Principii contemporane de organizare a administratiei publice locale

Principii contemporane de  organizare a administratiei publice locale

Organizarea administratiei publice locale din Romania potrivit actualei Constitutii se bazeaza pe aplicarea principiilor fundamentale dominante in prezent, nu doar in Europa, ci peste tot in lume.

Astfel, in doctrina administrativa se analizeaza in mod traditional, principiul descentralizarii prin raportare la cel al centralizarii, deconcentrarea ca formula intermediara si federalismul.

Prin aplicarea acestor principii se incearca rezolvarea celor doua tendinte care se manifesta in guvernarea oricarei tari si anume: tendinta la unitate (centralizatoare) si tendinta la diversitate (descentralizatoare).

Centralizarea caracterizata prin dependenta organelor locale de cele centrale ce stabilesc deciziile aplicabile in teritoriu, presupune o stricta subordonare. Cu alte cuvinte, centralizarea concentreaza ansamblul sarcinilor administrative din teritoriul national la nivelul statului, sarcini a caror indeplinire si-o asuma printr-o administratie ierarhizata si unificata.

Centralizarea administrativa fiind privita ca raportul natural al puterii centrale cu cea locala, opusul ei ar fi lipsa de raport, ceea ce nu e posibil.

Prin urmare, descentralizarea nu reprezinta opusul centralizarii, ci micsorarea ei, diminuarea concentrarii puterilor. Problema ce preocupa orice natiune este deci, cea a gradului de descentralizare necesar, ce variaza dupa intinderea teritoriului, marimea populatiei, conditiile economice si politice existente, traditii etc.

Descentralizarea administrativa presupune existenta unor persoane publice locale, desemnate de comunitatea teritoriului, cu atributii proprii, ce intervin direct in gestionarea si administrarea problemelor colectivitatii, implicand autonomia locala.

Astfel, prin descentralizare se renunta la unitatea caracteristica centralizarii, rezervandu-se colectivitatilor locale, in primul rand, sarcina de a-si rezolva problemele si de a-si satisface interesele lor specifice.

Deconcentrarea este o masura intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale; ea inseamna mult mai putin decat descentralizarea si presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie, in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii (prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor raspund ideii de deconcentrare).

Descentralizarea administrativa nu trebuie confundata cu descentralizarea politica ce implica federalismul.

In doctrina administrativa au fost in mod traditional identificate doua forme ale descentralizarii si anume: descentralizarea teritoriala si descentralizarea tehnica sau prin servicii.

Descentralizarea teritoriala presupune existenta unor autoritati alese, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, autoritati ce dispun de competenta materiala generala.

Descentralizarea tehnica sau prin servicii presupune existenta unor persoane morale de drept public care presteaza anumite servicii publice, distincte de masa serviciilor publice prestate de autoritatile statale.

Elementele descentralizarii sunt: personalitatea juridica, rezolvarea propriilor afaceri, autonomie locala.

Autonomia locala reprezinta dreptul recunoscut unitatilor administrativ-teritoriale de a-si satisface interesele proprii dupa cum considera oportun, cu respectarea legalitatii, dar fara interventia puterii centrale. Autonomia locala constituie principiul fundamental al organizarii administrativ-teritoriale a unui stat.

Autonomia locala este un drept iar descentralizarea administrativa constituie un sistem ce o presupune. Ea nu trebuie inteleasa insa, in sensul unei libertati totale, cu eliminarea oricarei interventii a statului atunci cand aceasta se dovedeste necesara.

Prin urmare, descentralizarea administrativa nu poate fi conceputa in statele unitare, fara existenta unui control statal, cunoscut in doctrina sub denumirea de tutela administrativa. Dupa cum vom vedea, tutela administrativa se materializeaza in sistemul romanesc de organizare si functionare a autoritatilor administratiei publice locale, in dreptul si obligatia corelativa acestui drept, ce revine prefectului de a ataca in contencios administrativ, actele acestor autoritati pe care, prin serviciul sau de specialitate, le considera ilegale.