PROBLEMATICA COPILULUI CU DEFICIENTE SI HANDICAP

De-a lungul timpului au fost utilizati diferiti termeni considerati sinonimi: deficienta, incapacitate, handicap. Intre ei exista insa diferente. Astfel, daca deficienta se refera la aspectul medical, incapacitatea apeleaza la aspectul functional iar handicapul vizeaza aspectul social.

Aceasta clasificare, din punct de vedere al segmentului afectat, cuprinde:

deficienta mintala,

deficienta de vedere,

deficiente de auz,

deficiente fizice si psihomotorii,

tulburari de comportament,

deficiente de limbaj

deficiente multiple (polihandicapul).

Cauzele care stau la baza aparitiei deficientei mintale sunt extrem de variate. Acestea pot fi endogene si exogene, dupa criteriul localizarii factorului patogen in interiorul sau in afara individului.

Alti autori desprind trei mari categorii de factori cauzali ai handicapului intelectual: factori biologici, factori etiologici, factori psihologici.

Factorii biologici pot fi: specifici, care determina numeroase sindroame (Down, Turner), microcefalia etc. si nespecifici care se refera la debilitatea endogena subculturala sau familiala.

Factorii etiologici sunt cei care pot actiona in timpul sarcinii (prenatali), in timpul nasterii (perinatali) si dupa nastere, mai ales in primii trei ani de viata ai copilului (postnatali).

Dintre factorii prenatali amintim factorii infectiosi si parazitari (rubeola. sifilis), factori toxici (substante chimice administrate mamei, intoxicatii alimentare, cu alcool), iradierea fatului, alimentatia insuficienta si inadecvata.

Factorii perinatali sunt reprezentati de traumatismele cerebrale ale fatului, asfixia fatului prin strangulare cu cordonul ombilical, prematuritatea nou-nascutului, hemoragiile puternice.

Factorii postnatali care actioneaza in primii ani de viata ai copilului sunt: boli infectioase grave de tipul meningitei sau encefalitei , intoxicatiei (cu plumb,alcool), vaccinurile nefacute la timp sau nefacute deloc.

De asemenea, mediul familial nefavorabil (ostil, agresiv sau indiferent), carentele educative si afective, conditiile socio-economice defavorabile pot fi cauze ale aparitiei deficientei mintale.

Caracteristicile deficientei mintale moderate

Cea mai frecventa forma de handicap mintal, fiind intalnita si sub titulatura de debilitate intelectuala sau intarziere mintala usoara, este deficienta mintala moderata.

Debilii mintali se caracterizeaza printr-o insuficienta a dezvoltarii intelectuale, care-i lasa posibilitatea sa ajunga la autonomie sociala, fara a-si putea asuma total responsibilitatea faptelor sale, intrucat este incapabil sa prevada consecintele faptelor sale.

Trasaturile definitorii ale debililor mintali sunt: inadaptarea sociala, lipsa de discernamant, naivitatea. Debilului mintal ii sunt afectate operatiile gandirii, este inert in rezolvarea problemelor iar memoria sa este mecanica. Atentia este deficitara, reprezentarile sunt sarace.

Totusi, debilii mintali ajung sa-si insuseasca deprinderile de scris-citit, de calcul aritmetic insa nivelul dezvoltarii psihice si al adaptarii lor ramane limitat.

Dezvoltarea mintala maxima la care poate ajunge un debil nu este echivalenta cu aceeasi varsta mintala a unui copil normal (de ex. un debil cu varsta mintala de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani, chiar daca ei au un nivel mintal identic).

Definitia si caracteristicile deficientei mintale severe

Deficienta mintala severa – imbecilitatea – consta in incapacitatea de a utiliza si intelege limbajul scris-citit si de a avea grija de propria intretinere.

In urma unor influente medico-pedagogice, imbecilii pot totusi sa ajunga sa citeasca si sa scrie, dar o fac la nivelul silabelor si al cuvintelor. Ei sunt capabili sa achizitioneze un volum minim de cunostinte dar nu suficiente pentru a fi scolarizati.

Imbecilul este o persoana incapabila de a se intretine singura avand nevoie de asistenta permanenta.

Definitia si caracteristicile deficientei mintale profunde

Deficienta mintala profunda – idiotia- reprezinta forma cea mai grava, mai dramatica de deficienta mintala, fiind incadrata in grupa deficientelor mintale cu importante tulburari organo-vegetative, senzorio-motrice, si instinctive.

Dezvoltarea intelectuala a idiotului se opreste la un nivel inferior celui de 3 ani, pe fondul unui QI situat sub 20.

Intelectul de limita

Intelectul liminar acopera zona de granita dintre normal si patologic.

Aceasta forma de deficienta mintala se intalneste cand vorbim despre un decalaj intre varsta mintala si varsta cronologica de 2 ani – 10 ani. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuala la varsta de 10-12 ani (nivelul clasei a 5 a). Copilul cu acest tip de deficienta este subdezvoltat atat ponderal cat si statural, avand frecvente semne de rahitism si anemie.

DOCUMENT ONLINE: Teorii etice standard - etica virtutilor DOCUMENT ONLINE: Plante, substante si preparate ce contin substante stupefiante si psihotrope care prezinta interes in medicina, supuse controlului

Deficienta de vedere

Deficienta de vedere (handicapul vizual) este o deficienta de tip senzorial si consta in diminuarea, in grade diferite, (pana la pierderea totala) a acuitatii vizuale. Handicapul vizual apare din cauza insuficientei functionarii sau chiar a eliminarii analizatorului vizual.

Deficienta de auz

Handicapul de auz, reprezinta diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului. Atunci cand handicapul de auz exista de la nastere sau cand apare de timpuriu, dificultatile in insusirea limbajului de catre copil sunt majore – vorbim de mutenie care insoteste pierderea totala a auzului. In cazul in care, auzul se pierde dupa achizitia structurilor verbale si nu se intervine in sens recuperator intervine un proces de involutie la nivelul intregii activitati psihice.

Dupa gravitatea deficitului identificam hipoacuzia si surditatea sau cofoza (pierderea totala a auzului).

Obiectivele generale ale interventiei recuperatorii in deficienta de auz totala sunt realizarea demutizarii care presupune trecerea de la limbajul mimico-gesticular la cel verbal si conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deficientii care au dobandit surditatea dupa ce au asimilat limbajul.

Spre deosebire de copilul surd a carei recuperare se bazeaza pe demutizare, cheia catre comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea inconjuratoare este asistent maternal profesionistlificarea sunetelor. Pentru asta este indicata folosirea protezelor auditive care vor asistent maternal profesionistlifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil.

Deficientele psihice si psihomotorii –se constituie ca invaliditati corporale care slabesc puterea si mobilitatea organismului prin modificari patologice exterioare sau interioare, localizate la nivelul intregului corp sau la nivelul unor segmente ale sale.

In cazul in care un copil prezinta un handicap psihomotor, abordarea de tip recuperator trebuie sa fie adecvata tipului de handicap si posibilitatiilor individuale ale copilului respectiv.

Tulburarile de comportament sunt forme de dezechilibru psihic ce implica tulburari in sfera emotional-volitiva, ca urmare a unor leziuni cerebrale pre sau post natale a unor structuri psihice ce intra in conflict cu normele sociale, unanim acceptate de societate.

Tanarul cu tulburari de comportament isi dezvolta anumite trasaturi de personalitate specifce, diferite de cele ale indivizilor cu un comportament normal:lipsa valorilor morale, atitudini de ostilitate, neincredere sau agresivitate, existenta unor sentimente de devalorizare.

Tabloul acestor tulburari de comportament cuprinde minciuna, impulsivitatea, furtul, fuga si vagabondajul, esecul scolar, alcoolismul si dependenta de drog, suicidul si tentativa de suicid.

Deficientele de limbaj

In cadrul deficientelor de limbaj putem vorbi de tulburari de pronuntie, tulburari de ritm si fluenta, tulburari ale limbajului scris- citit, tulburari de dezvoltare a limbajului si tulburari polimorfe ale limbajului.

In corectarea acestor deficiente de limbaj se folosesc metode generale(gimnastica organelor care participa la realizarea pronuntiei, educarea auzului fonematic, educarea respiratiei) si metode specifice fiecarei categorii de handicap de limbaj in parte.

Tulburari de limbaj

1.Definitia conceptului de tulburare de limbaj

2. Cauzele tulburarilor de limbaj

3. Clasificarea tulburarilor de limbaj

Prin tulburare de limbaj, intelegem toate abaterile de la limbajul normal, atat sub aspectul reproducerii, cat si al perceperii, incepand de la dereglarea componentelor cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa.

Cauzele tulburarilor de limbaj :

Cauze care pot actiona : - in timpul sarcinii (intoxicatii si infectii, sarcina toxica, boli infectioase al gravidei) - in timpul nasterii (nasteri grele si prelungite) -dupa nastere (infectii, intoxicatii ale copilului, imaturitatea fatului, mediul psihosocial nestimulant)

Clasificarea tulburarilor de limbaj : ·

1.     Tulburari de pronuntie -dislalie -rinolalie -disartrie

Dislalia (pelticia din popor) este cea mai frecventa tulburare de limbaj, reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj, fiind prezenta atat la oamenii normali cat si la cei cu handicap. Dislalia reprezinta incapacitatea subiectului de a pronunta corect o silaba sau un cuvant. ·

2.     Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii -balbaiala -bradilalia -tahilalia -logonevroza -aftongia Balbaiala este o tulburare a vorbirii ce consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului. Balbaiala se caracterizeaza prin intreruperea vocii, fiind foarte vizibila, afectand profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur. Dintre cauzele balbaielii amintim-imitarea de catre copii a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap, traumele psihice, stress determinat de emotii, soc, sperieturi, observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire, pedepse, etc. ·

3.     Tulburarile vocii -afonia -disfonia -fonoastenia ·

4.     Tulburari ale limbajului scris-citit Pot fi partiale si totale.

Totale : -agrafia -alexia

Partiale :-disgrafia -dislexia

Elementele de baza ale vorbirii functionale sunt:

denumiri de obiecte;

exprimarea cererii;

identificarea si descrierea obiectelor dupa anumite criterii( forma, culoare, marime);

raspunde la intrebari simple;

utilizeaza corespunzator “Buna ziua”,”La revedere”;

utilizeaza propozitii simple;

identificadenumeste unul mai multi, utilizand pluralul;

utilizeaza propozitii pentru a identifica locatia;

intelege si utilizeaza formele pronumelui personal;

utilizeza cuvinte care desemneaza notiuni spatio temporale.

Deficientele multiple(polihandicapul)

Autismul se caracterizeaza, in principal, prin dificultati de limbaj si comunicare, prin prezenta unor stereotipii(invart diverse obiecte, isi aseaza jucariile in siruri), dificultati de relationare, lipsa de interes pentru contact social sau pentru trairile celor din jur, comportamente de automutilare.

Masura in care copilul autist va reusi sa se integreze in societate ca persoana adulta depinde si de mediul in care se formeaza si creste. Cu cat acest mediu este pozitiv, armonios structurat, tolerant, plin de intelegere si caldura, cu atat sansele de integrare a acestui copil sunt mari.

Principii de lucru cu copiii cu dizabilitati

HRANIREA      

Sugestii pentru hranire

1. trebuie variata textura:sos de mere, cereale, bucatele de biscuiti;
2. identificarea gusturilor preferate;
3. evitarea alimentelor f. fierbinti sau f. reci;
4. imbunatatirea masticatiei:folositi alimente care pot fi rontaite-cereale uscate, biscuiti, prajituri;
5. puneti cantitati mici de hrana in lingura, in primele etape ale hranirii cu lingura;
6. taiati alimentele in fasii si puneti-le pe suprafata de muscare pt. a-l invata sa mestece;
7. infasurati carnea gatita sau fructele in fasii de tifon legate cu o ata pt. a preveni inghitirea, iar copilul sa exerseze mestecatul
8. puneti o cana pe buza inferioara a copilului, apasand in jos controland in acelasi timp lichidul, pt. a-l incuraja sa bea din cana; la inceput folositi lichide groase in cazul in care este nevoie.

FORMAREA DEPRINDERILOR IGIENICE

Sugestii

1. reglementati cantitatea de lichid ingerata de copil- in cazul in care copilul prezinta dificultati in dezvoltarea controlului sfinterian, dati copilului cantitati mai mici de lichid, la anumite ore stabilite in timpul zilei, in loc sa-i lasati sa bea cate putin in mod continuu, de-a lungul intregii zile;
2. inainte de a incepe sa-l invatati sa mearga la toaleta, observati la ce ore din timpul zilei copilul face mai des;
3. dezvoltati o rutina prin asezarea copilului pe olita sau pe scaunul de toaleta la anumite ore in timpul zilei. Aceasta rutina, trebuie programata in jurul orelor in care face pe el de obicei si trebuie sa fie la intervale logice din timpul zilei(ex. imediat dupa ce s-a trezit, la ora 11, dupa pranz, seara devreme, inainte de culcare)
4. nu capitulati in fata crizelor de nervozitate ale copilului
• daca copilul isi face nevoia in cele 10 minute cat il lasati pe olita,  laudati-l, aratand si spunandu-i ce a facut( foarte bine, ai facut “caca” sau “pipi”;
• in cazul in care nu a facut nimic in acest rastimp, pur si simplu ridicati-l de pe olita, incercand din nou data viitoare( evitati sa faceti comentarii)
5. ajutati copilul sa asocieze “caca” si “pipi” cu mersul la toaleta

utilizati in mod frecvent cuvinte ca de ex. “caca”, “pipi”,”ud”,”uscat” si “olita”pentru a defini functia olitei;

in cazul in care copilul a facut pe el, mergeti cu el la baie si luand pasistent maternal profesionistersul sau pantalonii spuneti “caca” sau “pipi” si aruncati pasistent maternal profesionistersul in timp ce copilul va urmareste;

evitati sa faceti din mersul la olita o experienta negativa; abordati folosirea olitei intr-o maniera pozitiva;laudati copilul pt. eforturile si succesele sale;

SOCIALIZAREA

Socializarea presupune formarea deprinderilor de relationare sociala.

Teme ce pot fi realizate in vederea socializarii copiilor cu dizabilitati:

1. invatarea copilului a formelor de salut;
2. cunoasterea  de catre copil a numelui propriu;
3. cunoasterea de catre copil a numelor colegiilor de grupa;
4. invatarea copilului sa coopereze si colaboreze cu colegii si cu adultii;
5. activitati gospodaresti in grupa: autoservire, curatenia incaperilor,pregatirea dejunului, ingrijirea copiilor mai mici
6. partiparea copilului la deferite activitati commune in cadrul grupei.

Activitati de socializare:

• vizite in parcuri;
• auditii de povesti, muzica;
• serbari, teatru de papusi.

Copiii cu dizabilitati trebuiesc inclusi in programe speciale in vederea socializarii si dobandirii de catre acestia a abilitatiilor de relationare sociala (jocuri colective, cum ar fi: “Alunelul”, “Ursul doarme”,”Podul de piatra”,” Bate vantul frunzele”, etc.)