Finantarea proiectelor - lucrare de absolvire la Facultatea de comunicare si relatii publice

SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE "DAVID OGILVY"

Lucrare de absolvire

Finantarea proiectelor

CAPITOLUL I. SURSELE DE FINANTARE A PROIECTULUI

Finantarea reprezinta optiunea intreprinderii de a-si acoperi nevoile de finantare a proiectelor avute in vedere, fie prin fonduri proprii , fie prin imprumuturi, fie prin participatie.

Adoptarea unei decizii de finantare inseamna a opta intre fonduri proprii si fonduri externe in vederea finantarii unui proiect investitional sau adoptarea unei anumite ponderi a fondurilor proprii fata de cele externe.

Proiectele pot avea ca si surse de finantare:[1]

surse interne ( din interiorul tarii) , insemnand   fondurile proprii ale companiilor, credite bancare pe termen mediu sau lung sau pe termen mijlociu, alocatii de la bugetul de stat, sponsorizari;

surse externe(din exteriorul tarii), sub forma finantarilor nerambursabile, imprumuturilor bancare, a investitiilor directe de capital etc.

Surse interne de finantare a proiectului

a) Fondurile proprii ale companiilor sunt constituite de catre agentii economici din: profitul net repartizat pentru investitii, amortizarea mijloacelor fixe, sumele incasate din vanzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate din dezmembrarea celor scoase din functiune etc.

b) Alocatiile de la bugetul de stat sau bugetul local

Au ca destinatie realizarea unor proiecte de investitii de anvergura,cum ar fi de exemplu, in cadrul unor Programe de finantare, atunci cand Acordurile de finantare prevad cofinantarea acestor investitii cu sume de la bugetul central sau bugetul local.

Alocatia bugetara pentru investitii reprezinta un transfer nerambursabil de la bugetul statului catre un agent economic, in scopul indeplinirii conditiei stipulate in Acordurile de finantare cu privire la cofinantarea proiectului.

Surse externe de finantare a proiectului

Atragerea capitalului strain are loc prin contractarea de imprumuturi.

Creditele externe sunt de mai multe categorii si anume:

- credite guvernamentale sau cu garantie guvernamentala

- credite bancare, unde riscul este exclusiv al bancilor;

- credite acordate de institutii internationale, precum Fondul Monetar International, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Creditele guvernamentale au la baza conventia incheiata intre guvernul tarii care va acorda credite si guvernul celei care va primi credite, stabilindu-se, totodata, si plafoane de garantii ale imprumuturilor. Guvernul Romaniei este autorizat sa contracteze si sa garanteze, impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, credite financiare externe, necesare aprovizionarii cu materii prime de baza si finantarii unor proiecte.

Creditele externe pe termen lung sunt acordate conditionat de catre institutiile si organismele internationale de specialitate, in vederea atingerii obiectivelor propuse. Fondul Monetar International, de exemplu, nu cere decat garantii generale, de politica economica. La fel, Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare acorda credite conditionat, adica numai imprumuturi pe proiect. Toate celelalte banci pretind o garantie materiala, sa se lege finantarea de un flux comercial si sa se garanteze cu produsele rezultate din proiect.

Investitiile directe de capital strain (cofinantarile parteneriale) sunt una din caile cele mai eficace, mai profitabile pentru proiecte. Ele antreneaza schimbari substantiale pentru ca astfel sunt atrase tehnici si tehnologii moderne, se aplica managementul adecvat. Compania straina poate asigura comenzi si piete, chiar o pregatire mai eficienta a fortei de munca.

Principiul fundamental care sta la baza deciziei de finantare este gasirea combinatiei optime intre sursa de finantare si modul de utilizare a banilor"[2].

In functie de obiectivele de investitii propuse a se realiza, intreprinderea va mobiliza toate resursele posibile, pe langa autofinantare va apela si la surse externe.

Decizia de abordare a unui proiect impune in mod obligatoriu realizarea unui plan de afaceri pentru proiectul respectiv[3].

CAPITOLUL II.           PLANUL DE AFACERI

Elaborarea unui plan de afaceri se face in cadrul unor etape dupa cum urmeaza:

- Organizarea ideilor proiectului

- Culegerea informatiilor tehnice si financiare necesare

- Plasarea lor intr-un cadru analitic

Elaborarea unui plan de afaceri este o activitate ce se poate desfasura numai intr-o echipa multidisciplinara, in care informatiile solicitate in continut sa fie orientate de specialisti".[4]

Alaturi de organizare, foarte importante sunt insa si structurarea informatiei, procesarea adecvata a datelor si modul de prezentare. Acestea sunt realizate, de obicei, de persoane pregatite pentru a desfasura activitati de analiza economica si de imagine, planul de afaceri fiind considerat, de cele mai multe ori, un proiect in sine.

Planul de afaceri se poate defini ca un mijloc de a ajunge la decizia de a investi.

Planul de afaceri trebuie sa ofere o baza tehnica, economica si financiara pentru o astfel de decizie. Acesta consta in documentatia tehnico-economica privind necesitatea , sursele de acoperire si eficienta obiectivului de investitie.

Structura planului de afaceri , ca de altfel si cea a studiului de fezabilitate, trebuie conceputa in scopul de a reflecta cat mai favorabil punctele tari ale proiectului si de a indica masurile cele mai potrivite pentru evitarea punctelor slabe. Ca urmare, structura planului nu poate fi una fixa, aceasta necesitand adaptari care sa tina cont de specificul proiectului. Este evident ca structura cea mai complexa este cea a unui proiect de investitii in infrastructura nationala.

STRUCTURA PLANULUI DE AFACERI

Rezumatul

Descrierea solicitantului

Date generale

Politica resurselor umane     

Diagnostic comercial

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Descrierea proiectului

Oportunitatea proiectului

Prezentarea proiectului

Graficul derularii proiectului

Bugetul proiectului si planul de finantare

Analiza financiara si economica

Concluzii

REZUMATUL

Aceasta sectiune va contine o sinteza a planului de afaceri, in care vor fi prezentate datele esentiale care trebuie retinute in urma parcurgerii planului financiar, cum ar fi: denumirea solicitantului, forma juridica, obiectul de activitate, o scurta descriere a proiectului, planul de finantare, esalonarea in timp a investitiei, rezultatele analizei economico-financiare.

2.3 DESCRIEREA SOLICITANTULUI

2.3.1 Date generale

Se va realiza un scurt istoric al Companiei incepand de la infiintare si pana in prezent, obiectul de activitate, date de identificare adica sediul social, sediul administrativ, codul unic de inregistrare, numarul de inregistrare la Registrul Comertului.

De asemenea vor fi prezentate detalii despre zona de serviciu a Companiei, populatia deservita , servicii oferite, structura organizatorica si piata vizata , pozitia pe piata .

2.3.2 Politica resurselor umane

Aceasta sectiune va cuprinde o prezentare a obiectivelor managementului de resurse umane, dinamica numarului de personal, structura personalului in functie de mai multe criterii, cum ar fi:

- categoria de varsta;

- nivelul de pregatire;

- tipuri de activitate;

- tipuri de posturi;

- vechimea in unitate.

2.3.3 Diagnosticul comercial

Managementul comercial cuprinde pe de o parte in plan teoretic relatiile si actiunile comerciale in raport cu utilizatorii si furnizorii iar in plan strategic cuprinde activitatea de marketing.

O prima cerinta in fundamentarea unei strategii este definirea cat mai clara a evolutiei si conturului pietei.

De asemenea trebuie definite obiectivele managementului comercial, referitoare la piata, clienti, organizatie, servicii prestate.

Vor fi analizate relatiile cu clientii si politica tarifara, politicile contractuale si dinamica vanzarilor, sistemul de facturare, urmarire si incasare.

DESCRIEREA PROIECTULUI

Va cuprinde descrierea situatiei existente, deficientele sistemului existent, oportunitatea proiectului, prezentarea investitiei propuse, bugetul si planul de finantare, graficul derularii proiectului si analiza economico-financiara a proiectului.

Analiza situatiei existente

Se prezinta situatia existenta, deficientele sistemului, de unde rezulta oportunitatea si necesitatea investitiei propuse.

Prezentarea proiectului

Se descriu obiectivele proiectului, se prezinta atat situatia existenta cat si situatia viitoare ca urmare a implementarii proiectului, sunt preluate date tehnice din studiul de fezabilitate.

Bugetul si Planul de finantare

Bugetul de proiect se construieste pentru toata perioada de executie a proiectului, trebuie sa fie foarte detaliat si sa aiba in vedere pe cat posibil toate cheltuielile care vor fi necesare a fi facute pentru realizarea proiectului. Reprezinta una dintre constrangerile proiectelor.

Planul de finantare

Acest plan descrie modalitatea de finantare a proiectului , sunt prezentate sursele de finantare( proprii, nerambursabile, credite , alocatii bugetare, etc.) pentru fiecare componenta a proiectului de investitii, pe fiecare an pana la realizarea proiectului.

Graficul de realizare a proiectului

Urmareste esalonarea in timp a executiei proiectului , pentru fiecare componenta prognozandu-se o data de inceput si de sfarsit si ajungandu-se astfel la o imagine de ansamblu cu privire la durata totala a proiectului.

Analiza financiara a proiectelor cu finantare externa

Pentru realizarea Planului de afaceri este necesara efectuarea unei analize financiare si economice care impune o achizitie si prelucrare a datelor respective, iar, la sfarsit, formularea concluziilor.

Utilizarea eficienta a datelor impune procesarea in sensul concentrarii informatiilor continute, dar si a facilitarii prezentarii si analizei. In acest scop, pentru realizarea analizei financiare, urmatoarele tabele de prezentare vor fi incluse in studiu:

- costul de investitie, structurat pe categorii de cheltuieli si pe perioada angajarii acestora.

- cheltuielile de exploatare, pe structura si evolutie

- planul de finantare

- bilantul (simplificat)

- bugetul de venituri si cheltuieli (simplificat)

- fluxul de fonduri (simplificat)

Analiza economico-financiara va porni de la estimarea efortului investitional si estimarea surselor de finantare[7].

In cazul in care se solicita fonduri nerambursabile, nu trebuie neglijata una dintre conditiile esentiale si anume asigurarea cofinantarii. In majoritatea cazurilor aceasta este asigurata prin apelarea la credite externe. Acordul bancii de a asigura cofinantarea proiectului trebuie anexat la cererea de finantare. Acest Acord de prefinantare cuprinde conditiile in care va fi acordat creditul, nivelul comisioanelor, dobanzii, graficul de rambursare si conditionalitatile care trebuie indeplinite pentru a avea acces la credit. Astfel, analiza financiara trebuie sa ia in considerare toate aceste date, sa demonstreze rentabilitatea si capacitatea intreprinderii de a acoperi serviciul datoriei aferent creditului angajat.

Analiza financiara trebuie sa-i asigure pe finantatori de viabilitatea proiectului propus.

Este foarte important de asemenea ca beneficiile si costurile sa poata fi cuantificate si exprimate in termeni monetari.

Etapa urmatoare este previzionarea veniturilor si cheltuielilor de exploatare, veniturilor si cheltuielilor financiare, de fapt previzionarea contului de profit si pierdere.

Estimarea veniturilor de exploatare va tine cont de veniturile inregistrate in perioada trecuta, cifra de afaceri va fi influentata de nivelul productiei si nivelul previzionat al tarifelor.

Vor fi de asemenea luate in considerare veniturile care se presupune ca vor fi realizate in urma implementarii proiectului( acestea putand fi si economii de cheltuieli cum ar fi reducerea consumului de energie electrica)

Cheltuielile de exploatare impartite dupa structura contului de profit si pierdere, vor fi estimate in directa legatura cu veniturile, amortizarea va fi estimata tinand cont de nivelul actual al imobilizarilor corporale la care se vor adauga punerile in functiune.

Diferenta dintre veniturile de exploatare si cheltuielile de exploatare o reprezinta Rezultatul din exploatare. Acesta va fi diminuat cu sumele reprezentand rambursarea creditului. Se va intocmi un grafic de rambursare a creditului iar sumele respective vor fi scazute din rezultatul din exploatare aferent fiecarui an in parte.

In estimarea veniturilor financiare se vor lua in calcul numai veniturile din dobanzi aferente contului curent. Ale venituri cum ar fi repunerea pe venituri a provizioanelor pentru diferente de curs valutar constituite in perioade anterioare nu vor fi luate in considerare deoarece nu reprezinta intrari monetare.

Cheltuielile financiare vor avea in vedere serviciul datoriei pentru creditul obtinut. In acest sens se va face un grafic de esalonare a platii dobanzilor pe toata perioada de creditare pana la rambursarea integrala a creditului.

Diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare o reprezinta rezultatul financiar.

Pentru estimarea veniturilor totale vom aduna veniturile din exploatare cu cele financiare .

Vt = Ve+Vf

Aceeasi formula va fi utilizata si in cazul cheltuielilor totale.

Ct= Ce+Cf

Rezultatul brut al activitatii = Vt-Ct

Rezultatul net = Rb- Ip

Ip = impozitul pe profit

Cota de impozit pe profit va fi cea in vigoare la data estimarilor.

Pentru determinarea fluxului de numerar disponibil se va porni de la rezultatul net al activitatii, la care va fi adaugata amortizarea care nu reprezinta o iesire de cash. In cazul in care cheltuielile financiare au inclus si provizioane pentru diferente de curs valutar, diminuand astfel rezultatul activitatii, aceste vor fi adaugate deoarece ca si in cazul amortizarii, nu reprezinta iesiri de cash.

Odata calculat fluxul de numerar, acesta va constitui baza de plecare in calculul indicatorilor de apreciere a eficientei investitiei.

Un proiect este orientat spre profit. Scopul analizei financiare este sa furnizeze factorilor de decizie informatiile necesare pentru a aprecia viabilitatea unui anumit proiect pe care doresc sa-l finanteze. Pentru un initiator care doreste sa-si investeasca capitalul de risc in proiectul propus, obiectivul de baza al analizei financiare este sa determine daca investitia ii va genera un canal de venit pe viitor, care sa egaleze sau sa depaseasca costul de substitutie al capitalului (gradul de valorificare in cea mai buna alternativa).

"Obiectivele analizei financiare sunt urmatoarele:

- determinarea celei mai atragatoare variante, dupa evaluarea tuturor variantelor potentiale privind configuratia proiectului si directia corespunzatoare de actiune;

- intocmirea unui plan de finantare realist pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul fiecarei etape de executie a proiectului;

- ilustrarea resurselor financiare disponibile, care sa acopere necesitatile in timpul desfasurarii operatiunilor, sa asigure o disponibilitate regulata a marfurilor, serviciilor si satisfacerea tuturor obligatiilor financiare (serviciul datoriei, in special);

- sa verifice daca vor rezulta niveluri corespunzatoare de profit si de recompensare a investitorilor pentru riscul asumat."[8]

Indicatorii utilizati de catre institutiile financiare internationale in aprecierea viabilitatii financiare a proiectelor de investitii propuse spre finantare, sunt urmatorii:

1. Valoarea actualizata neta ( VAN)

2. Rata interna de rentabilitate (RIR)

1. Valoarea actualizata neta

Analizand componentele fluxurilor de trezorerie ale unui proiect de investitii se observa ca valoarea sa initiala este exprimata in unitati monetare ale perioadei actuale, in timp ce celelalte elemente sunt exprimate in unitatea monetara a perioadelor viitoare. Cum nu se poate pune semnul egal intre unitatile monetare ale diferitelor perioade, fluxurile de trezorerie trebuie actualizate. Se introduce astfel conceptul de valoare actualizata neta.

Valoarea actualizata neta a unui proiect de investitii se determina ca diferenta intre fluxurile nete de trezorerie actualizate si valoarea investitiei initiale.

VAN=

t= durata de viata a investitiei

FT_t = flux net de trezorerie pentru anul t

K= rata de actualizare

I₀ = investitia initiala

Valoarea actualizata neta a unui proiect este data de suma veniturilor (beneficiilor) nete actualizate".

O problema o reprezinta alegerea ratei de actualizare, parerile fiind impartite intre rata dobanzii bancare, rata dobanzii fara risc, costul de substitutie al capitalului.

"Costul de substitutie al capitalului reprezinta rentabilitatea potentiala a investitiei la care s-a renuntat, prin angajarea capitalului in proiectul prezent. Se mai numeste si productivitatea marginala a capitalului. Se foloseste ca o rata limita in luarea deciziei de investitie"[10].

Pentru a fi acceptate, proiectele trebuie sa aiba o valoare actualizata neta > 0.

Daca VAN este > 0 inseamna ca proiectul are capacitatea de a rambursa pe perioada duratei de exploatare, capitalul investit, adica rentabilitatea proiectului este cel putin egala cu rata de actualizare, ceea ce ii permite obtinerea unui cash-flow mai mare decat efortul initial. Daca VAN este < 0 rentabilitatea proiectului este mai mica decat rata de actualizare iar investitia initiala nu poate fi recuperata.

Cu cat VAN este mai mare cu atat si rentabilitatea sa este mai mare. Daca VAN are valoare nula sau negativa (pentru ca s-a ales o rata de actualizare prea mare) proiectul este inacceptabil, rentabilitatea sa fiind inferioara ratei de actualizare. Deci, rata de actualizare folosita in calculele VAN indeplineste rolul de criteriu de

testare a eficientei (rentabilitatii) unui proiect, de acceptare sau respingere a lui.

Ratiunea care sta la baza metodei VAN porneste de la un criteriu obiectiv: maximizarea valorii intreprinderii. Daca o intreprindere doreste sa implementeze un proiect pe care il finanteaza din surse externe, valoarea ei va creste cu suma care reprezinta VAN. Se poate spune ca VAN reflecta castigul care revine intreprinderii, ca urmare a realizarii investitiei

2. Rata interna de rentabilitate (RIR)

O investitie este rentabila daca fluxurile pe care le genereaza sunt cel putin egale cu costul ei. Rata interna de rentabilitate este rata de actualizare pentru care suma fluxurilor de numerar actualizate este egala cu cheltuiala initiala a proiectului de investitii. Altfel spus, este rata de actualizare pentru care VAN este 0.

Formula de calcul a ratei interne de rentabilitate se bazeaza pe cea de determinare a valorii actualizate nete.

VAN=   = 0

Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie cel putin egala cu costul creditului angajat pentru finantarea proiectului.                 

"Mecanismul actualizarii fluxului de venituri nete este urmatorul:

- se alege o rata de actualizare arbitrara (ex: 10%- acceptata de Banca Mondiala) care se aplica tuturor valorilor cuprinse in fluxul de venituri nete;

- daca suma valorilor actualizate este pozitiva, se alege o rata de actualizare mai mare si se repeta operatiunea pana cand VNA devine negativ;

- dupa 4-5 incercari se poate obtine acea rata de actualizare pentru care VNA = 0 (sau este cel mai aproape de zero)"[12].

Pentru calculul valorii actualizate nete si a ratei interne de rentabilitate exista tabele de calcul actuarial care usureaza foarte mult munca si de aceea sunt foarte utilizate in evaluarea investitiilor.