de dedesubt

La membre, atelele atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura.

Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea.

Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea.

Acolo unde atele nu se poate mula exct pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata.

Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinandu-de o imobilizar provizorie. Trebuie sa se aiba in vedere ca fasa sransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii.

Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei membrelor, a bandajelor, nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita deoarece pot provoca compresii dureroase pe tegument.

Cel putin doua persoane trebuie sa lucreze la efectuarea imobilizarii. Una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma libera sprijina locul fracturii, iar cealalta persoana aplica atelele si trage fasa.

REFERAT: Calcul forta taietoare REFERAT: Arcuri elicoidale

Transportarea accidentatului la spital urmeaza dupa imobilizare. Pana atunci se va asigura supraveghrea accidentatului luindu-se in continuare masuri necesare pentru prevenirea socului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante si lichide, daca victima este constienta.

TRAUMATISMELE CAPULUI SI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Traumatismele capului sunt reprezentate de :-fracturile capului

-comotia cerebrala

-presiunea intracraniana

Ele se insotesc adesea de pierderea cunostintei. Fracturile de la baza craniului implica uneori si lezari ale coloanei vertebrale.

Fracturile craniului pot aparea in craniu, la baza craniului sau la oasele fetei. Fracturile fetei se localizeaza la cavitatea nazala si orbitala, maxilarul superior si maxilarul inferior(mandibula, falca). Fracturile maxilare sunt adesea complicate cu raniri in interiorul gurii.

Semne care pot duce la susceptibilitatea de a fi o fractura a craniului:

Daca scalpul (pielea paroasa a capului) este tumefiat(umflat), vanat ori jupuit sau daca exista o adancitura a oaselor;

Daca exista o scurgere de sange sau de lichid colorat din urechi sau nas, cearcane vinete sub ochi si invinetirea pielii din spatele urechilor;

Fracturile la fata si la maxilar sunt indicate de durerile care apar atunci cand se misca maxilarul sau atunci cand victima inghite. Pot exista dislocari de dinti, umflaturi si invinetiri ale maxilarului inferior, saliva excesiva rosiatica, precum si dificultati in vorbire si respiratie.

Primul ajutor:

Acordarea primului ajutor in cazul fracturilor craniene depinde de locul fracturii precum si de semnele pa care le prezinta accidentatul. O victima inconstienta care are leziuni ale craniului tinde sa vomite si in acest caz trebuie luate masuri pentru a impiedica aspiratia substantelor vomitate si asfixierea. In toate cazurile de fractura craniana exista posibilitatea lezarii si a coloanei vertebrale si de aceea victima trebuie tratata ca si cum i s-a fracturat si gatul. Atat capul cat si gatul trebuie imobilizate impreuna corect.

Etapele acordarii primului ajutor in cazul fracturilor calotei craniene sau aflate la baza craniului:

Imobilizarea si sprijinirea capului pentru a impiedica orice miscare, punand mainile pe ambele parti ale capului;

Se stabileste receptivitatea victimei, se verifica respiratia si se asigura ca sunt deschise caile respiratorii;

Se aplica metoda impimgerii maxilarului fara a inclica capul si se incepe respiratia artificiala daca victima nu mai respira;

Se aplica un manson cervical;

Se stabileste gradul de constienta;

Daca exsta scurgere de sange sau de fluid din ureche, se aplica un pansament steril si se fixeaza usor pentru a permite fluidului sa se scurga;

Se protejeaza zonele de depresie, umflaturile, cucuiele, sau plagile craniului, acolo unde sunt posibile fracturi craniene, cu pansamente groase, compresibile si moi. Se va evita sa se aplice presiuni asupra locului fracturii.

Se va avertiza victima sa nu-si sufle nasul daca prin nas se scurge sange sau lichid. Nu se va obstructiona scurgerea sangelui! Se tine un pansament la nas pentru a absorbi sangele si pentru a-l impiedica sa patrunda in gura si sa opreasca respiratia.

Nu se lasa victima nesupravegheata si i se va asigura urgent transportul la un punct de acordare a ajutorului medical specializat.

Etapele acordarii primului ajutor in cazul fracturilor oaselor fetei si maxilarelor:

• Se vor mentine deschise caile respiratorii si se va asigura ca nu exista nici o obstructie in gura;
• Se vor indeparta dintii scosi sau proteza din gura victimei si se va mentine o cale de drenare (scurgere) a sangelui si salivei folosind in deget pentru a tine calea respiratorie deschisa daca fata victimei a fost serios lezata;
• Se tine controlul asupra sangerarii;
• Se sprijina maxilarul traumatizat cu un tampon moale fixat in pozitie cu mana, nu printr-un bandaj;
• Se aseaza victima constienta in pozitie sezand, cu capul mult inainte, pentru a permite drenarea libera a tuturor secretiilor si se va transporta in aceeasi pozitie;
• Daca victima este inconstienta se va aseza in pozitie de recuperare, tinandu-I maxilarul mult inainte pentru a permite drenarea libera a tuturor secretiilor. Daca victima vomita, se va sprijini maxilarul cu palma mainii si se intoarce capul spre partea nevatamata;
• In timpul transportului cu targa se va asigura ca exista o buna drenare a gurii si a nasului, astfel incat sa nu fie impiedicata respiratia.

COMOTIA CEREBRALA SI PRESIUNEA INTRACRANIANA.

Comotia cerebrala este o stare de perturbare majora, dar temporara a functiei creierului, care insoteste traumatismele capului. O persoana care vede “stele verzi” dupa o lovitura la cap, sufera de comotie cerebrala. Persoana isi poare reveni rapid sau starea ei se poate deteriora.

Semne ale comotiei cerebrale:

• Pierderea partiala sau totala a cunostintei, de obicei de scurta durata;
• Respiratie superficiala;
• Piele rece, umeda si palida;
• Puls rapid, slab;
• Greturi si vomitari in momentul revenirii;
• Pierderea memoriei evenimentelor care au precedat si urmat imediat ranirii..

Presiunea intracraniana este o stare de presiune crescuta asupra unei zone a creierului, produsa de fluidele din cutia craniana sau de o fractura cu infundare a cutiei craniene. Starea aceasta poate fi urmarea directa a comotiei cerebrale, fara a mai exista o revenire la starea de constienta, sau ea poate aparea dupa multe ore de la aparenta revenire de dupa comotia cerebrala, ca rezultat al uneiacumulari gradate de presiune.

Pentru a depista simptomele care indica existenta unei presiuni intracraniene este foarte important ca, timp de cateva ore dupac comotia cerebrala sa se supravegheze semnele vitale ale victimei, precum si reactia ochilor la lumina.

Semne ale presiunii intracraniene

• Starea de inconstienta inca de la inceput, in special daca a aparut o leziune efectiva a creierului;
• Spasme ale membrelor sau chiar convulsii in stadiile initiale, caizate de presiunea exercitata asupra creierului;
• Respiratie neregulata, zgomotoasa si incetinirea pulsului;
• Cresterea temperaturii corpului si inrosirea fetei;
• Dimensiuni inegale ale pupilelor ochilor; una sau ambele pupile pot fi dilatate si nu raspund la stimuli luminosi. Schimbarile observate la pupilele ochilor trebuie notate pentru a fi communicate doctorului;
• Starea dec slabiciune, miscari dezordonate. Spasmele, convulsiile, miscarile foarte lente sau paralizia trebuie notate de asemenea, pentru a fi prezentate doctorului.

Primul ajutor

• Pastrarea cailor respiratorii deschise;
• Daca victima nu respira, se incepe imediat respiratia artificiala; daca se observa raniri la fata sau la maxilare(falci) se cauta si se scot eventualii dinti rupti din gura victimei, pentru a impiedica inghirirea sau inhalarea acestora;
• Se largesc hainele in dreptul gatului, toracelui si taliei;
• Se stabileste cauza care a produs pierderea cunostintei si se acorda primul ajutor in functie de cauza;
• Se aseaza victima in pozitie de siguranta (de recuperare), daca leziunile permit si se urmareste respiratia;
• Se observa gradul de constienta si se noteaza in scris modificarile survenite si momentele respective;
• Nu se administreza nici un medicament pe cale orala unei persoane inconstiente;
• Daca nu este transferata imediat serviciilor medicale, o persoana care si-a recapatat cunostinta trebuie predata spre ingrijire altor persoane calificate si sfatuita sa se prezinte la medic cat mai curand posibil;
• Daca o victima inconstienta, dar care respira, este deja asezata pe burta sau pe o parte, ea nu va mai fi manipulata. Se va avea grija sa se faciliteze respiratia si scurgerea eventualelor varsaturi.

TRAUMATISMELE MUSCHILOR, LIGAMENTELOR SI ALE ARTICULATIILOR

Leziunile musculaturii si ale articulatiilor sunt reprezentate de intinderi musculare, entorse si luxatii. Entorsele si luxatiile pot fi insotite de fracturi ale capetelor articulare si pot afecta vasele de sange si nervii care trec prin aceste articulatii. Aceste leziuni pot fi grave si in cele mai multe cazuri ele trebuie tratate medical. Daca nu se poate diagnostica cu precizie tipul leziunii, se trateaza traumatismul ca pe o fractura.

Traumatismele sunt sauzate de tractiunea brusca excesiva sau de rasucirea unui muschi sau articulatii.

Intinderile musculare si entorsele sunt adesea rezultatul unor manevre gresit executate sau al pregatirii inadecvate  pentru o anumita miscare ori activitate fizica.

Luxatiile sunt de obicei cauzate de miscari violente.

Cele mai multe din leziunile partii inferioare a spatelui pot fi provenite atunci cand se ridica sau se lasa in jos obiecte grele, cand se lucreaza necorespunzator in echipa sau se utilizeaza incorect mecanismele proprii ale corpului in astfel de activitati.

Atunci cand se ridica greutati se va avea in vedere ca:

Sa se stea cat mai aproape de obiectul pe care urmeaza sa fie ridicat;

Muncitorii isi vor indoi genunchii si nu vor sta aplecati in fata;

Se va inclina obbiectul astfel incat sa se puna o mana sub marginea mai apropiata sau sub coltul ei;

Se va pune cealalta mana pe directia diagonala, apucand obiectul;

Se ridica obiectul indreptandu-se in acelasi timp si genunchii, folosind muschii coapselor si ai piciarelor si tinand spatele drept;

Cand este cazul ca muncitorii sa se intoarca, acestia nu isi rasucesc corpul, ci urmeaza picioarele;

Atunci cand se lasa jos un obiect greu, se foloseste procedura in sens invers.

Trebuie sa se tina seama ca miscarile gresite ale corpului pot exercita presiuni externe asupra coloanei vertebrale.

Tipuri de traumatisme: intinderi musculare, entorsele, luxatiile.

Intinderile musculare.

Atunci cand muschii sunt intinsi dincolo de limita lor normala, leziunea care apare se numeste intindere musculara. Semnele si simptomele unei intinderi musculare pot aparea mai tarziu fata de momentul producerii accidentului. Intinderile musculare pot fi recunoscute dupa:

• Durerea brusca si ascutita in muschiul respectiv;
• Umflarea muschiului, crampe musculare;
• Colorarea si rigidizarea zonei;

Primul ajutor:

• Se aseaza victima in cea mai confortabila pozitie;
• Se aplica comprese reci pentru a ajuta relaxarea spasmelor musculare si pentru a impiedica umflarea tesuturilor, de exemplu pungi de gheata(in secvente de 15 minute aplicate pe locul respectiv si 15 minute pauza).

Entorsele

Entorsa este o intindere sau o rupere a ligamentelor care tin o articulatie. O entorsa apare atunci cand oasele de la articulatie sunt fortate dincolo de limita de miscare, intinzand si rupand ligamentele care le sprijina.

Semnele si simptomele unei entorse sunt:

• Durerea, care poate fi mare si se accentueaza la orice miscare;
• Pierderea functiunii articulatiei respective;
• Umflarea si invinetirea zonei

Primul ajutor:

• Este posibil ca entorsele sa nu poata fi deosebite de fracturi si de aceea trebuie tratate casi fracturile;
• Se aplica bandaje usor compresibile pentru a reduce unflarea;
• Se slabesc aceste bandaje daca circulatia sangelui este jenata sub bandaj sau daca acesta cauzeaza dureri;
• Se imobilizeaza si se ridica articulatia vatamata, daca este posibil;
• Se aplica pungi cu gheata pe articulatie(in secvente de15 minute aplicare, 15 minute pauza) pentru a diminua durerea si umflarea.

Luxatiile

Atunci cand suprafetele de contact ale oaselor de la o articulatie nu se mai afla in contact normal, se spune ca articulatia este luxata. O luxatie duce la intinderea si ruperea capsei fibroase care tine articulatia.

Luxatia poate fi cauzata de o rasucire grava a unei articulatii sau de catre o forta indirecta. Articulatiile cel mai frecvent luxate sunt cele de la umar, cot, degetul mare, degete, maxilarul inferior si genunchi. De exemplu, un umar poate fi luxat prin cadere pe cot sau bratul aflat in extensie. Uneori si o contractie musculara brusca poate cauza o luxatie. Maxilarul inferior poate fi luxat atunci cand cascam prea tare.

La semnele si simptomele caracteristice fracturilor, se adauga:

• Deformare sau aspect normal al zonei articulatiei respective;
• Pierderea functiunii normale a articulatiilor
• Umflarea articulatiei.

Primul ajutor:

Luxatiile trebuie tratate ca fracturi, adaugand urmatoarele proceduri:

Nu trebuie facuta nici un fel de tentativa  de a aduce oasele si articulatia in pozitia lor normala;

Se imobilizeaza si se sprijina articulatia in  pozitia cea mai confortabila. Se folosesc pernute si o esarfa pentru a sprijini adecvat membrul respectiv;

Se aplica pungi cu gheata(15 minute aplicate, 15 minute pauza) pentru a diminua durerea si umflarea;

Se verifica circulatia sanquina controland pulsul si urmarind modificarile de temperatura si culoare ale extremitatii;

Se solicita asistenta medicala de urgenta daca apar probleme circulatorii.