Functionarii publici in administratia publica - cariera functionarilor publici in legislatia romaneasca, drepturi, obligatii, raspunderi ale functionarilor publici din Romania

Functionarii publici in administratia publica

a. Definitie

Functionarul public este persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter de permanenta in serviciile autoritatii centrale sau locale, ori in institutiile publice care apartin de acestea. Ocuparea functiei de catre functionar, in mod legal, se face prin simpla investire sau prin investirea urmata de incheierea unui contract de munca sau prin simpla incheiere a unui contract de munca.

Facem precizarea ca investirea este un act unilateral de putere, iar contractul de munca este un acord de vointa.

b. Clasificare

Functionarii din administratia publica locala pot fi grupati in mai multe categorii, in raport de criteriile folosite :

a) in raport de gradul de independenta in exercitarea functiei nominalizam :

inalti functionari publici, categorie noua de functionari publici reglementata prin Legea nr. 161/2003 ;

functionarii cu munci de raspundere, deci functionarii de decizie si control; acestia au ca principale atributii conducerea si coordonarea activitatii celorlalti angajati, putand adopta si acte decizionale;

functionarii de executie, acestia desfasoara mai mult o activitate faptica, fie de pregatire a actelor decizionale, fie de punere a lor in executare, activitatea lor fiind strict indrumata.

Este necesar un echilibru intre numarul functionarilor de decizie si control si acela al functionarilor de executie, echilibru care este strict uniform (functiile de conducere fiind de maxim 12% din numarul total al functiilor publice).

Cariera functionarilor publici in legislatia romaneasca

1. Recrutarea functionarilor publici

Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

a)        are cetatenie romana si domiciliul in Romania ;

b)       cunoaste limba romana, scris si vorbit;

c)        are varsta de minim 18 ani impliniti;

d)       are capacitate deplina de exercitiu ;

e)        are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate ;

f)         indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica ;

g)       indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice ;

h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unor infractiuni (contra umanitatii,

contra statului, de serviciu, a unor fapte de coruptie); i)  nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani; j)   nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita de lege.

Ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.

Numirea functionarilor publici

Numirea in functiile publice se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica sau centrala.

Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul de desfasurare a activitatii.

Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se inmaneaza functionarului public.

La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramantul de credinta in termen de 3 zile de la numirea in functia publica definitiva, in urmatoarea formula: „Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si civica. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!'

Refuzul depunerii juramantului atrage revocarea actului administrativ de numire in functia publica.

Promovarea functionarilor publici

In cariera, functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in gradele de salarizare.

Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare vacante. Promovarea intr-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen.

Pentru a participa la concursul pentru promovarea intr-o functie publica de executie din gradul profesional superior, functionarii publici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime :

sa aiba o vechime minima de 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional principal sau 4 ani in functiile publice de executie din gradul profesional asistent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite ;

sa fi obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul „foarte bine' ;

sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului. Pentru ocuparea functiilor publice de conducere pot participa persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:

sunt absolvente ale programelor de formare specializata si perfectionare in administratia publica ;

au fost numite intr-o functie publica din clasa I;

indeplinesc cerintele specifice prevazute in fisa postului, precum si conditiile de vechime.

Astfel sunt necesari: minimum 2 ani, pentru functiile de sef de birou, sef serviciu si secretar al comunei  si minimum 5 ani pentru celelalte functii publice.

Drepturi, obligatii, raspunderi ale functionarilor publici din Romania

a) Drepturile functionarilor publici sunt de doua categorii, in functie de normele juridice care le prevad: administrative sau drepturi de functiune, necesare functiei cu care sunt investitii; personale sau drepturi ale muncii, in calitatea lor de salariati, reflectate de Codul muncii.

Drepturile de functiune sau administrative sunt prevazute de normele juridice de organizare si functionare a organului din care face parte functionarul, constituind atributiile functiei respective.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

Exercitarea drepturilor de functiune este, deci, obligatorie pentru functionarul public si din aceasta cauza el este aparat in mod special fata de acei care ar cauta sa aduca o atingere exercitiului atributiilor sale.

Drepturile personale sunt drepturi oricum comune pentru toti functionarii publici, printre care se numara : dreptul de a i se asigura un loc de munca, dreptul la salariu (salariu de baza, de merit, indemnizatie de conducere, sporuri), dreptul la stabilitate in munca, dreptul la opinie (este interzisa orice discriminare pe criteriul opiniilor politice, sindicale, filozofice sau religioase), dreptul la promovare in categorii de incadrare sau functii superioare; dreptul la asociere sindicala, dreptul la greva; dreptul la concediu si la repaus saptamanal; dreptul la folosirea bazei materiale; dreptul la perfectionare profesionala; dreptul la asigurari sociale.

b) Obligatiile functionarilor publici sunt, de asemenea, de doua categorii, distinctia bazandu-se pe aceleasi criterii ca si in cazul drepturilor. Prima categorie o formeaza obligatia de functiune prevazuta de normele juridice de reglementare a organizarii si functionarii, iar refuzul indeplinirii lor constituie infractiune. A doua categorie o formeaza obligatiile personale care decurg din calitatea de salariat, iar incalcarea lor constituie abatere disciplinara.

Deci, functionarii au ca obligatii : respectarea programului de lucru si folosirea integrala si cu eficienta a timpului de munca, ridicarea necontenita a nivelului de calificare profesionala, indeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhica, prin care se asigura o unitate de actiune in diferitele domenii de activitate ale administratiei publice si totodata se realizeaza autoritatea ierarhica.

O alta obligatie importanta este aceea de a pastra secretul si discretia in legatura cu problemele de serviciu, atat in interiorul institutiei unde lucreaza, cat si in afara acesteia.

c) Raspunderea functionarilor publici

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte :

intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor ;

neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor ;

absente nemotivate de la serviciu ;

nerespectarea in mod repetat a programului de lucru ;

interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter ;

manifestari care aduc atingerea prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea ;

desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

refuzul de a indeplini atributiile de serviciu ;

incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii in vederea solutionarii cererilor acestora.

Sanctiunile disciplinare sunt:

mustrarea scrisa;

diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;

suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1-3 ani;

trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la l an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului,

destituirea din functia publica.

In Statutul functionarilor publici este reglementata institutia „cazierului administrativ', definit ca fiind actul care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii.

Acest document este necesar in urmatoarele situatii:

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs pentru recrutarea functionarilor publici;

desemnarea unor functionari publici in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina;

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara ;

ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau categoriei functionarilor publici de conducere.

LISTA - CUPRINZAND FUNCTIILE PUBLICE

I. Functii publice generale

1.         Secretar general al guvernului si secretar adjunct al guvernului;

2.        Consilier de stat;

3.        Secretar general si secretar adjunct din ministere ;

4.        Prefect;

5.        Subprefect;

6.        Secretar general al prefecturii, secretar general al judetului;

7.        Director general din cadrul ministerelor ;

8.     Director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor;

9.     Secretar al municipiului, al orasului, al comunei;

10. Director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice

descentralizate, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor

administratiei publice locale;

11. Sef serviciu ;

12.Sef birou ;

13.Expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor ;

14.Referent de specialitate ;

15.Referent.

II. Functii publice specifice

1.         Arhitect sef;

2.        Inspector de concurenta ;

3.        Inspector vamal;

4.        Inspector de munca ;

5.         Controlor delegat;

6.        Comisar .

3. Aspecte privind etica functionarilor publici

Ca valoare de baza in noua cultura organizationala care se contureaza acum in Romania, am ales pentru a finaliza subiectul acestei curs de managementul resurselor umane,  etica.

In tara noastra, etica in  administratia publica are o importanta aparte fata de alte state cu administratii democratice consolidate. Procesul de asezare legislativa a administratiei publice romanesti a fost el insusi greu. Statutul Functionarului Public, Legea managerului public si Codul de Conduita au intrat in vigoare de putin timp, iar cerintele lor devin practici institutionale curente intr-un timp destul de lung. A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administratiei publice, sub pretextul ca este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul ca administratorii publici sunt persoane, nu simpli executanti, ca ei au propriile valori, provin din medii diferite, iar dorinta lor de afirmare ca profesionisti ai administratiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcina, salariu, sanctiune, premiere, ci ca identitatea profesionala devine o componenta a identitatii personale.

Implinirea profesionala este o parte a implinirii omenesti si o conditie a stimei de sine. Zona etica a administratiei publice este cu atat mai sensibila cu cat scopul vizat este mentinerea increderii publice in functionarea institutiilor, incredere fara de care democratia este doar spectacol politic.

Intr-o abordare sustinuta de comparatia realizata cu sistemul privat, administratia publica are cateva deficiente majore, care, speram sa dispara usor, avand in vedere „infuzia” de tineri care „intra” in administratie:

- lipsa de cultura politica si manageriala a functionarilor publici;

- conservatorismul manifestat de „vechea garda”, concretizat prin pastrarea unor consilieri pensionati si care nu mai gandesc in termenii contextului actual al schimbarilor;

- dificultatea cu care se completeaza cunoasterea si cu care se asimileaza experientele de succes din alte tari;

- slaba cunoastere a limbilor straine;

- lipsa cunoasterii nemijlocite a situatiilor din teren si adoptarea multor decizii “din birouri”;

- lipsa de informatie si mai ales de comunicare privind fapte si actiuni concrete desfasurate cu succes in alte institutii similare;

- paralelismul raportarii functionarilor publici vazut ca flux de informatii directionate de jos in sus pe o singura directie fara colateralitati (organigramele nu includ si legaturile de comunicare dintre compartimente).

Deveniti de curand “manageri publici”, unii dintre conducatorii institutiilor publice se afla constant in fata unor decizii cu implicatii etice si sunt adesea obligati sa opteze intre aspiratii personale si responsabilitati institutionale.

Interesul public face necesar un cadru moral in care managerii sa poata opta. Acest cadru moral este circumscris unor valori de tipul: demnitate personala, libertate, respect pentru ordine si lege. Ei au datoria sa abordeze rational propriul rol in sensul eficientei (sa obtina cel mai bun rezultat cu cel mai scazut cost). Din acest motiv abordarea lor trebuie sa fie, pe langa cea deontologista (legata mai ales de statutul lor de implementatori de legi) si una utilitarista: actiunea unui administrator public este moral corecta daca produce cea mai mare utilitate pentru cel mai mare numar de oameni.

Nu toti managerii sunt  functionari publici si nu toti functionarii publici sunt manageri. Poate parea un joc de cuvinte dar nu este deloc asa.

Potrivit lui Harold F. Gortner (1986), manager intr-o institutie publica este: Oricine produce politici publice sau se ingrijeste de implementarea politicilor publice. Cei care utilizeaza resurse publice care au impact asupra indivizilor sau grupurilor dintr-o societate. Oricine  joaca un rol de lider intr-o birocratie.

Este important sa facem distinctia intre lideri si manageri, desi etica in administratia publica vizeaza ambele categorii.

Liderii joaca urmatoarele roluri:

proiecteaza scopurile;

afirma valorile organizatiei;

motiveaza personalul;

slujesc drept simbol al organizatiei (sunt oamenii de imagine);

reprezinta grupul;

evalueaza indivizii si grupul.

Managerii:

detin functii de conducere;

contureaza modalitati practice de atingerea scopurilor;

cauta si distribuie utilizarea resurselor;

urmaresc procesele organizationale;

fac studii pentru diferitele probleme care trebuie solutionate.

Functionarii de nivel mediu si cei situati pe prima linie joaca un rol foarte important in administratie, inclusiv din perspectiva etica si politica. Ratiunile pentru care consideram ca ar trebui sa aiba acest rol sunt, in principal, urmatoarele:

- controleaza informatia care ajunge la legislativ si la manageri si consiliaza ambele categorii (controlul asupra informatiei este o forma esentiala a puterii);

- fac lobby pentru diferite grupuri de interese;

- orice program de guvernare, indiferent de nivelul caruia i se adreseaza, trebuie implementat si aceasta depinde de administratia publica ;

- conformismul, in sensul supunerii la norme, primeaza asupra convingerilor personale si este criteriu de mentinere si promovare in administratie;

Un manager intr-o organizatie publica trebuie sa tina cont, in ultima instanta, de urmatoarele aspecte cu valente etice:

1.  Interesul public general: solutiile date de aceasta categorie afecteaza viata oamenilor; sunt formulate in numele interesului public; aplicarea lor antreneaza resurse publice.

2. Scopurile politice pentru care lucreaza: administratia publica implementeaza politici publice.

3.  O intelegere a actorilor implicati.

4.  Dinamica organizatiilor in care lucreaza .

5.  Personalitatea celor cu care interactioneaza .

Primele imperative cu care se confrunta managerii publici sunt urmatoarele:

- sa satisfaca standardele de performanta profesionala, comportamentala si etica ;

- sa adere la ceea ce le impun guvernul, politicile publice, publicul insusi;

- sa impace cerintele legii cu situatiile reale din viata zilnica, pentru fiecare angajat;

- sa impace morala privata cu cerintele codului profesional.

Managerii publici au doua prioritati care uneori pot sa fie contradictorii: publicul si propria institutie. Ei lucreaza sub presiune iar presiunea cea mai frecventa o reprezinta cea data de politicile fiscale, de recompensare, etc. In acelasi timp ei au si calitatea de angajati ai publicului si de cetateni. In calitate de angajati ai publicului ei nu au dreptul sa faca politici partizane ; atfel ar determina neglijarea obligatiei legale de a servi publicul. In calitate de cetateni ei participa la procesul politic. Daca se izoleaza de politica isi neglijeaza indatoririle de cetateni.

Caracteristicile personale ale functionarilor publici conteaza in mod semnificativ, tocmai din cauza particularitatii muncii lor.

Ei se afla intr-o asa numita 'zona gri' in care nu pot sa fie nici total altruisti (orientati exclusiv pe interesul public), nici egoisti, orientati doar spre interese proprii. Functionarii publici lucreaza in comunitati in care au rude, prieteni, sefi, persoane de care sunt legati prin interese proprii. Lor li se cere sa se orienteze neutru si detasat spre 'public'. Prin urmare, ei nu pot sa fie decat resurse umane competente pentru functiile pe care le ocupa.

Functionarii publici traiesc intr-un climat politic in schimbare, prin urmare, etica lor este una situationala. In consecinta, atasamentul rigid fata de un anumit set de valori este disfunctional. Daca vor urma strict procedurile, vor sluji ordinii, stabilitatii, egalitatii de tratament si eficientei. Uneori insa 'aplicarea multiplelor proceduri' poate sa creeaze efecte nedrepte unor cetateni, in raport cu altii. Datoria morala a functionarilor publici este cea de dezvoltare a integritatii profesionale.

Sugestii etice pentru managerii din administratia publica

Pentru un comportament cat mai apropiat de exigentele etice si ale managementului resurselor umane, managerii din administratia publica trebuie sa tina cont de urmatoarele:

- Sa  recruteze si sa selecteze oameni bine motivati, de buna credinta si pregatiti pentru rolul de functionar public.

- Sa se concentreze pe rezultate ca scop, nu pe structuri birocratice ca scop.

- Sa incerce sa gaseasca un echilibru corect intre cerintele legii, ale guvernarii si interesul public.

- Sa tina seama de considerente legate de etica la examenele de selectie si la promovare a peroanelor aflate in calitate de subordonati..

- Sa stimuleze subordonatii sa-si puna probleme etice despre munca lor.

- Sa trateze subordonatii potrivit principiului respectului reciproc, nu cu superioritate ierarhica aroganta sau cu atitudine de stapan sau de patron.

- Sa nu schimbe scopurile de la o zi la alta, ci sa le construisca unul din altul si sa le urmeze unul dupa altul.

- Sa-si cultive calitatile analitice si de cercetare.

Sa ajute cetatenii sa fie pro-activi in privinta agendei guvernamentale, sprijinind forme de  democratie participativa.

- Sa promoveze practicile bune in toate zonele profesionale pe care le poate influenta.

- Sa incurajeze educatia, pregatirea profesionala si dezvoltarea functionarilor publici, ca pe un exercitiu civic realist.

In Codul de conduita al functionarului public se utilizeaza o serie de termeni, care conduc la o caracterizare distincta a acetei categorii de angajati.

CODUL DE CONDUITA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

TERMENI DEFINITI prin codul de conduita :

a)    prin interes personal se intelege orice avantaj patrimonial sau nepatrimonial urmarit de functionarul public, pentru sine sau pentru familia sa, parintii, prietenii sau pentru persoanele apropiate ori pentru persoanele juridice sau organizatiile cu care acesta a avut relatii de afaceri sau de alta natura, care poate afecta impartialitatea si integritatea sa in exercitarea functiei publice.

b)  prin interes public se intelege solutionarea solicitarilor legitime ale persoanelor fizice si juridice, de drept public si de drept privat, romane si straine, precum si indeplinirea atributiilor de catre functionarii publici, in mod regulat si continuu, cu impartialitate si corectitudine, conform competentelor care le revin, potrivit legii.

NORME GENERALE DE CONDUITA MORALA SI PROFESIONALA 

A FUNCTIONARILOR PUBLICI

1. Asigurarea unui serviciu public de calitate

2. Loialitatea fata de lege

3. Loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice

4. Libertatea opiniilor

5. Activitatea publica

6. Activitatea politica

7. Folosirea imaginii proprii

8. Cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice:

RESPECT, BUNA–CREDINTA, CORECTITUDINE, AMABILITATE

9. Conduita in cadrul relatiilor internationale

10.  Restrictii privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor

11. Participarea la procesul de luare a deciziilor:  PROPORTIONALITATE INTRE SOLICITARI SI SOLUTII

12. Obiectivitate

13. Folosirea prerogativelor de putere publica

14. Utilizarea resurselor publice: folosirea utila si eficienta a banilor publici

15. Limitarea participarii la achizitii, concesionari sau inchirieri