Venituri publice - reglementare juridica

VENITURI PUBLICE - REGLEMENTARE JURIDICA

1. Consideratii generale privind veniturile publice

F Notiunea de venit bugetar

Veniturile generale ale statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti instituite prin lege, ce alcatuiesc sistemul veniturilor bugetare.

Natura juridica si continutul economico-financiar ale veniturilor bugetare sunt determinate de natura si caracterul oranduirii sociale, de formele de proprietate asupra mijloacelor de productie, de nivelul de dezvoltare a fortelor de productie, de sfera relatiilor marfa-bani, de actiunea legilor economico-financiare si de rolul si atributiile statului.

Economico-financiar, veniturile bugetare reprezinta formele valorice concrete prin intermediul carora o parte din venitul national este concentrata la dispozitia statului.

Juridic, veniturile bugetare sunt obligatii banesti, reglementate prin lege, in sarcina tuturor celor care realizeaza sau detin venituri si bunuri impozabile sau taxabile. Veniturile bugetare sunt considerate si creante de incasat de catre stat.

F Impozitul, forma de baza a veniturilor bugetare

Finantarea obligatiilor care revin puterii publice pentru indeplinirea sarcinilor si functiilor sale impune mobilizarea si redistribuirea resurselor financiare necesare, proces realizabil si prin instrumentul economico-financiar numit impozit. Impozitele sunt cunoscute inca din antichitate si se presupune ca au aparut in cadrul primelor formatiuni statale, determinate de necesitatea intretinerii materiale a celor care intretineau forta publica, indeplinind atributiile autoritare de conducere statala. Intr-adevar, pentru a-si indeplini rolul si functiile sale, statul trebuie sa mobilizeze resurse si sa faca cheltuieli. Ca atare, statul procedeaza la repartitia sarcinilor publice intre membrii societatii, persoane fizice si juridice, prin intermediul instrumentului financiar, numit "obligatie fiscala", sub forma impozitelor, taxelor si a altor sarcini fiscale.

Impozitul este o categorie financiara cu caracter istoric, fiind legat de existenta statului, fiind conceput si aplicat diferit de la o oranduire la alta, in functie de gradul de dezvoltare economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate in fiecare stat.

In plan financiar, impozitul reprezinta principalul mijloc de procurare a fondurilor banesti necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. In plan economic, impozitele servesc ca modalitate de incurajare (exonerare, diminuare) sau de franare (suprataxare) a unor activitati economice, in oricare dintre formele acestora, in functie de politica economica, sociala, fiscala, vamala etc., fara a inceta rolul lor de obligatie fiscala.

F Tendinte ale sistemului fiscal romanesc

Pe plan social, impozitul se manifesta mai ales ca instrument de redistribuire, in favoarea membrilor societatii, a unei parti din produsul intern brut; are loc asa numita reversibilitate, ca urmare a satisfacerii unor trebuinte publice, prin efectuarea unor cheltuieli publice, avand ca resurse impozitele si taxele colectate la bugetul public. Aceste trei dimensiuni trebuie avute in vedere in interconditionarea lor, intrucat ar fi dificil de abordat un impozit sau o taxa fara a avea in vedere finalitatea instituirii acestora, care a impus reglementarea lor cu specificul obligatiei juridice fiscale.

In Romania prezenta asistam, ca urmare a multiplelor dezechilibre economice si sociale la o crestere a nevoilor publice, implicit la o creste a nevoilor de venituri publice pentru satisfacerea lor. Statul este cel care a intervenit prin sistemul legislatiei fiscale, alaturi de reforma bugetara, ca elemente integrate reformei social economice.

Prin politica sa fiscala, statul roman tinde la realizarea unui sistem fiscal rational, avand la baza realitatea social-economica romaneasca si un numar de principii fiscale rezultand din actele normative fiscale.

Definit ca "totalitatea impozitelor si taxelor percepute de la persoanele fizice sau juridice care alimenteaza bugetele publice", sistemul fiscal conceput are in vedere conditiile social-economice specifice actualei etape de tranzitie, fiind exclusa posibilitatea copierii sistemului fiscal din statele dezvoltate, oricat de eficiente ar fi. Sistemul nostru fiscal este inca in curs de formare, intrucat vechile elemente ale sistemului fiscal au trebuit reformate in totalitate, fiind inadecvate noii conceptii fiscale; nu se putea vorbi propriu-zis de un sistem fiscal, in conditiile in care toate veniturile erau preluate, fortat, la bugetul statului; formarea efectiva a unui sistem fiscal "coerent, echitabil si eficient" presupune, mai intai, restructurarea altor sectoare, sistemul ca atare fiind conditionat de "forma de proprietate asupra mijloacelor de productie, de gradul de dezvoltare a fortelor de productie si de sfera relatiilor marfa-bani".

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

In acest sens, asistam la o incercare disperata a legislativului de a viabilitate sistemului fiscal conceput, intrucat neajunsurile reformei social-economice n-au intarziat sa influenteze negativ si sistemul fiscal. Modificarea continua a legislatiei fiscale constituie numai una din incercarile de a articulare a acesteia pe realitatea economico-sociala existenta, generand insa neajunsuri, incertitudini, in primul rand, practicienilor.

Prin legislatia adoptata dupa anul 1989, s-au adus modificari structurale impozitelor existente, conform noii conceptii fiscale; de exemplu, impozitul pe veniturile salariale a devenit un impozit direct ca urmare a instituirii obligatiei sale de plata in sarcina angajatului sau a celui asimilat acestuia, angajatorul nemaiavand decat sarcina formala de a-l calcula, retine si varsa la bugetul public; taxa pe valoarea adaugata a inlocuit impozitul pe circulatia marfurilor, iar prin modul de determinare a eliminat impunerea in cascada, generata de acesta din urma.

1. Care este rolul impozitelor si taxelor? Vezi p.

1.

F Dreptul fiscal, subramura a dreptului financiar.

2. Legislatia fiscala in cadrul dreptului financiar

Denumita si Drept fiscal, legislatia fiscala este o subramura a Dreptului financiar si cuprinde ansamblul normelor juridice cu privire la veniturile publice care se realizeaza primordial cu specificul impozitului. Prin Codul fiscal s-a realizat o sistematizare a reglementarilor juridice in domeniu, de drept substantial, in care sunt cuprinse cele mai importante impozite si taxe.

Normele juridice fiscale interfereaza cu celelalte norme financiare, impreuna reglemementand finantele publice.

Prin Codul de procedura fiscala, normele de procedura fiscala au fost separate de cele de drept substantial, care vizeaza, in principal, elementele structurale ale impozitelor si taxelor.

2.1. Aplicarea in timp a legislatiei fiscale

F Teritorialitate fiscala

Este guvernata de principiul anualitatii impozitelor, combinat cu perceperea lor retroactiva, in limita termenelor de prescriptie extinctiva a dreptului de a constata existenta unei obligatii fiscale si de a o individualiza.

Anualitatea impozitelor si taxelor este impusa de principiul anualitatiii care guverneaza intreaga procedura bugetara, intregul exercitiu financiar.

Periodicitatea anuala a perceperii impozitelor si taxelor impune respectarea conditiilor particulare  ale fiecaruia dintre acestea. Astfel, impozitele directe se calculeaza anual, se platesc anual sau in rate, conform normelor juridice care le reglementeaza, in timp ce impozitele indirecte se platesc cu prilejul fiecarei vanzari de bunuri, executari de lucrari sau prestari de servicii supuse impozitarii, situatia fiind asemanatoare si pentru taxe.

1. Ce intelegeti prin periodicitatea anuala a impozitelor si taxelor si cum se justifica aceasta? Vezi p.

1.

F Suveranitate fiscala

2.2. Aplicarea in spatiu a legislatiei fiscale. Dubla impunere

Este guvernata de principiul teritorialitatii si suveranitatii fiscale a statelor.

Teritorialitatea fiscala semnifica aplicarea legii fiscale asupra tuturor veniturilor si bunurilor impozabile obtinute sau situate pe teritoriul unui stat national, indiferent de cetatenia sau resedinta subiectelor impunerii.

Teritorialitatea rezulta din suveranitatea fiscala a statelor, ce le confera dreptul de a impozita sau taxa orice venit sau bun obtinut sau transferat pe teritoriul lor, adoptand reglementari juridice in acest sens.

Din suveranitate si in contextul unei cooperari economice internationale se poate naste fenomenul dublei sau multiplei impuneri internationale a veniturilor si bunurilor, ce atrage vocatia mai multor sisteme de drept, ce contin diferente legislative si care pot genera obstacole fiscale: legislatia tarii de origine a veniturilor si legislatia tarii de destinatie a veniturilor.

Veniturile obtinute in cadrul acestei cooperari din diverse activitati, de regula comerciale, productive, din dobanzi, dividende, sunt supuse impozitarii atat in tara pe teritoriul careia au fost obtinute (locul sursei), cat si in tara pe teritoriul careia sunt transferate de catre beneficiarii lor, impunerea avand loc in conformitate cu fiecare sistem de drept incident: al statului de obtinere si al statului de rezidenta (de destinatie), avand loc o dubla impunere, cu efecte impovaratoare asupra suportatorilor; sarcina fiscala este mai mare aici decat in cazul in care acelasi venit ar ramane supus legislatiei unei singure tari.

La originea dublei sau multiplei impuneri se afla actiunea a doua sau mai multe suveranitati fiscale sau concurenta intre doua sau mai multe competente fiscale. Dubla impunere poate fi privita atat sub aspect international, dar si intern, aici competenta materiala apartinand la doua sau mai multe autoritati fiscale din acelasi stat, caz in care este vorba de fenomenul de dubla sau multipla impunere interna (criteriul economic; ex. situatia impunerii veniturilor din salarii - contributia de asigurari sociale, contributia pentru bugetul fondului de somaj, contributia pentru asigurari sociale de sanatate, impozitul pe salarii).

Dubla sau multipla impunere internationala poate fi definita ca "o supunere la impozite comparabile in doua sau mai multe state a veniturilor sau elementelor de avere ale aceluiasi contribuabil, pentru o perioada de timp limitata" (criteriul juridic).

F Notiunea de dubla impunere.

Dezvoltarea relatiilor economice internationale impune eliminarea dublei impuneri; in acest scop, sunt utilizate instrumente juridice interne (unilaterale) si instrumente juridice internationale, in principal conventii de evitare a dublei impuneri, precum si dispozitii cu caracter fiscal incluse in acordurile internationale comerciale si de plati, in cele avand ca obiect transporturile etc.

Instrumentele juridice interne (degrevarea unilaterala de dubla impunere internationala) se regasesc in unele dispozitii ale legislatiei fiscale interne, adoptate de statul roman prin care se incearca inlaturarea sau limitarea dublei impuneri, ele neavand corespondent de reciprocitate in legislatia tarilor cu care Romania are relatii de cooperare economica internationala; exista posibilitatea ca, in timp ce in baza legislatiei noastre se elimina dubla impunere, in legislatia fiscala a altor state sa nu existe masuri legale asemanatoare sau daca exista, sa nu fie echivalente.

F Tehnici de prevenire a dublei impuneri.

Conventiile internationale pentru evitarea dublei impuneri pot complini neajunsurile instrumentelor juridice interne si au menirea de a stimula relatiile economice cu anumite state, prin ele putandu-se acorda facilitati fiscale mai largi, stabilite prin intelegerile directe dintre statele respective: exista peste 60 de astfel de conventii internationale. Intra, de regula, sub incidenta conventiilor de evitare a dublei impuneri: impozitul pe venitul din salarii, opere literare, artistice, stiintifice, impozitul pe profitul societatilor comerciale constituite cu participare romana si straina, impozitul pe veniturile realizate de catre nerezidenti, impozitul pe veniturile realizate din inchirieri de terenuri si cladiri, impozitul pe veniturile realizate din activitati lucrative, meserii, profesii libere, impozitul pe venitul realizat din activitati agricole.

Principiile care stau la baza asezarii si perceperii impozitelor care intra sub incidenta acestor conventii sunt:

- principiul impunerii, potrivit caruia, din impozitul total calculat in statul de resedinta se deduce impozitul platit in statul de provenienta, de origine a veniturilor;

- principiul scutirii de impozit, potrivit caruia, de la inceput, statul de resedinta impune, potrivit conventiei de evitare a dublei impuneri, numai acele venituri impozabile in cadrul acestuia, scutind de la impunere veniturile impozabile in tara de origine a platitorului;

- principiul nediscriminarii fiscale, potrivit caruia statele semnatare ale conventiei de evitare a dublei impuneri se obliga sa aplice fata de rezidentii celuilalt stat aceleasi dispozitii fiscale pe care ele aplica si fata de rezidentii sai, in situatii identice.

1. Ce se intelege prin dubla impunere? Vezi p. 2. Instrumente conventionale de evitare a dublei impuneri. Vezi p.

1. 2.