Izvoarele dreptului financiar

IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR

1. Clasificarea izvoarelor dreptului financiar

F Izvoare comune

In raport cu gradul de generalitate sau specificitate, distingem:

- izvoare comune Dreptului financiar si altor ramuri de drept;

- izvoare specifice Dreptului financiar.

1.1. Izvoare comune. Din prima categorie fac parte:

a) Constitutia. Ocupa primul loc in ierarhia izvoarelor dreptului, dispozitiile sale constituind temeiul de maxima generalitate pentru adoptarea legilor ordinare din domeniul financiar (Titlul IV - "Economia si finantele publice", art. 135-140);

b) Legile ex. Legea nr. 215/2001 (lege organica) privind administratia publica locala, ce contine si dispozitii referentiale pentru domeniul financiar;

c) Ordonantele Guvernului ex. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ce contine si reglementari aplicabile domeniului supus aici analizei, precum plata, incasarea, urmarirea executarii amenzilor care sunt venit al bugetului public;

d) Hotararile Guvernului

a) Legile[1]. Cadrul legislativ general pentru finantele publice este dat de Legea finantelor publice nr. 500/2002 si de Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale, adevarate "constitutii financiare". Un loc esential il ocupa legile de instituire a veniturilor bugetare (exemplu, Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal al Romaniei[2], Legea nr. 86/2006 - Codul vamal al Romaniei), legile bugetare anuale, care, pe langa "programul" de venituri si cheltuieli, contin dispozitii generale privind incasarea unor venituri si efectuarea cheltuielilor bugetare, legile privind controlul financiar (de exemplu, Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare, Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi).

b) Ordonantele Guvernului Sunt adoptate intr-un numar foarte mare, prin ele fiind instituite impozite si taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si elemente de procedura fiscala. Cea mai reprezentativa este Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala[3], Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publica[4]

c) Hotararile guvernamentale Sunt adoptate pentru organizarea executarii dispozitiilor generale din Legea finantelor publice si din celelalte legi cu caracter financiar, ex. HG. nr. 707/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal roman

d) Instructiunile, ordinele si celelalte acte normative emise de ministrul finantelor publice. Sunt acte normative care dezvolta si detaliaza cuprinsul dispozitiilor generale cu caracter financiar din cadrul actelor normative avand o forta juridica superioara acestora si au menirea de asigura o aplicare uniforma a lor. Au caracter executiv-dispozitiv, neputand insa sa adauge sau sa fie contrare legii.

e. Hotararile consiliilor judetene si locale Cosiliile sudetene si locale (comunale, orasenesti, comunale) adopta hotarari prin care aproba bugetul propriu de venituri si cheltuieli al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, masurile privind executarea acestor bugete, conturile anuale de executie a acestor bugete.

In baza autonomiei financiare locale, consiliile locale au dreptul sa stabileasca impozite si taxe locale, taxe speciale si sa le modifice, in conditiile legii.

Suntem martorii unei mobilitati excesive a acestor izvoare de drept; chiar daca cele mai multe au fost cuprinse in Codul fiscal si in Codul de procedura fiscala, ele nu se bucura inca de stabilitatea unei asemenea reglementari.

Instabilitatea si multitudinea acestor izvoare sunt generate de complexitatea domeniului, dar si de pozitionarea sa la confluenta domeniilor de importanta economica si sociala. Este supus, in permamnenta influentelor din aceste domenii.