FOTOGRAFIA DE PEISAJ

PEISAJUL  este genul in care se pare ca  se realizeaza  cele mai multe fotografii. Autorul incearca  sa  evidentieze frumusetea, poezia, specificul unei zone, surprinzand o vedere panoramica  sau un segment al acesteia. Desi peisajul este adesea tema principala  a reprezenta rii, se intampla  ca in cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii sa  il constituie omul, integrat in compozitia peisajului. 
Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidentierea principalului, menit sa  atraga  atentia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atentia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisa  a compozitiei cadrului ne ajuta  la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea in prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizeaza  frumusetea si armonia distincta  a cadrului. 

Incepatorii, cand aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentatia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunza tor ideea fotografului care a dorit sa  arate frumusetea zonei respective. In aceasta  situatie este preferabil sa fie incadrata  o portiune bine aleasa,caracteristica  pentru peisajul zonei respective, cu elemente asezate expresiv si bine iluminate. Este creata  falsa impresie ca peisajul este cel mai usor gen de fotografie:subiectele nu se misca,lumina este suficienta,se fotografiaza  ceea ce se vede. 

Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate sa  dea valoare imaginii, creand atmosfera specifica  unei ore, unui anotimp sau unei zone.In functie de iluminare, acelasi peisaj poate ara ta, fie vesel (senin), fie posomorat.

Lumina cea mai comoda  pentru fotografierea peisajelor este lumina solara,atunci cand soarele se afla  lateral si nu prea sus.Peisajul capa ta  relief si o anumita  adancime evidentiata  de alternarea luminilor si umbrelor.  Pozitia soarelui la zenit nu favorizeaza  fotografierea peisajului.Obiectele aproape ca  nu au umbre,peisajul apare plan si neexpresiv pe fotografie,iar datorita  marii stra luciri a soarelui de amiaza,intregul joc de lumini al fotografiei devine deosebit de contrast;imaginea isi pierde plasticitatea,subiectele din umbra  devin nepla cute ochiului.Aceasta  lumina,care vine dintr-o directie perpendiculara  pe axa optica,este nefavorabila,impa rtind obiectele prea simetric in portiuni de lumina  si de umbra . 

Alegerea punctului de statie este hotaratoare pentru reusita fotografiei de peisaj. In acest gen de fotografie prim-planul este indispensabil, avand roluri multiple: 
- produce iluzie de adancime; 
- un joc de tonalitati si de forme;
- acopera  unele elemente nedorite; 
- da  culoare locala; 
- cand este intunecos creeaza  stra luciri.   

Iata  suficiente motive pentru care prim-planul trebuie ales cu mult talent.   

CERUL  este un alt element important in fotografia de peisaj, de cele mai multe ori ocupand o mare portiune dintre cer si pa mant.Dupa  frumusetea sau importanta cerului sau pa mantului, se va acorda uneia dintre ele o suprafata mai mare,avand grija  ca linia orizontului sa  nu imparta  cadrul in doua  juma tati egale.Cand pe cer sunt nori,se va ca uta realizarea unei armonii intre forma si pozitia lor si anumite elemente din peisaj.  Atunci cand se fotografiaza  un monument de arhitectura,in afara  de aspectul lui general,importante sunt si anumite detalii arhitectonice,ornamentatii,scari etc.Peisajul de vara  are ca element principal vegetatia verde si cerul albastru.Totodata,hainele de vara de culori deschise ale oamenilor,plantele inflorite coloreaza  imaginile intr-o diversitate de culori. 

Document online: Analiza datelor experimentale - test Document online: faceti un acvariu singur

Imagini lenticulare

Tehnologia lenticulara a fost folosita in anii 1960 pentru a produce imagini tridimensionale cu scene religioase sau vederi. Aceasta tehnologie este utilizata si pentru a realiza iluzia miscarii pe imagini plane. O imagine lenticulara este o compozitie a doua imagini sursa ale aceluiasi obiect vazute din directii usor diferite. Imaginile sursa sunt taiate in fasii extrem de inguste care sunt unite, sau alternate, apoi acoperite cu un strat de plastic structurat in striatii si santuri. Efectul 3-D sau de miscare este obtinut prin intreteserea a doua secvente ale miscarii unui obiect in miscare. Imaginea compozit este acoperita cu un strat (ecran) lenticular din plastic care indreapta fiecare imagine sursa catre un ochi, asa incat observatorul sa schimbe unghiul de vedere prin bascularea videogramei.

OBTINEREA FOTOGRAMELOR

Materialele fotosensibile

Materialele fotografice sunt constituite dintr-un strat fotosensibil depus pe un suport oarecare. Practica fotografiei a impus utilizarea urmatoarelor categorii de materiale fotosensibile:

. negative;

. pozitive;

. reversibile (care permit obtinerea imaginii pozitive pe acelasi material pe care s-a facut fotografia).

Filme pentru fotografierea aeriana

Pentru fotografierea aeriana se folosesc filme diferite in functie de misiunea de indeplinit. In general se produc urmatoarele feluri de filme aeriene :

. pancromatice;

. izocromatice;

. infracromatice.

Filmele utilizate in fotogrammetrie sunt produse sub forma de benzi bobinate si au formate standard cu o latime 19,24,32 cm si lungimea de 9,35,60 m. Filmele fotogrammetrice sunt caracterizate prin sensibilitate, coeficient de contrast, puterea

de separatie (numar de linii pe milimetru) si granulatie.

Obtinerea fotogramelor aeriene. Zborul fotogrammetric

O fotografie aeriana, indiferent de modul cum a fost obtinuta, fie prin mijloace aeropurtate, fie de pe o platforma spatiala, reprezinta un model redus al suprafetei de teren fotografiate. Daca fotografia respectiva are proprietatea de a conserva caracteristicile metrice ale obiectelor avem de-a face cu o fotograma. In practica se utilizeaza mai multe formate ale fotogramelor 6 x 9 cm, 13 x 18 cm, 18 x 18 cm, 23 x 23 cm, 30 x 30 cm, 32 x 32 cm. Fotogramele contin si alte elemente

ajutatoare pe langa imagine in sine:

. indicii de referinta cu ajutorul carora se poate determina centrul fotogramei,

. distanta focala a obiectivului camerei fotogrammetrice,

. imaginea nivelei sferice (necesara pentru determinarea inclinarii aproximative a camerei fotogrammetrice la momentul preluarii fotogramei),

. ora fotografierii (informatie foarte utila in procesul de fotointerpretare),

. inaltimea de zbor, regiunea fotografiata, scara de aerofotografiere.

Aerofotogramele sunt folosite pentru stabilirea caracteristicilor si destinatiei obiectelor de pe suprafata de teren fotografiata, prin intermediul operatiilor de fotointerpretare si descifrare.

Pentru ca aceste operatiuni sa corespunda unor standarde acceptate, scara de fotografiere trebuie sa raspunda unor cerinte bine stabilite: scara planului care trebuie intocmit (in general mai mare de 3-4 ori decat scara de fotografiere), precizia solicitata, necesitatea descifrarii pe fotograme a unor detalii de dimensiuni mici etc.

Zborurile fotogrammetrice pot fi clasificate astfel:

. la scara mare (scara de aerofotografiere mai mare de 1:10 000. In majoritatea cazurilor, pentru intocmirea planurilor centrelor populate, zborurile se realizeaza la scari cuprinse intre 1:2 000 si 1:10 000,

. la scara mica (scara de fotografiere cuprinsa intre 1:10 000 si 1: 30 000),

. la o scara foarte mica (scara de fotografiere mai mica de 1: 30 000).

Factori si parametri care influenteaza calitatea fotogramelor

Cei mai importanti parametri care influenteaza achizitia fotogramelor aeriene pot fi inventariati dupa cum urmeaza:

. selectarea tipului de avion pentru aerofotografiere;

. conditiile atmosferice;

. alegerea anotimpului si a orei pentru aerofotografiere;

. pozitia soarelui (elevatia) la momentul fotografierii;

. alegerea directiei de zbor;

. selectarea tipului de emulsie fotosensibila;

. folosirea filtrelor optice adecvate;

. altitudinea (inaltimea de zbor);

. selectarea camerei aerofotogrammetrice;

. cunoasterea caracteristicilor fizico-geografice ale regiunii de fotografiat, in vederea identificarii variabilitatii optice si reflective a obiectelor si fenomenelor.

Diminuarea calitatii materialului fotografic obtinut poate favoriza disparitia sau alterarea formei unor obiecte si are consecinte foarte importante in ceea ce priveste posibilitatile de identificare si interpretare corecta a elementelor specifice.

Valul atmosferic si influenta lui asupra rezultatelor aerofotografierii

In fotografierea aeriana a suprafetei terestre, intre aparatul fotoaerian si suprafata terestra se afla intotdeauna o patura groasa de aer care nu este niciodata complet transparenta. Aceasta este alterata intr-un anumit grad de prezenta anumitor particule, fie solide, fie produse prin condensarea vaporilor de apa, care provoaca difuzarea luminii in atmosfera conditionand claritatea aerului. Mediul acesta tulbure imprima si obiectului de fotografiat aceeasi caracteristica, adica reduce contrastul detaliilor obiectului de fotografiat. Acest mediu alterat poarta numele de val atmosferic si se datoreaza prezentei in atmosfera a diferitelor particule straine.

Corpurile straine din atmosfera provoaca difuzarea razelor de lumina in mediul inconjurator.

Ortofotogramele

Dezvoltarea tehnologiilor computerizate si diversificarea metodelor de procesare a datelor au generat o crestere a necesitatilor de informatii topografice in format digital ca sursa de baza pentru Sistemele Informationale Geografice. Date geocodate (cu referinta spatiala) si harti de foarte buna calitate sunt solicitate pentru diverse aplicatii. Astfel, ortofotogramele digitale, derivate din imaginile aeriene sau provenite de la satelitii de observare a Terrei sunt pe cale sa devina solutia ideala pentru aplicatii in domenii economice diverse. Practic, prin ortorectificare se proiecteaza punctele de pe fotograma a caror pozitie este afectata de distorsiunile datorate reliefului, geometriei camerei, unghiului de vedere, astfel incat sa fie obtinute imagini corecte din punct de vedere geometric, in vederea exploatarii lor cartografice.

Avantajele oferite de utilizarea acestor produse pot fi argumentate prin:

. obtinerea facila a acoperirii cu imagini;

. posibilitatea transformarii fotogramelor aeriene si satelitare analogice in imagini digitale cu ajutorul scannerelor fotogrammetrice de inalta rezolutie;

. posibilitatea corelarii datelor MNT (Modelul Numeric al Terenului) cu datele imagine;

. punctele de control (de referinta) pot fi achizitionate in timp real cu ajutorul sistemelor GPS;

. procesarea datelor poate fi realizata cu ajutorul unor platforme hard/soft accesibile ca pret.

Pentru realizarea ortofotogramelor se parcurg trei etape distincte de prelucrare a datelor brute:

. orientarea interioara, bazata pe utilizarea parametrilor camerei, indicilor si a punctelor de legatura;

. orientarea exterioara prin care se realizeaza legatura dintre imagine si teren utilizand puncte de control masurate prin metode topografice si cartografice;

. ortorectificare efectiva care permite corelarea elementelor de orientarea interioara si exterioara cu modelul digital al terenului.

Avioanele utilizate in fotogrammetrie

Un avion destinat aerofotografierii trebuie sa fie prevazut cu trape speciale si cu dispozitive speciale pentru fixarea camerelor si a instrumentelor de navigatie. In cazul avioanelor presurizate, trapa este obturata cu un ecran de protectie transparent, suficient de gros pentru a rezista depresurizarii. Acest ecran optic special are si un rol de filtrare, permitand numai trecerea radiatiei electromagnetice in vizibil si infrarosu.

Principalele caracteristici tehnice ale avionului fotogrammetric sunt:

. viteza de zbor;

. plafonul de zbor;

. raza de actiune;

. greutatea.

La bord se monteaza aparate speciale denumite camere aerofotogrammetrice care, spre deosebire de alte aparate de inregistrare fotografica uzuale, au distanta focala constanta. Principala destinatie a camerelor fotoaeriene este furnizarea de fotograme (fotografii pe care se pot face masuratori).

Camerele aerofotogrammetrice clasice

Aparatul fotoaerian (avand un volum de aproximativ 50x70x50 cm) se pozitioneaza in avion astfel incat sa fie cat mai aproape de centrul de greutate al acestuia. Acesta se compune din camera, obiectiv, caseta pentru film, dispozitivul de comanda, sistemul de transmisie antrenat de un motor electric si suportul giroscopic al aparatului.

Camerele aerofotogrammetrice clasice functioneaza cu bobine de film (60 - 120 m lungime) sau, mai rar, cu placi de sticla. Fotogramele pe placi au avantajul ca nu se deformeaza, asigurand in acest mod o mai mare precizie a prelucrarilor. La aparatele fotoaeriene moderne, toate procesele de fotografiere (bobinarea filmului, expunerea, pastrarea intervalului intre expuneri etc.) sunt executate automat, asigurand planeitatea filmului (evitand erorile care pot altera informatia restituita).

In functie de marimea distantei focale a obiectivului, aparatele fotoaeriene pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

. cu distanta focala mica (de la 50 la 150 mm),

. cu distanta focala medie (de la 150 la 300 mm),

. cu distanta focala mare (mai mare de 300 mm).

Obiectivele cu distante focale de 50 mm se folosesc pentru fotografierea unor terenuri plane (scari mai mari de 1:10.000), cele cu distante focale de 70 mm, pentru terenuri cu forme de relief diferite (dealuri, ses etc.), cele cu distante focale de 100 - 140 mm, in zone muntoase, iar cele cu distante focale de la 200 mm la 500 mm, pentru aerofotografierea centrelor populate. Daca ne referim la dimensiunea fotogramelor obtinute si la distanta focala a obiectivului utilizat camerele fotogrammetrice pot fi grupate in urmatoarele categorii:

. cu distanta focala de f = 88 mm, f = 152 mm, f = 305 mm pentru fotogramele cu dimensiunile 23 cm x 23 cm;

. cu distanta focala de f = 70 mm, f = 115 mm, f = 210 mm pentru fotogramele cu dimensiunile 18 cm x 18 cm.

Camerele fotogrammetrice cu distantele focale de 88 mm si 70 mm fac parte din categoria camerelor cu obiective super-grand-angulare deoarece deschiderea lor este de 1200-1390. Camerele fotogrammetrice cu distantele focale de 152 mm si

115 mm fac parte din categoria camerelor cu obiective grand-angulare deoarece deschiderea (campul) lor este de 1000-1050. Camerele fotogrammetrice cu distantele focale de 210 mm si 305 mm fac parte din categoria camerelor cu obiective super-grand-angulare deoarece deschiderea lor este de 600-700.

Dispozitive anexe utilizate in aerofotografiere clasica

Aparatul fotoaerian este prevazut cu o serie de dispozitive anexe necesare pentru realizarea acoperirii intre fotograme, inregistrarii unghiului de deriva si determinarii elementelor orientarii exterioare ale fotogramelor. Pentru a asigura inregistrarea pe fotograme a tuturor punctelor terenului din foaia de zbor a avionului, este necesar ca fotografiile sa fie aliniate si sa aiba o acoperire pe banda de 66% si intre benzi de 33 %.

Asigurarea automata a intervalul intre expuneri in scopul acoperirilor longitudinale necesare intre imaginile de pe fotograme se realizeaza cu aj