Preistoria cinematografului

PREISTORIA CINEMATOGRAFULUI

Discutia referitoare la originile cinematografului se inscrie pe doua planuri:tehnic si estetic.

Ca mijloc de reproducere a miscarii, radacinile cinematografului implica nenumarate inventii si descoperiri stiintifice care vor culmina cu aparatul fratilor Lumière, aparat in acelasi timp de luat vederi, de proiectie si de tiraj, inventie care constituie punctul culminant al multor cercetari din epoca intreprinse pe cele mai diverse meridiane.

Din Germania (fratii Skladanowski), in Italia (Filotelo Alberini); din S.U.A. (Edison), in Marea Britanie (Willam Freesegreen). Toti lucrasera la punerea la punct a unui aparat menit sa restituie imaginea animata, numai ca Louis Lumière, principalul autor al inventiei franceze, va fii cel care va reusi mai repede decat confratii sai de peste hotare sa rezolve problemele tehnice propuse de facerea acestui aparat, propunand unul superior ca performanta celor din strainatate. Inventia lui Lumière reprezinta rezolvarea celor trei mari chestiuni tehnice care s-au pus de-a lungul secolelor si a caror confluenta a ingaduit nasterea cinematografului ca tehnica reproductiva (o noua tehnica), si anume: 1. perceptia miscarii

2. analiza miscarii

3. sinteza miscarii

Cei trei mari vectori se intalnesc in uriasul lant de cautari stiintifice si tehnice care pregatesc aparitia cinematografului.

Data lui de nastere este 28 decembrie 1895 cand are loc prima proiectie a cinematografului Lumière cu spectatori platitori la Paris.

Din perspectiva estetica preistoria cinematografului pune problema
asa-numitului "precinematograf".

Teoria precinematografului semnaleaza existenta viziunii cinematografice, anterioara descoperirii cinematografului ca mijloc tehnic. Elementele acestei viziuni se pot detecta in imagini structurate pictural, literar sau grafic.

De regula, elementele pe care teoria precinematografului le identifica tocmai in ideea ca cinematograful este prevestit de sensibilitatea estetica, de deplasarile acesteia si nu numai de torentul de descoperiri stiintifice si inventii tehnice de pana in dec. 1895 sunt:

1. distrugerea continuitatii spatiale

- momentul cheie este reprezentat de baroc

2. varietatea campului vizual in descrierile literare - unde se pot intalni echivalentul tipurilor de planuri

3. obtinerea senzatiei de adancime spatiala

- un argument favorit al adeptilor teoriei precinematografului ramane pictura flamanda

4. folosirea perspectivei plurioculare in cuprinsul aceleiasi compozitii

- tehnica interpretata poate abuziv, ca un fel de echivalent al montajului

5. restituirea senzatiei de instantaneu in artele plastice ca si cum ai avea in fata o fotogramma desprinsa dintr-un lant de fotograme

- exemple copioase sunt date din impresionismul francez - Renoir si Degas - balerinele, jocheii, modistele

6. dinamismul accentuat al imaginii plastice si literare

Initiatorul teoriei precinematografului este Vittorio Brugnola.

"Cinematografia in Homer"

- descrierea scutului lui Ahile este considerata ca un echivalent al unei secvente in virtutea succesiunii de actiuni pe care Homer le infatiseaza cu o extraordinara sensibilitate la vizual.

{irul teoreticienilor preocupati de problema precinematografului ii include, printre altii, si pe - Serghei Eisenstein - "Montaj 38" (eseu)

- Jean Georges Auriol

- Carlo Ludowico Ragghiant

La noi problema a fost abordata de :

- Eugen Schileru

- Edgar Papu - tragedia senecana -structura cinematografica

- Victor Iliu - demonstreaza pe schitele lui Caragiale

Un adversar lucid al teoriei precinematografului este Jean Mitry (vezi paragraful "Despre un anumit precinema" din "Estetica si psihologia cinematografului").

Teoria precinematografului are meritul de a insera discutia de ordin cinematografic intr-o larga sfera estetica si culturala, ripostand tendintei reductioniste, aceea de a lua in considerare doar elementul tehnic. Ea sufera de acelasi reductionist orientat in alt sens, capatand accente dogmatizante, de vreme ce izoleaza si trateaza hipertrofiat un singur factor care participa la constituirea cinematografului - cel estetic. Nastereanoului mijloc tehnic, devenit unul estetic la un moment dat, nu poate fii inteleasa decat in functie de conjunctia acestor factori, de materializarea acelor structuri logice ale gandirii umane care explica, asa cum zice Mitry, apropierile dintre viitoarea arta a cinematografului si artele traditionale si inventiile tehnice. Istoria acestora este luxurianta. In functie de rezolvarea celor trei mari probleme, si anume: analiza fotografica a miscarii, sinteza miscarii si proiectia imaginii insufletite, amintesc doar cateva din momentele importante care au ingaduit nasterea cinematografului.

In privinta analizei fotografice a miscarii, reperele care merita sa fie retinute sunt contributiile lui Niépce si Daguerre din prima jumatate a secolului trecut, la care se adauga calotipiile lui Tolbot. Tot inainte de 1850.

Nu se poate trece peste una dintre inventiile lui Thomas Alva Edison, supranumit "vrajitorul timpurilor moderne" - este vorba de kinetographul pus la punct in colaborare cu W. K. L. Dickson, aparat care permite imprimarea imaginilor insufletite pe o banda de 35 mm, prevazuta cu perforatii. Proiectia se face cu ajutorul kinetoscopului, aparat cu un vizor ingaduind, nu o vizionare colectiva, ci una individuala.

In privinta sintezei miscarii principalele puncte de reper raman inventarea "revolverului astronomic" de catre francezul P. J. C. Jansen (1874), gratie caruia se obtin imagini fotografiate la intervaluri regulate (imaginile reprezinta Planeta Venus trecand prin dreptul soarelui).

Realizarea succesiunii fotografice, nu prin acelasi aparat, ci cu ajutorul unui set de aparate (in 1878 - Edward Muybridge fotografiaza galopul unui cal folosind o baterie de 24 de aparate fotografice pe care le declanseaza, succesiv, calul in miscare). De experienta lui Muybridge pot fii apropiate unele experiente plastice preocupate de figurarea miscarii, ca de pilda, pictura lui Marcel Duchamp, cu celebrul "Nud coborand o scara".

Aparitia pustii fotografice, datorata lui Ettiene Jules Marey, primul aparat de luat vederi cronofotografice (pusca fotografica a fost inventata pentru a studia zborul pasarilor in fazele presupuse de acesta).

Fabricarea hartiei fotosensibile pentru aparatele Kodak, initiate de
George Eastman si fabricarea hartiei fotografice din celuloid realizate de societatea Eastman intre 1880 - 1890.

In sfarsit, in aceasta serie de inventii, figureaza si celebrele jucarii stiintifice, intre care phenakistiscopul - construit de belgianul Josef Antoine Plateau la 1832. Plateau, cel care cu cativa ani inainte pusese temelia teoretica a studiului persistentei retiniene, realizeaza primul aparat prin care se obtin sinteza miscarii cu ajutorul unor imagini, in speta, desene disparate dispuse pe un disc rotitor. Phenakistiscopul atrage atentia, ca si alte jucarii stiintifice. Un mare scriitor (Baudelaire), in eseul sau "Morala jucariei" spune ca acest soi de jucarii dezvolta simtul pentru miraculos.

In privinta proiectiei imaginii animate, o contributie fundamentala e cea a lui Emil Reynaud. Marele inventator, parintele praxinoscopului, combinat cu un aparat de proiectie (1880) breveteaza opt ani mai tarziu un sistem de tractiune a benzii de imagine. El permite obtinerea iluziei dinamice fara repetarea ciclica a imaginilor.

Cu incepere din 1892, teatrul optic, pus la punct de Reynaud, prezinta nenumarate spectacole cu scurte benzi, pictate manual (colorate manual) la Muzeul Figurilor de Ceara din Paris.

Aceste pantomime luminoase, cum se numeau in epoca, inregistreaza un impresionant succes de public. Dintre ele s-au pastrat extrem de putine. "In jurul unei cabine" ramane exercitiul cel mai implinit. Aici intalnim o naratiune, fara indoiala, elementara, dar coerent articulata. O anecdota din familia celor publicate, fie ca banda desenata in ultimele decenii ale secolului trecut. Ca expresie grafica, personajele sunt tipizate dupa acelasi model, cel al desenului umoristic din presa. Acest grafism simplu prevestind, intr-o anumita masura, desenele animate ale lui Emil Cohl, parintele animatiei europene (ceatorul filmului de animatie, atat al animatiei plane, cat si al animatiei tridimensionale, e americanul J. S. Backeton).

In sfarsit, "In jurul unei cabine" are ritm, iar efectul comic se declanseaza instantaneu, ceea ce face, impreuna cu celelelalte caracteristici intalnite inainte ca aceasta "pantomima luminoasa" sa fie imitata, pe scara larga, la inceputul cinematografului propriu zis, francez si strain.

Sintetizand contributia lui Reynaud la dezvoltarea cinematografului, Sadoul spunea ca are nu numai meritul de a fi inventat primul aparat care permite proiectii animate de o anumita durata, ci si meritul de-a fi gasit un repertoriu a carui valoare artistica si comerciala poate fi comparata cu valoarea multora dintre filmele lui Georges Méliès, socotit, in unanimitate, ca intemeietorul spectacolului cinematografic.

Reynaud are deasemenea meritul de a intelege ca ceea ce fusese un pas important spre una din ramurile cinematografului, animatia, implica spectacolul receptat in colectiv, in sala.

Teatrul optic are o viata efemera pentru ca el nu depaseste limita artizanala.

Alte benzi faimoase ale lui Reynaud:

- "Clovnul si cainii sai"

- "Un bun tap de bere"