Tipologia riscurilor in activitatea bancara

Tipologia riscurilor in activitatea bancara

Pentru a conduce eficient o afacere trebuie identificate riscurile posibile cu care afacerea respectiva se poate confrunta.

Succesul in afaceri depinde de asumarea unor riscuri. Fara asumarea unui element de risc profitul realizat poate fi destul de scazut. Asumandu-ti mai multe riscuri, cresc si sansele obtinerii unui profit mai important. Din punct de vedere al managementului bancar, aceasta inseamna studierea posibilitatilor de investitii pe pietele monetar-financiare care trebuie sa aduca clientilor bancii si actionarilor, dar, in acelasi timp, reducerea riscului la un nivel acceptabil.

Asumandu-ti un risc, astepti un beneficiu:

• Dobanda, in cazul unui imprumut;
• Dividendele,in cazul cumpararii unor actiuni.

Riscurile generale, valabile pentru orice tip de afacere sunt:

• Riscul operational
• Riscul financiar
• Riscul pietei
• Riscul strategic
• Riscul legislative

Bancile in activitatea lor specifica se confrunta si cu alte riscuri specifice. Gestionand riscul clientilor sai, ca intermediari pe piata monetar-financiara, bancile obtin profit din diferentele dintre rata dobanzii la imprumuturile acordate si rata dobanzii la depozitele atrase sau,la modul general, diferentele dintre veniturile obtinute prin plasamente si costurile surselor de finantare.

• Riscul de creditare - credite neperformante
• Riscul ratei de schimb valutar - valutele pot flota intr-un sens neasteptat sau intr-o mai mare masura decat a fost anticipat;
• Riscul de rata a dobanzii - rata dobanzii pe piata se modifica in timp intr-un mod care nu a putut fi anticipat.

Cu privire la risc, un aspect deosebit de important care trebuie luat in calcul este atitudinea fata de risc.

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Atitudinea fata de risc

Toate afacerile iau in considerare un element de risc, care sa le asigure un profit potential. Modul in care afacerea, compania trateaza diferite tipuri de risc si felul in care decide sa le gestioneze, reprezinta un criteriu important in stabilirea structurii organizatorice a companiei si a modului de a actiona pe piata in relatiile cu clientii si concurenta.

Apetitul la risc reprezinta un termen general menit sa masoare tendinta unor persoane catre un grad de risc mai ridicat sau mai scazut. Este determinat de o combinatie de 3 factori principali:

• Experienta individuala
• Inclinatia genetica de asumare sau nu a unor riscuri
• Obligatiile fata de terte persoane.

In momentul deciziei cu privire la comportamentul fata de risc, managementul bancii va lua in consideratie propria atitudine fata de risc, perceptia personala asupra nivelului de risc, experinta bancii in domeniu si responsabilitatile fata de terti.

Un foarte bun exemplu pentru o atitudine gresita fata de risc il reprezinta criza petrolului din 1973-1974. Dupa aceasta criza, companiile petroliere au pierdut in mod efectiv controlul pretului petrolului brut, care a fost preluat de tarile de tarile producatoare.

In concluzie, este indicat pentru un bancher ca acesta sa cunoasca apetitul fata de risc al clientilor sai pentru a putea negocia mai bine cu acestia.

Curbele indiferentei fata de risc

Curba indiferentei fata de risc se defineste ca fiind linia care rezulta din reprezentarea grafica a profitului minim pe care un investitor l-ar astepta, in mod normal, pentru diferitele nivele ale riscului.

Riscul reprezinta, in mod normal probabilitatea ca o tranzactie, in urma careia se asteapta un anumit profit, sa esueze, adica sa nu se obtina profitul scontat.

In practica, se cunosc trei curbe de indiferenta fata de risc.

Curba nr.1

Curba nr.2

Curba nr.3

Masurarea riscurilor

Poate cel mai important indicator de masurare al riscului, rata profitului este mereu in atentia investitorilor de pe piata de capital si in general in toate tranzactiile financiare. Aceasta rata este comparata cu gradul de risc al investitiei respective. Daca riscul asociat unei investitii de capital creste, investitorul sau actionarul va solicita rate mai inalte ale profitului. In cazul in care nu se obtin aceste rate, actionarii fie se vor folosi de puterea lor de vot pentru a schimba managementul firmei, fie vor vinde actiunile detinute, daca actiunile sunt purtatoare de lichiditate pe piata. Ambele variante vor avea drept efect reducerea pretului actiunii respective.

Cea mai simpla metoda de masurare a gradului de risc al unei tranzactii este de a face o comparatie intre rata profitului oferita in comparatie cu ratele profitului ce se pot obtine din alte tranzactii. Metoda este specifica burselor de valori si pietelor interbancare.

O alta metoda de masurare a riscului este metoda statistica. Aceasta metoda presupune calcularea mediei ponderate a ratelor profitului obtinute in ultimul an pentru un anumit tip de tranzactie. Media ponderata a acestor rate reprezinta rata profitului prognozata pentru o viitoare tranzactie de acelasi tip, iar abaterea standard reprezinta masura riscului pentru rata prognozata.

Cea de a treia metoda de masurare ale riscului este constituita de cotatiile de piata ale riscului. Pe anumite piete de capital (de ex. piata londoneza) actiunile sunt impartite in anumite categorii ( Alpha, Beta, Gamma) care reflecta volumul tranzactiilor si gradul de risc (actiunile Alpha sunt cele mai putin riscante).

Exemplu:

Un investitor urmareste, in primul rand, sa-si recupereze banii investiti in tranzactie si sa primeasca o dobanda pentru capitalul folosit. Daca o actiune nu este tranzactionata intr-un volum suficient de mare, si deci investitorul nu si le poate vinde, el nu va putea sa isi recupereze investitia initiala. De aceea, o actiune care nu are un volum mare de tranzactionare este mult mai riscanta.

Prin comparatie, acelasi lucru se poate intampla si cand banca acorda un credit, adica exista riscul ca banca sa nu isi poata recupera banii imprumutati, chiar daca dobanda aferenta a fost achitata.

Cotatiile internationale ale creditului reprezinta o alta metoda de masurare a riscului. Marile companii, care doresc sa atraga fonduri, fie prin emisiunea de actiuni, fie prin imprumuturi pe pietele monetare si financiare, sunt cotate de agentii internationale (Moody's, Standard&Poor's,IBCA). Aceste cotatii exprima posibilitatea de esec a companiei in viitor. Cotatia internationala permite investitorului sa cunoasca riscul asociat cu institutia financiara respectiva si, comparand profitul potential al unor investitii asemanatoare, sa ia o decizie in cunostiinta de cauza.