Introducere privind piata de capital

Introducere privind piata de capital

1.1 Evolutia pietei de capital din Romania

Piata de capital reprezintǎ o componentǎ a pietei financiare si are un rol economic esential: de a furniza o piatǎ organizatǎ pentru tranzactionarea valorilor mobiliare, de a contribui la cresterea lichiditǎtii valorilor mobiliare prin concentrarea in piatǎ a unui volum cat mai mare de valori mobiliare, de a contribui la formarea unor preturi care sǎ reflecte in mod corespunzǎtor relatia cerere-ofertǎ si de a disemina aceste preturi cǎtre public[1]. Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creantǎ care conferǎ titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entitǎti ale societǎtii emitente.

Ȋn Romania, piata de capital este administratǎ, reglementatǎ si supravegheatǎ de Comisia Nationalǎ a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativǎ autonomǎ, subordonatǎ Parlamentului. Existǎ douǎ piete de tranzactionare a valorilor mobiliare: Bursa de Valori Bucuresti si Rasdaq.

Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a fost deschisǎ oficial pe 1 decembrie 1882 sub numele de Bursa de Efecte, Actiuni si Schimb. De-a lungul existentei sale, bursa a fost afectatǎ de evenimentele social-politice, inchizandu-se de mai multe ori. Ȋn prezent, bursa functioneazǎ neintrerupt din data de 20 noiembrie 1995. Ȋn cadrul acestei burse, actiunile listate sunt impǎrtite in douǎ categorii: Categoria I[2] si Categoria a II-a.

Piata Rasdaq[3] a fost creatǎ in principal pentru tranzactionarea actiunilor distribuite prin Programul de Privatizare in masǎ, insǎ au fost listate si o serie de firme infiintate dupǎ anul 1990. Aceasta bursǎ insǎ contine un nivel de tranzactii mult mai redus fatǎ de cel al BVB. Societǎtile listate pe Rasdaq nu indeplinesc aceleasi cerinte stricte legate de performantǎ, organizare si dimensiune ca cele cotate pe BVB, ceea ce face ca riscul investitiei in aceste actiuni sǎ fie mai mare decat cel al investitiei in actiuni listate pe Bursa de Valori.

Cumpǎrǎrile si vanzǎrile de actiuni se fac prin firme specializate, numite Societǎti de Servicii de Investitii Financiare (SSIF). Toate actiunile care se vand si se cumpǎrǎ in cadrul bursei din Romania sunt dematerializate, adicǎ inregistrate in sisteme electronice.

Pentru a observa cum a evoluat piata de capital din Romania, din 1995 pana ȋn prezent, vom prezenta un tabel statistic ce contine cele mai importante elemente:

Tabel 1 Sursa: http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/GeneralStatistics.aspx

Ȋn tabelul de mai sus putem observa cei mai importanti indicatori care caracterizeaza piata actiunilor din Romania ȋn perioada 1995-2010: numar actiuni tranzactionate, valoarea tranzactionata, valoarea medie zilnica și capitalizarea pietei. Pentru a analiza informatiile din Tabelul 1vom ȋmparti perioada 1995-2010 ȋn mai multe etape, pe care le vom analiza separat:

perioada 1995-1999: ȋncepand cu anul 1997 bursa iese din anonimat, ca și componenta a pietei financiare, iar numarul emitentilor și al societatilor de valori mobiliare crește accelerat. O serie de investitori straini investesc masiv ȋn piata de capital romaneasca, iar ȋn prima parte a anului majoritatea actiunilor ȋnregistreaza creșteri spectaculoase. Dar, ȋn perioada imediat urmatoare majoritatea actiunilor scad accelerat, din cauza neconfirmarii așteptarii investitorilor privind rezultatele financiare ale companiilor. Pana ȋn anul 2000 se pastreaza o tendinta de scadere iar pe piata domnește deprimarea.

Ca un rezumat al activitatii pietei actiunilor pentru 1995-1999, se observa creșterea numarului de societati emitente, de la 9 la 127; actiunile urca spectaculos ȋn 1997 dar din a doua parte a aceluiași an și pana ȋn 1999 tendinta este descendenta.

perioada 2000-2004: scaderea pietei se oprește, multe actiuni ȋncep sa creasca, iar interesul pentru investitiile la bursa revine. Pentru prima data, numarul de societati emitente este mai mic decat ȋn anul precedent iar bursa ȋncepe sa aplice criterii mai riguroase pentru listare. Ȋn 2001 se ȋnregistreaza un salt calitativ important: delistarea unui numar mare de emitenti, neatractivi pentru investitori, creșterea nivelului de transparenta impus și listarea unor societati[4] cu impact major asupra economiei romanești. 2003 a fost primul an din istorie ȋn care nu s-a listat niciun emitent nou.

Trendul general pentru perioada 2000-2004 a fost de creștere, cu un apogeu ȋn 2004, care a fost unul din cei mai buni ani din istoria BVB[5].

perioada 2005-2007: a fost o perioada de boom, trendul fiind crescator pe toti cei trei ani, fapt confirmat de toti indicii bursei, dar și de creșterea spectaculoasa a capitalizarii pietei din perioada respectiva. Un alt eveniment important a fost consemnarea finalizarii fuziunii dintre bursele BVB și Rasdaq, ȋn 2006.

perioada 2008-prezent: ȋn 2008, capializarea aproape se ȋnjumatatește fata de anul precedent, fiind unul din cei mai dificili ani de pe piata de capital din Romania, indicele BET pierzand 70,5% din valoare, cea mai mare scadere din istoria indicelui. Putem spune ca ȋn aceasta perioada s-au facut anumite corectii ȋn ceea ce privește pretul actiunilor, impactul negativ al crizei economice asupra bursei fiind foarte important.

Ȋn ceea ce privește piata obligatiunilor, aceasta este formata ȋn prezent din: 3 emisiuni de obligatiuni corporatiste (doua la categoria a II-a și una la categoria a III-a), 23 emisiuni de obligatiuni municipale și 25 de emisiuni de titluri de stat[6]. Prima emisiune de obligatiuni s-a facut ȋn 2001, iar capitalizarea este mult mai mica fata de cea prezenta ȋn piata actiunilor (Tabel 2).

Tabel 2                  Sursa: http://www.bvb.ro/TradingAndStatistics/GeneralStatistics.aspx?tab=1&m=0

Ȋnsa, evolutia pietei de capital nu se poate baza numai pe calcule de indicatori și modele precise, pentru ca altfel s-ar fi descoperit un model perfect care sa includa toate variabilele necesare și sa prezica ȋn mod corect evolutia oricarui activ financiar. Prin urmare nu exista nici un investitor perfect, care sa nu piarda niciodata bani și sa aleaga activele cu cea mai mare creștere a cursului. Cel mult exista un investitor foarte bun, care reușește sa obtina performante peste medie, corespunzator profilului sau de risc, duratei și sumei investite. Un asemenea investitor trebuie sa fie foarte bine informat și sa utilizeze corect instrumentele de analiza fundamentala și tehnica, dar mai exista o componenta foarte importanta de care trebuie sa tina cont: cea psihologica.

Stabilirea profilului propriu de investitor[7] și stabilirea strategiilor investitionale corespunzatoare este foarte importanta și trebuie facuta de fiecare investitor ȋn parte. De asemenea este important pentru un investitor sa fie stabil și echilibrat și pe plan psihologic, ȋn sensul de a-și urma strategia definita initial și de a nu se lasa prada lacomiei sau temei provenite din evolutia cursurilor pe termen scurt, care ȋl pot ademeni la schimbarea strategiei investitionale, ca reactie la evolutia pietei ȋn sens negativ[8].

Ȋn ceea ce ne privește, ne ȋncadram ȋn tipul investitorului cu aversiune fata de risc, de grad mediu, iar perioada pentru care dorim sa realizam investitia este 1-1,5 ani, prin urmare termen mediu. Suma disponibila spre investire este cea unanim stabilita: 400.000 RON.

Acceptarea pierderilor reprezinta, din punct de vedere psihologic, una din cele mai grele concepte legate de investitii. Cu cat un investitor ȋnvata sa ȋși accepte pierderea mai repede, cu conditia de a a observa greșeala și de a o corecta, cu atat va fi mai bine pentru el[9], deoarece pierderea face parte din procesul investitional și nu poate fi evitata. Deci pierderea nu trebuie sa provoace teama, ci terbuie vazuta ca un cost al investitiei la bursa și trebuie sa ȋngrijoreze din momentul ȋn care depașește anumite nivele de toleranta.

Componenta psihologica o ȋntalnim de exemplu și ȋn cadrul analizei tehnice, unde tendintele, nivelele și pragurile se bazeaza pe psihologia investitionala a pietei[10].