Moneda - Rezerva a valorii
Aceasta functie a
monedei este generata de faptul ca, in timp, nu are loc o
coincidenta intre momentul incasarii si cel al cheltuirii
unei cantitati de moneda. Moneda, permitand disocierea unui
bun de cumpararea altuia, constituie o rezerva de valoare; ea este
"un pod intre prezent si viitor". Functia de rezerva este
data si de inclinatia agentilor economici care prefera
sa pastreze o anumita parte din veniturile lor in moneda,
aceasta reprezentand o putere de cumparare care poate fi folosita
oricand. Economisirea, conservarea valorii, care reprezinta un consum
amanat, se bazeaza pe increderea ca valoarea bunurilor de consum la
care se renunta ar putea fi regasita, in integralitatea sa,
in viitor, in momentul in care se va decide utilizarea cantitatii de
moneda "pusa la ciorap". De fapt, calitatea acestei rezerve de
valoare depinde de stabilitatea monedei si de calitatea sa ca etalon. In
perioadele de inflatie "galopanta", agentii economici
prefera sa recurga la alte forme de active pentru a se proteja
de cresterea preturilor (bunuri de consum, bunuri imobiliare, aur,
obiecte pretioase). Moneda este instrumentul ideal care permite prevederea
si totodata specula. "Intr-o lume dominata de incertitudini
si teama de risc, moneda este bunul a carei valoare relativa
este mai stabila si care prezinta o superioritate asupra tuturor
bunurilor, pentru a pastra puterea de cumparare minimizand riscurile.
Este ratiunea pentru care ea va fi intotdeauna acceptata in schimbul
oricarui bun".
Banii sunt intruchiparea (expresia) generala a
avutiei publice - astfel se explica nazuinta oamenilor spre
acumularea lor - lucru posibil, daca vanzarea (M-B) nu este urmata de
cumparare (B-M).
Acest fenomen (al acumularii) este favorizat
de lichiditatea inalta a banilor, fapt care, de asemenea, determina o
forma comoda de pastrare a bogatiilor, cu toate
ca stapanirea lor, cu rare exceptii, nu e aducatoare de
venituri banesti, care ar putea fi obtinuta daca banii
ar fi pusi la pastrare in hartii de valoare, sub forma de bunuri
imobiliare etc. Prin urmare, banii isi indeplinesc functia de formare
a tezaurelor, acumulari si economii, cand sunt scosi un timp din
circulatie si se afla la producatorii de marfuri,
adica fezabilitatea acestei functii rezulta din separarea in
spatiu si timp a celor doua acte - vanzare si
cumparare.
Acumularea banilor e o conditie necesara
a dezvoltarii continue a populatiei de marfuri. Pentru
procurarea utilajului, materiei prime, combustibilului, pentru capitalizarea
profitului in vederea largirii productiei, producatorul trebuie
sa acumuleze sub forma de bani o parte din profitul realizat. La procedura
de acumulare a banilor recurg si persoanele fizice atunci cand vor
sa-si cumpere marfurile necesare.
Pentru indeplinirea functiei de tezaurizare
(mijloc de acumulare si economie), banii, pe vremuri, in acelasi timp
aveau si valoare deplina, si erau reali (fiind de aur si
argint). In conditiile circulatiei monetare metalice, functia de
acumulare a tezaurelor juca un rol economic important - cea de regulator
spontan al legii circulatiei banesti. Daca cererea de bani
metalici scadea, o parte dintr-acestia era depusa in tezaur, iar
daca cererea de bani crestea - dimpotriva, acestia erau scosi
din tezaur si pusi in circulatie. In prezent, aceasta
functie a rezervei de aur (tezaur) a Bancii Centrale nu mai
exista - din cauza retragerii aurului din circulatia
baneasca interna, iar functia de mijloc de acumulare
si pastrare a economiilor populatiei a revenit banilor de
credit.
Banii de credit fara valoare proprie
(inconvertibili), introdusi in circulatie, nu mai pot juca acest rol,
fiindca, dupa natura lor, intocmai ca si capitalul monetar, pe
care-l reprezinta, nu pot forma un tezaur. Tezaurele au inceput sa
fie considerate un fel de fonduri de garantie (asigurare), absolut
necesare in conditiile instabilitatii economice si
politice.
Banii de credit, posedand o valoare
reprezentativa, indeplinesc functia de acumulare si economisire
pe calea mobilizarii veniturilor temporar disponibile (libere) si a
acumularilor sub forma monetara si transformarii
acestora in capital de imprumut. Acumularea capitalului (de imprumut) pe termen
lung se realizeaza, de regula, cu ajutorul emisiunilor de titluri
si acumularii mijloacelor banesti libere (devenite
disponibile) in rezerve ale circulatiei monetare interne si externe,
din care acestea sunt scoase dupa necesitate.
