Anatomia si histologia pielii - dermul si epidermul

Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care imbraca in intregime corpul cu exceptia orificiilor naturale unde rolul de invelis este preluat de mucoase si submucoase.

Greutatea pielii este de aproximativ de 4 kg. la o persoana cu o greutate de 70 de kg. Grosimea variaza (intre 0,5-4 mm) in functie de regiuni, varsta si sex.Astfel la nivelul palmelor si plantelor, pielea este foarte groasa (2-3 mm) iar la pleoape (0,7-1 mm). Pielea copiilor si a femeilor este mai subtire decat cea a adultilor, respectiv si a barbatilor.

Suprafata sa evoluaza in medie la 1,5 metru patrat, este in general neteda exceptand unele regiuni, unde prezinta adancituri numite cute (plici) si ridicaturi (partea de extensie a articulatiilor). Orificiile pielii sunt cunoscute si sub numele de pori, corespunzand unele orificiului glandelor sudoripare, iar altele – foliculuilui pilosebaceu.

Culoarea pielii variaza dupa rasa, depinde de cantitatea de pigment melanic, de vascularizarea dermica si stratul de grasime subiacent, care ii da o transparenta mai mare.Varsta si sexul pot conditiona unele modificari de coloratie. Culoarea pielii rezulta de fapt din amestecul mai multor culori:

culoarea proprie a pielii, galbena este datorita stratului cornos;

culoarea alba, datorita cheratohialinei, substanta care se gaseste in epiderm si anume in stratul granulos;

culoarea brun inchisa, datorita melaninei, pigmentul pielii;

culoarea rosie, datorita sangelui din reteaua sangvina a dermului.

Pielea este moale, catifelata, usor umeda, grasa in functie de cantitatea de secretie sebacee si sudoripara.

Elasticitatea pielii este foarte mare, astefel un fragment de 2 cm. suporta o greutate de 2 kg. fara a se rupe. In caz de intindere lenta ( sarcina, crestere) se pot rupe fibrele elastice din derm, aparand vergeturile. Aspectul pielii reflecta starea de sanatate a organismului si conditiile de viata ale persoanei respective.

Ca structura histologica, pielea este alcatuita din trei straturi (de la exterior catre interior):

epiderm

derm

hipoderm

1. EPIDERMUL – este un epiteliu de acoperire pluristratificat constituit din celule, fara vase sangvine si limfatice, alcatuit din cinci straturi celure (de la interior la exterior).

a)      stratul bazal sau germinativ este format din celule de forma cilindrica numite cheratinocite bazale.Acestea sunt lipite unele de altele si alcatuiesc un rand de celule. Ele se multiplica permanent si astfel se produc in permanenta celule noi, care se deplaseaza spre suprafata pielii pentru a le inlocui pe cele care se exfoliaza. Printre cheratinocite se gasesc melanocitele, care stimulate de radiatiile solare produc melanina ( pigmentul brun al pielii).

b)      stratul spinos sau malpighian – constituie partea cea mai groasa a epidermului ( 50 % din grosimea lui) si este alcatuit din 6-20 randuri de celule dispuse in mosaic.

c)      stratul granulos este alcatuit din 1-4 randuri de celule romboidale turtite, cu nucleu zbarcit pe cale de degenerare.Aici se gasesc granule de cheratohialina cu rol in elaborarea lipidelor epidermice.

d)      stratul lucid este format din 1-4 randuri de celule care au fost supuse unui proces de degenerare si s-au imbogatit cu o substanta numita hialina, sub forma de gel ce nu permite pierderea apei si patrunderea substantelor toxice in piele.

e)      stratul cornos – este alcatuit din celule lamelare , anucleate numite corneocite, care se desprind de pe piele sub forma unor solzisori (exfoliere).Din punct de vedere chimic stratul cornos este format din 60 % cheratina, 10% alte proteine si 30 % lipide. Cheratina este o scleroproteina, bogata in cisteina ( un aminoacid) care are legaturi disulfurice ce se afla in reactie de echilibru cu gruparile tiol ( S-H) in cadrul unui proces de oxido-reducere gruparile tiol se gasesc in partile vii ale epidermului, in timp ce gruparile disulfurice sunt prezente in partile fixe moarte avand rol important in functiile pielii.

Epidermul este alcatuit din doua invelisuri :

a)      invelisul cornos constituit din stratul cornos

b)      invelisul mucos constituit din celelalte patru straturi (bazal, spinos, granulos si lucid).

2. DERMUL – este de fapt un tesut conjunctiv, format din fibrile, celule si substanta fundamentala. Este delimitat de epiderm prin membrane bazala si este constituit din doua straturi:

stratul papilar, mai subtire sau dermul superficial, se caracterizeaza prin prezenta unor ridicaturi conice numite papilele dermice ce se infunda in epiderm.Unele dintre acestea avand dimensiuni mai mari determina la suprafata pielii niste ridicaturi liniare si curbe, alcatuind crestele epidermice caractestice fiecarui individ ca amprentele digitale. In papilele dermice se gasesc terminatii nervoase sub forma de corpusculi si receptori ce culeg excitactiile tactile, de presiune, termice.

stratul reticular (dermul propriu zis) cuprinde patru cincimi din grosimea dermului.

Fibrele care compun dermul sunt de trei feluri: fibre conjunctive, fibre elastice si fibre reticulare. Aceste fibre se intretaie in toate sensurile constituind o tripla retea care este presarata de celule. Acestea sunt de doua tipuri : celule fixe (fibroblasti, fibrocite, mastocite, plasmocite, celule pigmentare) si celule migratorii (limfocite, monocite si granulocite) provenind din vasele sangvine. Fibroblastul este celula specializata in elaborarea fibrelor de colagen. Fibrele si celulele sunt cuprinse in asa-numita substanta fundamentala gelatinoasa, amorfa, omogena si acidofila, care constituie cimentul interfibrilar. In afara elementelor de mai sus dermul contine numeroase vase sangvine, limfatice si terminatii nervoase.

Odata cu varsta, dermul isi pierde mult din elasticitate fapt care are ca urmare schimbarea ridurilor. La diferite nivele se afla glandele sebacee, canalele excretoare ale glandelor sudoripare, foliculi pilosi, fibre nervoase, retele de vase sangvine si limfatice. Prin structura sa dermul este un tesut de sustinere, nutritie si sursa de apa.

3. HIPODERMUL – este stratul profund al pielii situate sub derm si este format din tesut conjuctiv lax in spatiile caruia se afla celulele conjunctive ce acumuleaza grasimea (adipocitele) formand la acest nivel un tesut adipos.Acest tesut are o dezvoltare variabila in functie de varsta, metabolism, gradul de nutritie. In hipoderm se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profunda a foliculilor pilosi, nervi si vase sangvine.

MANTAUA ACIDA A PIELII ( sau filmul hidrolipidic de suprafata F.H.S. )

Cel mai important strat al pielii din punct de vedere cosmetic este stratul cornos. Acesta este acoperit de filmul hidrolipidic de suprafata, etalat pe piele sub o forma relativ continua, alcatuit din compusi ce provin din transpiratie si sebum si din agregate celulare keratinizate.

F.H.S. este compus din doua fractii:

a) fractia hidrosolubila constituita din sarurile minerale continute de transpiratie (clorura de sodium, citrati, lactati) si din compusi azotati proveniti din straturile profunde ale epidermului.

b) fractia liposolubila constituita din lipide provenite din sebum si anumiti constituenti ai transpiratiei si din unele substante grase elaborate de celulele epidermei in procesul de keratinizare.

F.H.S.–ul prezinta unele variatii regionale datorate repartitiei inegale a glandelor sebacee si sudoripare pe suprafata pielii si grosimii diferite a stratului cornos. F.H.S. –ul indeplineste un rol protector, opunandu-se alaturi de stratul cornos ( care este principala bariera) penetrarii substantelor straine in organism. Fractiunea lipidica contribuie la mentinerea apei in stratul cornos iar acizii grasi liberi si esterificati prin actiunea lor bactericida si fungicida fac ca acesta ( F.H.S.) sa aiba rol in apararea bacteriana a pielii.

ANEXELE PIELII sunt

anexe cornoase : a) parul

b) unghiile

- anexele glandulare : a) glandele sebacee

b) glandele sudoripare

Anexele cornoase

Parul este o formatiune epiteliala, cornoasa, filiforma, cilindrica, flexibila care se implanteaza intr-o cavitate denumita folicul. Portiunea libera a firului de par se numeste tija, iar cea continuta in folicul, radacina.Partea cea mai profunda a radacinii ( bulbul) este mai bombata si prezinta o mica cavitate in care patrunde o prelungire vasculo-conjunctiva a dermului, denumita papila foliculara. Foliculul pilos este o teaca cu pereti proprii care contine firul de par. Impreuna cu glanda sebacee si muschiul erector al firului de par se constituie foliculul pilo-sebaceu. Portiunea superioara a foliculului cuprinsa intre orificiul de suprafata si orificiul de deschidere al glandei sebacee are o forma de palnie si se numeste ostium folicular. Printr-o sectiune transversala se constata urmatoarele straturi (din exterior spre interior): teaca foliculului, teaca epiteliala interna si parul propriu zis.

Parul este format din trei straturi: maduva, scoarta si epidermicula (situata in periferie).

Hipertricoza- o dezvoltare anormala ca volum si numar a perilor.

Unghia este o lama cornoasa, dura, care acopera fata dorsala a varfului degetului in zona terminala a ultimei falange.Are o portiune inchisa in piele – radacina si o portiune vizibila – placa unghiei.In imediata apropiere a cutei supraunghiale se afla o zona albicioasa, opaca, de forma semilunara numita lunula.Unghia este formata dintr-un epiteliu pavimentos, pluristratificat ale carui celule complet keratinizate sunt strans unite intre ele.

Anexele glandulare

Sunt formate din celule care au capcitatea de a a elabora produsi de secretie.Dupa structura anatomica aceste glande sunt de doua feluri: acinoase si tubulare. Dupa tipul secretiei se deosebesc: glande holocrine (sebacee), glande ecrine si glande apocrine (ultimele doua tipuri sunt glande sudoripare). Glandele sebacee sunt anexate unor foliculi pilos fiind situate mai superficial decat glandele sudoripare. Glanda sebacee este de tip acinos-holocrin, aceasta insemnand ca produsul sau de secretie –sebumul,este pus in libertate prin distrugerea celulelor in care este depozitat. Sebumul este evacuat in folicul pilos printr-un canal foarte scurt numit conductul sebaceu.

Glandele sebacee sunt mai dezvoltate si mai numeroase in anumite regiuni ca:frunte,santul naso-genian, barbie, partea superioara a trunchiului (zona presternala si omoplati) si regiunea genitala. In palme si talpi aceste glande lipsesc. Forma acetor glande este cea de lobul. La periferie lobul are celule germinative, iar in centru se gasesc celule care contin o mare cantitate de grasimi neutre.

Glandele sudoripare – se gasesc pe toata suprafata pielii spre deosebire de glandele sebacee. Forma lor este tubulara, la fiecare tub distrugandu-se o portiune secretorie (glomerulul), situate in dermul profund (hipoderm) si o portiune excretorie (canalul sudoripar), care dupa ce strabate dermul si epidermul se deschide la suprafata pielii printr-un mic orificiu numit porul sudoripar. Exista doua tipuri de glande sudoripare:

-glandele ecrine

-glandele apocrine

Glandele ecrine sunt glande sudoripare propriu-zise. Ele sunt diseminate pe toata suprafata pielii in special palme si talpi. Secretia lor este merocrina, adica celulele secreta sudoarea fara sa se distruga.

Glandele apocrine sunt mai putine insa sunt mai mari si se gasesc in axile, mameloane, perineu si regiunea anala. Secretia lor este holomerocrina adica celulele glandulare se distrug partial in timpul secretiei. Spre deosebire de glandele ecrine, al caror tub excretor se deschide direct la suprafata pielii, glandele apocrine se deschid in interiorul foliculului pilo-sebaceu.

Hiperhidroza - transpiratie abundenta constatata in conditii de temperatura normala a mediului si in stare de repaus a corpului. Poate fi generlizata la persoanele obeze cu diverse maladii, localizata in palme, talpi, axile. Hiperhidroza se poate datora tulburarilor de functionare a sistemului nervos sau impiedicarii evaporarii transpiratiei prin purtatea hainelor din fibre sintetice. Un remediu natural ce combate hiperhidroza este ceaiul de salvie.

FUNCTIILE PIELII (FIZIOLOGIA  PIELII)

Pielea nu este doar un organ care acopera corpul,ea indeplineste serie de functii importante pentru organism.

Functiile epidermului

A. Keratinizarea sau procesul de keratinizare este un proces particular de transformare cornoasa a celulelor epidermului. In cazul acestui proces, celulele tinere ale epidermului formate in stratul germinativ sufera o succesiune de modificari morfologice si schimbari ale constituentilor celulari devenind la nivelul stratului cornos o materie rezistenta, alcatuita din celule aplatizate,complet deshidratate, fiind transformate in deseuri cornoase cu aspectul unor solzisori. Ele se desprind sub forma unei pelicule fine, invizibile-proces numit descuamare sau exfoliere si sunt indepartate in mod spontan prin spalare, stergere, frecare de haine. Pierderile celulare care au loc ca urmare a procesului de descuamare sunt permanent compensate de activitatea stratului germinativ; procesul de keratinizare dureaza in medie 28-30 zile.In cazul tulburarilor patologice acest proces este mai scurt-dureaza 5 zile. Keratina imbibata cu lichidele epidermice confera suplete stratului cornos ce actioneaza ca o bariera protectoare fata de evaporarea apei din piele.Din punct de vede cosmetic stratul cornos al pielii este important. De aceea cosmeticiana prin interventiile sale poate da un aspect placut si sanatos pielii.

B. Melanogeneza.

Unul din elementele cu rol important in coloratia si protectia pielii este melanina-un pigment de culoare brun-neagra, present la toate rasele nu numai in piele ci si in iris si in unele regiuni din SNC. La rasa alba pigmentul melanic este situat numai in celulele stratului bazal in timp ce la rasa neagra melanina se gaseste si in celelalte straturi al epidermului. Datorita melaninei se expila rezistenta mai mare a rasei negre la actiunea razelor solare si incidenta mica a cancerului de piele. Rolul melaninei e de a proteja pielea de actiunea nociva a razelor solare-absoarbe 90% din RUV care traverseaza stratul cornos.

O serie de factori influenteaza melanogeneza. Astfel sinteza si distributia pigmentului sunt controlate de un hormon hipofizar-hormonul melanostimulator.Hormonii suprarenalelor inhiba melnogeneza; lipsa lor ducand la pigmentari ca in boala Addison.Hormonul tiroidian stimuleaza pigmentogeneza.Hipertiroidismul se insoteste de pigmentari in timp ce in hipertiroidism(mixedem) apare o paliditate carcteristica. Cuprul, arseniul ,calciul, magneziul stimuleaza pigmentogeneza, iar molibdenul, mercurul, aurul o inhiba.Lipsa de vitamina A, C, PP- provoaca hiperpigmentari.

FUNCTIILE PIELII

Functia de protectie- este asigurata de patura cornoasa a epidermului, ce nu permite ca atingerile sau frecarile cu diferite corpuri sa fie suparatoare, iar zgarieturile usoare sa devina porti de patrundere a microbilor.De asemenea o importanta actiune de protectie o au melanocitele care produc melanina ce protejeaza pielea de arsurile solare.Impactul socurilor asupra pielii este amortizat de fibrele de elastina si colagen din derm, care asigura rezistenta si elasticitatea pielii.

2. Functia de termoreglare-consta in paticiparea pielii la mentinerea temperaturii constante a corpului cand tempertura mediului ambiant creste, vasele de sange se dilata,sangele circula mai usor eliminand o mare cantitate de caldura, de asemenea se pierde caldura si in procesul de evaporare a transpiratiei.Daca temperatura exterioara scade, se produce o vasoconstrictie periferica, muschii pielii se contracta, afluxul de sange la nivelul pielii este diminuat si caldura din organism se pastreaza.

Proiect: Digestia in intestinul subtire - functii ale intestinului subtire Eseu: Replicarea si biosinteza adn-ului. implicatii si aplicatii medicale.

3. Functia de excretie-permite eliminarea apei, a substantelor daunatoare rezultate din metabolismul celular si a microorganismelor nocive.Este indeplinit de glandele sudoripare, care in proesul de transpiratie elimina o mare cantitate de apa, toxine,microorganisme din porii pielii.Alaturi de rinichi transpiratia ajuta la eliminarea toxinelor.Compozitia si cantitaea trnspiratiei depind de cantitatea de lichide ingerate, de starea emotionala, de anotimp, de activitatea musculara.

Functia de secretie-prin aceasta functie, suprafata pielii e lubrifiat cu produsii de secretie a glandelor sebacee si sudoripare.

. Functia de absorbtie- se realizeaza prin porii pielii, dar absorbtia la suprafata pielii este ingreunata de stratul cornos si filmul hidrolipidic care au capacitatea sa retina substantele cu care vin in contact. Studiile efectuate au aratat ca simpla efectuare externa nu este sufiecienta pentru patrunderea substantelor active in straturile profunde ale pielii.De aceea se apeleaza la masajul cosmetic si la aparate cosmetice concepute special in acest scop.

Functia de organ de simt-prin receptorii din piele capteaza informatii care pun organismul in legatura cu mediul exterior. Acesti receptori sunt responsabili pentru simtul tactil, termic si al durerii.

7.Functia de depozit - este reprezentata de grasimea acumulata in hipoderm, care constituie o rezerva energetica a organizmului in caz de necesitate.

8.Functia metabolic - prin secretia transpiratiei pielea intervine in metabolizmul apei si al sarurilor minerale. La acest nivel se formeaza keratina (in sinteza caruia este necesar sulful), se formeaza melanina, se sintetizeaza histamine si vitamina D.

Daca ⅔ din suprafata totala a pielii se distruge, organismul moare , pentru ca produsii de metabolism care se elibereza in mod normal prin piele se acumuleaza in organism si devin toxici.

9. Pilogeneza-este procesul de formare a firului de par la nivelul foliculilor pilosi. Crsterea firului de par se face in ciclu cu durata de 2-6 ani. Parul este constituit din tricokeratina. Culoarea parului se datoreaza prezentei unor melanine: eumelanina (asemanatoare cu melanina din epiderm), care coloreaza parul in brun si negru si feomelanina- care il coloreaza in galben roscat.

Pilogeneza este influentata de factori ca: hormoni, circulatia sangvina dermica, factori exogeni. Astfel hiperfunctia hipofizei (excesul de hormon somatotrop la bolnavii de actomegalie, sau de ACTH in boala Cushing) duce la hipertricoza(par in exces), in timp ce hipofunctia hipofizara(nanizm) e insotita de hipotricoza.Corticoizii in aplicatii locale sau injectati in derm stimuleaza pilogeneza. Hormonii sexuali masculini (androgenii) inhiba pilogeneza, in timp ce hormonii sexuali feminini(estrogenii) stimuleaza pilogeneza. Vasodilatatia stimuleaza cresterea parului in timp ce spasmele capilare din papila bulbului pilos sunt urmate de caderea parului (alopecia). RUV, substantele vasodilatatoare(histamina, vitamina PP, procaina), substantele fotodinamice(meladinina), vitamina A, B2, E, H si unele elemente minerale ca ferul, cupru, iodul stimuleaza pilogeneza, iar sarurile de taliu si substantele antimitotice(folosite in tratamentul cancerului) o inhiba.

10. Respiratia. Pielea capteaza oxigenul atmosferic si elimina in schimb bioxidul de carbon, produs al metabolizmului celulelor respective.

Proprietati si caracteristici ale pielii

1. Pigmentarea. Culoarea pielii sau pigmentul poate varia pe suprafata aceluiasi corp. Culoarea este determinata genetic de rasa careia ii apartinem, dar exista diferente de pigment in cadrul aceleiasi rase umane( exemplu:persoanele cu capilarele foarte aproape de suprafata vor avea un aspect putin rosiatic).

2. Textura pielii. Grosimea si aspectul exterior sunt diferite pe suprafata corpului. Pielea se cuteaza prin miscari si contractii ale muschilor, ceea ce poate duce in timp la aparitia si formarea cutelor de expresie si a ridurilor

3.Elasticitatea pielii-este data de fibrele de elastina si colagen din derm si reprezinta proprietatea pielii de a se cuta si a reveni la normal in timp redus fara a crea rupturi. Pe zonele neprotejate impotriva agentilor externi: praf, vant, frig, caldura excesiva, machiaj, fibrele de colagen si elastina cedeaza si apar cutele de expresie (riduri) ce se pot corecta uneori numai prin chirurgia plastica.

4.Impermeabilitatea pielii-este o proprietate a pielii ce nu permite sa fie strabatuta de apa sau caldura. Aceasta se datoreaza stratului de keratina ce confera pielii o structura impermiabila.La temperaturi excesive pielea isi modifica structura si pot aparea arsuri sau degeraturi ale pielii.

5.Capacitatea de tampon a pielii. PH-este un parametru ce reprezinta cantitatea ionilor de hidrogen dintr-o solutie si da informatii cu privire la aciditatea sau bazicitatea ei. PH-ul se masoara pe o scala de la 1 la 14. Pentru un PH cu valori intre 1-7- solutia e acida;PH=7 –solutia e neutra; PH=7-14-alcalina sau basica.PH-ul se masoara pentru a stabili caracterul chimic al tesutului pe care se aplica produsul cosmetic dorit.

Pielea sanatoasa are un PH usor acid (5,5-6,5). Partile expuse la aer au un PH mai acid in timp ce partile mai putin expuse (regiunea interdigitala, axila, pliuri inghinale) au un PH mai putin acid decat pielea fetei.Daca valoarea PH-ului depaseste 5,5 capacitatea pielii de a se apara de microbi scade.Spalarea cu sapun duce la cresterea PH si la degresarea accentuata a pielii, iar in final la imbatranirea prematura. Puterea de tampon a pielii reprezinta capacitatea ei de a-si restabili PH-ul usor acid dupa actiunea diversilor factori perturbatori.Odata cu varsta pielea trebuie ajutata cu produse cosmetice adecvate.

Biochimia pielii

Desfasurarea proceselor metabolice de la nivelul pielii este conditionata de prezenta unor substante organice si anorganice, necesare schimburilor si transformarilor fizico-chimice, energetice, care in ansamblul lor constituie chimismul pielii.Un fragment de piele este constitut din apa, elemente minerale, substante organice, enzime si vitamine.

a) Apa. Pielea contine foarte multa apa, 80% din stratul germinativ este alcatuit din apa, fiecare din celelalte straturi contin mai putina apa, astfel incat stratul cornos contine 10% apa. Deoarece apa din corp provine din alimentatie este bine ca aceasta sa fie bogata in lipide, astfel se va deteriora stratul cornos si deci aspectul exterior al pielii. O persoana trebuie sa consume in 24 de ore 2-3 l de lichid pentru a-si mentine o piele cu aspect sanatos. Odata cu varsta scade capacitatea pielii de a retine apa. Eliminand zilnic aproximativ o patrime din apa ingerata in 24 de ore, pielea intervine si in reglarea echilibrului hidric al organismului.

b) Elementele minerale .Pielea contine o cantitate mare de metale si metaloizi, ca: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, sulf, fosfor, clor, fier si altele, un rol deosebit avandu-l clorul si sodiul. Sulful transporta spre celule aminoacizi care au rol important in metabolismul celular. Sodiul si clorul ajuta tesuturile sa retina si sa mentina apa, dereglarea acumularilor de natriu in organism duce la afectiuni cardiace, renale, dereglari ale glandelor endocrine.Calciul mentine sub control efectele natriului si impiedica eliminarea apei in exces.

c) Substantele organice ajung la nivelul pielii pe cale sangvina, fiind reprezentate de:

-proteine, care sunt constituite din acizi aminati(glicol, cisteina, tirozina, triptofan, alanina etc.) La nivelul epidermului, proteinele sunt reprezentate de keratina ce intra in compozitia stratului cornos, a parului si unghiilor. In derm, albuminele sunt prezente in proportie de 90% in colagen;

-glucidele, care se gasesc atat sub forma de glucoza (in stratul bazal, malpighian si derm), cat si sub forma de glicogen in stratul lucidum;

-lipidele, care intra in compozitia materiei vii, avand un rol energetic, si fac parte din materialul plastic al celulei.Pielea contine in cantitate mare grasimi neutre, acizi grasi si lipoizi.

d)Enzimele. La nivelul pielii se disting doua mari grupe de enzime sau fermenti: hidrolazele, care transforma prin hidroliza moleculele mari in altele mai mici, si oxidoreductazele, care continua si termina actiunea inceputa de hidrolaze pana la elementele primare.

Cele mai importante hidrolaze sunt: proteazele (actioneaza asupra proteinelor), aminazele(actioneaza asupra glucidelor), lipazele(asupra lipidelor).

A doua grupa este reprezentata de dehidrogenaze, citocromoxidaze si catalaze, care actioneaza asupra ultimei parti a metabolizmului.Majoritatea acestor procese sunt aerobe, sub influenta oxigenului molecular din capilare.

e) Vitaminele.Sunt considerate ca biocatalizatori, stimuland ca si enzimele reactiile chimice. Pielea contine urmatoarele vitamine:

-in epiderm:vitamina A si D;

-in derm: vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6(piridoxina), vitamina H, vitamina C si vitamina PP.

Hidratarea stratului cornos

Dintre straturile pielii dermul are cel mai mare continut de apa-70%, fiind un adevarat rezervor ; stratul cornos –contine mai putina apa intre 5-15% cu un maxim la pielea unui copil si o valoare mai mica la adult. Chiar in structura epidermului continutul de apa variaza de la strat la strat. Pielea cu un strat cornos normal hidratat are un aspect catifelat, este supla si elastica. Un strat cornos deshidratat este fragil si casant.

Hidratarea stratului cornos depinde de :

-viteza cu care urca apa din derm spre stratul exterior al epidermului;

-vitaza de evaporare a apei de la suprafata pielii sub influenta factorilor atmosferici.Daca apa pierduta prin evaporare nu este inlocuita prin urcarea ei din straturile inferioare, pielea devine aspra si se descuameaza usor.Stratul cornos isi regleaza gradul de hidratare datorita unui complex intracelular, hidrosolubil, denumit factorul natural de hidratare(N.M.F.)- care determina expandarea structurii proteice. Deshidratarea pielii se accentuaza odata cu inaintarea in varsta datorita pierderii apei din stratul cornos-pana la 7%, la care se adauga si un proces de descuamare accelerat.

Rolul pielii

Fiind invelisul extern al organizmului pielea are rol :

-de protectie;

-de excretie;

-imunologic.

Rolul protector:a) protectia mecanica-este asigurata de rezistenta fibrelor conjunctive si elastice din derm, la care se adauga rolul de amortizare al socului pe care il are tesutul adipos din hipoderm. Acesta ajuta pielea sa protejeze tesuturile de actiunea agentilor mecanici.

b) protectia chimica-asigurata de FHS cu PH usor acid, ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.

c) protectia fotochimica-este asigurata de keratina din stratul cornos dotat cu proprietati de reflexie, difuzie si absorbtie, si de melanina care absoarbe o parte din radiatiile ce au reusit sa strabata stratul cornos.

d) protectia antimicrobiana- pelicula acida de la suprafata pielii impiedica inmultirea microorganismelor.

Rolul de excretie-asigurat prin eliminarea toxinelor in procesul de transpiratie.

Rolul immunologic-datorita limfocitelor, plasmocitelor si reticulocitelor din piele ce contribuie la formarea anticorpilor, la rezistenta organizmului in anumite boli.

Dermatologie

Pielea ca orice organ, poate fi supusa actiunii unor factori nocivi , dupa provinienta lor permit clasificarea bolilor de piele in dermatoze de origine externa si interna.

Cauzele afectiunilor de piele. Se disting doua grupe de cauze;

-externe

-interne

1.Cauzele externe:desi reprezinta un grup numeros, factorii externi se clasifica dupa natura lor in factori microbieni, parazitari, fizici, mecanici si chimici.

Factorii microbieni-reprezinta una din cauzele cele mai frecvente ; stafilococul si streptococul dau nastere de piodermite, bacilul Coch provoaca tuberculoza cutanata, bacilul Ducrey determina sancrul moale, virusii provoaca herpes Zoster, zona Zoster etc.

Parazitii criptomagici:afecteaza firul de par in special pielea capului, dar si pielea lipsita de par, determinand micoze.

Parazitii animali:sarcoptul scabiei si paduchii pot determina unele dermatoze.

Factorii mecanici: sunt reprezentati de traumatizme , frecaturi, intepaturi. Prin actiunea lor indelungata si repetata pot provoca alteratii ale tegumentului( de exemplu inrosirea palmelor la muncitori ).

Agenti fizici:caldura si frigul, la care se asociaza umiditatea, provoaca si favorizeaza unele dermatoze. Caldura in exces poate provoca arsuri de diverse grade; frigul-degeraturi, iar umeditatea slabeste capacitatea de rezistenta a pielii prin maceratia stratului cornos. Razele ultraviolete pot provoca edeme si veziculatie, iar razele Roentgen-afectiuni cutanate numite radiodermite.

Agentii chimici:sunt frecvent intalniti si dau nastere la dermatoze legate de cele mai multe ori de executarea unei profesii. Exemplu de substante chimice acizi, baze alcaline, cromati.

2.Cauzele interne:

-dermatoze in legatura cu afectarea diverselor organe interne

-tulburari endocrine(in special cele tiroidiene si ovariene favorizeaza aparitia unor dermatoze ca acneea si eczema).

-avitaminozele si carentele alimentare:

v     deficit de vitamina A-favorizeaza leziuni de tip keratozic si acneic;

v     lipsa de vitamina B2-poate provoca aparitia eczemei;

v     lipsa de vitamina PP-provoaca pelagra;

v     carenta de vitamina C-hemoragii cutanate si mucoase.

v     dermatozele alergice;

-tulburari ale SNC si SNV.

3. Dermatoze de cauze necunoscute.

Din punct de vedere fiziopatologic exista sase mari grupe de leziuni elementare:

1.Leziuni prin modificari de coloratie:

a)      pata pigmentara;

b)      pata vasculara

2.Leziuni cu continut solid;

a) placa urticariana

b) papula

c) tuberculul

d) goma

e) lichenificarea

f) vegetatia

g) tumoarea

3. Leziuni cu continut lichid:

a) vezicula;

b) flictena (bula);

c) pustule.

4. Leziuni prin solutii de continuitate:

a) excoriatia;

b) exulceratia (eroziunea);

c) ulceratia;

d) fisura (ragada).

5. Deseuri cutanate:

a) scuama,

b) crusta,

c) escara sau sfacelul.

6. Sechele cutanate:

a) cicatricea;

b) atrofia.

1. Leziuni prin modificari de coloratie

Principala leziune inclusa in aceasta categorie este pata sau macula, care nu modifica relieful si consistenta pielii. Se poate prezenta sub doua forme:

a)      Pata pigmentara sau propriu-zisa este o modificare de coloratie a pielii si nu dispare la presiune. Ea rezula din distributia inegala a pigmentului melanic. Poate aparea de la nastere (congenitala) sau in timpul vietii (dobandita) si in raport cu repartitia pigmentului melanic, poate avea un character hiperpigmentar sau hipopigmentar.Un exemplu de pata hipopigmentara este vitiligo, care consta in disparitia de pigment in anumite zone cutanate, in timp ce efelidele sau pistruii reprezinta un exces de pigment.

b)      Pata vasculara rezulta atat din dilatarea vaselor, cat si din extravazarea sangelui. Apare la randul ei sub doua aspecte:

pata vasculara congestiva sau eritem, cu nuanta rosie ce dispare la presiune;

pata purpurica, de obicei circumscrisa, fara sa dispara la presiune, datorita revarsarii sangelui in straturile pielii. Desi initial pata purpurica are aceiasi culoare rosie, prin modificarile suferite ulterior de hemoglobina, nuanta ei se schimba, devine albastruie, apoi verzuie, galbena-bruna cu caracter permanent sau trecator.

2. Leziuni cu continut solid

Se caracterizeaza prin consistenta lor ferma, solida; nu contin lichid si pot produce modificari in relieful cutanat.Se prezinta sub urmatoarele aspecte:

a.      Placa urticariana este o ridicatura a tegumentului asemanatoare cu leziunile provocate de urzica. Are o culoare rosie, iar dimensiunile sale sunt variabile de la 1-2 cm la un pod de palma.Placa urticariana constituie leziunea elementara in urticarie, se insoteste intotdeauna de prurit si are o evolutie scurta, resorbindu-se in cateva ore.

b.      .Papula este o ridicatura a tegumentului, circumscrisa, dura, nu contine lichid, cu caracter rezolutiv, nelasand in urma ei cicatrice.

c.       Tuberculul este un nodul circumscris, de consistenta in general dura, de marimi variabile ( bob de linte-bob de mazare), cu sediul in dermul profund si care in evolutia lui (fie ca ulcereaza sau nu), lasa constant cicatrice. Este intilnit in sifilis, lupus tuberculos si lepra.

d.      Goma este un nodul circumscris, la inceput dur de marimea unei alune, cu sediul in hipoderm, dar care prinde succesiv toate straturile cutanate.Goma este intalnita in sifilis si tuberculoza si ia nastere in urma inflamarii si obstruarii unor vase. Evolutia ei din profunzime catre suprafata este ciclica in patru faze.

e.      Lichenificarea se caracterizeaza prin ingrosarea pielii intr-un teritoriu in general limitat, cu adancirea santurilor cutanate ce se intretaie in diverse sensuri. Leziunea apare dupa o iritatie prelungita, mai ales scarpinatul repetat, si poate fi intalnita in eczemele si prurigourile cronice.

f.        Vegetatia este o excrescenta filiforma sau globuloasa cu aspect de conopida sau creasta de cocos, ce poate aparea de la inceput, ca in cazul vegetatiilor veneriene, sau secundar unui proces inflamator cronic, ca in piodermita vegetanta.

g.      Tumoarea este o formatiune circumscrisa, neinflamatorie, cu tendinta la crestere si persistenta.

4. Leziuni cu continut lichid

a) Vezicula este o mica colectie circumscrisa a epidermului cu continut lichid seros.Are dimensiuni mici , este intalnita in eczema, herpes si zona zoster.

b) Bula sau flictena este o ridicatura a epidermului mult mai mare ca vezicula cu continut lichidian.

c) Pustula reprezinta o colectie de lichid tulbure, purulent, de dimensiuni mici , ce apare fie de la inceput, ca in foliculite (pustule primitive), fie in urma infectarii cu germeni microbieni a unor vezicule sau bule (pustule secundare). Prin uscarea continutului purulent se formeaza cruste galbene care dupa eliminare, lasa o usoara pigmentatie.

4. Leziuni prin solutii de continuitate

Sunt rezultatul distrugerii tesuturilor in urma actiunii traumatismelor sau a proceselor inflamatorii.

a)Excoriatia este o solutie de continuitate superficiala la nivelul epidermului, aparute dupa un traumatism. Ea poate fi accidentala, datorita zgarieturilor, sau simptomatica, in urma scarpinatului.

b)Exulceratia sau eroziunea este o pierdere de substanta superficiala ce intereseaza epidermul si apare primitiv, ca in sifilisul primar, sau secundar evolutiei pustulelor sau bulelor.Nu lasa cicatrice.

c) Ulceratia este o pierdere de substanta mai profunda cu aspecte variate, care lasa totdeauna cicatrice.

d) Fisura sau ragada este o lipsa de substanta de forma liniara, in general dureroasa, intalnita mai ales in jurul orificiilor naturale si in plici unde insoteste frecvent procesele inflamatorii.Ea poate fi superficiala sau profunda.

5. Deseuri cutanate

Sunt rezultatul acumularii la suprafata pielii atat a secretiilor fiziologice si patologice, cat si a unor tesuturi necrozate si celule cornoase descuamate.

a)      Scuama este un mic fragment al stratului cornos. Dupa marimea lor se disting scuame pitiriaziforme( de dimensiuni mici); scuame lamelare (mai mari ca in psoriazis) si scuame in lambouri( ca in scarlatina).

b)      Crusta apare ca o faza in evolutia ulceratiilor , veziculelor, bulelor si pustulelor dupa uscarea lor.

c)      Escara sau sfacelul este rezultatul unui proces de necroza cutanata limitata cu tendinta de eliminare si formare de cicatrice.

5. Sechelele cutanate

Sunt leziuni secundare unei dermatoze.

a)      Cicatricea inlocueste pierderile de substanta aparute in urma proceselor patologice distructive.Exista cicatrici hipo- sau hiperpigmentare.

b)      Atrofia este o alterare a pielii in urma careia tegumentul se subtiaza, devine flasc, neted, uscat, permitind ca desenul cutanat vascular sa devina usor vizibil.

Boli provocate de bacterii:

Afectiuni provocate de stafilococi:

Foliculita acuta superficiala apare sub forma unei pustule superficiale, de dimensiunea unui bob de linte, situata intotdeauna in jurul unui fir de par. Contine lichid purulent si este inconjurata de o zona inflamatorie rosie. Leziunea este usor dureroasa si nu lasa cicatrice.

Orgeletul sau urciorul este o foliculita profunda a genelor ce apare tot sub forma unei pustule centrate de un fir de par, care merge la abcedare si deschidere cu formare de cruste.

Foliculita narinara se manifesta in acelas mod, fiind precedata de senzatii de mancarime si usturime a narii.

Furunculul este o inflamatie a foliculului pilos ce afecteaza glanda sebacee si tesuturile din jurul foliculului. Initial se prezinta ca o foliculita superficiala, dar dureroasa cu evolutie rapida in profunzime, luind apect nodular, inflamator, cu caracter necrozant. Se prezinta ca un nodul rosu aprins, dureros, cu o pustula galbena in mijloc. Dupa cateva zile mijlocul nodulului se ramoleste si puroiul se poate extrage printr-o apasare usoara. Poate fi insotit cu alterarea starii generale,in urma vindecarii apar cicatrici.

Hidrosadenita este inflamarea glandelor sudoripare apocrine. Se localizeaza de preferinta in axile, uni- sau bilateral, incepe printr-o nodozitate rosie si dureroasa cu tendinta de crestere si persistenta, fiind tare la pipait; dupa cateva zile se ramoleste si din el se elimina puroi cu sange.

Afectiuni provocate de streptococi:

Erizipelul este o dermita acuta streptococica, localizata mai ales pe fata si gambe. Apare sub forma unui placard rosu, edematos, dureros, cu margine mai proeminenta si mai rosie

Limfangita acuta este o infectie streptococica a vaselor limfatice superficiale cu alterarea starii generale.

Zabaluta sau perlesul, este o infectie ce apare la comisura, provocata de bacterii sau ciuperci. Pielea este crapata, inflamata, face cruste, se trateaza cu solutii si unguente antiseptice.

Impedigoul streptococic, numit popular si “bube dulci” , este o afectiune acuta, contagioasa, frecventa la copii si tineri, cu localizare obisnuita la fata, datorita inocularii cu streptococi pe cale externa. De asupra pielii apar cruste galbene ce trebuie indepartate la tratament si se utilizeaza solutii si unguente antiseptice.

Streptococia scuamoasa a pielii capului se caracterizeaza prin scuame fine, firfuracee, albe-cenusii, ce cad si se refac continuu.

Dermatomicozele pielii glabre

-Epidermofitia plantara. La inceput afectiunea intereseaza spatiile interdigitale de la picioare, apoi marginea picioarelor si a plantelor, unde apar vezicule grupate in plancarde. In spatiile interdigitale, pielea se macereaza, dand nastere la eroziuni pruriginoase si rau mirositoare.

-Eritrazma-apare de obicei la adulti si se localizeaza in plicile genitocrurale, fata interna a coapselor, sub sani, mai rar in axile.Se prezinta sub forma de pete de marimi variabile, de culoare galbena-cafenie, usor scuamoasa.

-Pitiriazisul verzicolor-este o micoza nefoliculara cu evolutie cronica si recidivanta. Apare sub forma de pete mici , nepruriginoase, bine delimitate, de culoare galbena-bruna, cu suprafata fin scuamoasa.Se localizeaza de obicei pe spate, umeri, gat, torace anterior.

Tuberculoza cutanata

Este provocata de bacilul Koch si se caracterizeaza printr-un polimorfizm clinic si evolutiv foarte accentuat.

Virozele cutanate- afectiuni   provocate de virusi.

Verucile vulgare sau negii sunt excrescente cutanate neinflamatorii si nedureroase, de origine virala. Apar sub forma unor mici ridicaturi rotunde, indurate, de dimensiuni variabile, de la cativa mm la 1 cm.

Verucile plane-au acelas aspect ca verucile vulgare, dar nu fac relief la suprafata pielii datorita grosimii stratului cornos si presiunii exercitate de greutatea corpului. Din aceste motive , ele se dezvolta in profunzime, comprima terminatiile nervoase, producand dureri si discomfort in mers.

Herpesul este provocat de virusul herpes simplex. Poate aparea oriunde pe piele sau mucoase, dar exista cateva localizari de predilectie: in jurul buzelor, pe nari, obraji, regiune genitala si fese.Herpesul dureaza in general 10-14 zile;in aceasta perioada veziculele se rup,formeaza cruste galbui sau brune care se elimina fara a lasa urme.Uneori herpesul se poate suprainfecta cu germeni piogeni si atunci aspectul clinic se modifica iar evolutia se prelungeste.Tratarea lor este locala, dar in ultimul timp se administreaza medicamente care maresc rezistenta organismului.

Dermatozele alergice

Urticaria este o dermatoza pruriginoasa de natura alergica caracterizata clinic prin elemente papuloase de marimi variabile asemanatoare cu cele produse de urzica.Eruptia se localizeaza oriunde pe tegument si este precedata sau insotita de un prurit violent.Culoarea papulelor este roz-rosie in totalitate sau alba-opalina la centru si rosie la periferie.Leziunile sunt in numar variabil de la cateva pana la eruptie generalizata,diseminate,fara ordine mai ales pe torace si pe membre. Uneori pot fi localizate si la nivelul mucoaselor limbii, al valului palatin sau al glutei, unde pot determina edeme mari periculoase.In cele mai multe cazuri e vorba de fenomene inofensive care se trateaza usor.Daca persista este nevoie de consultatie medicala.

Eczema este cea mai frecventa boala de piele.Pe tegumentele inflamate apar eruptii mici,cruste seroase sau un strat cornos ingrosat si fisurat.Da prurit intens,este de durata,si predispus la recidiva.Apare ca efect al unor factori chimici sau fizici sau hipersensibilitati alergice care actioneaza asupra epiteliului.In functie de aspectul clinic,eczema se poate prezenta sub 3 forme:-eczema vulgara,eczema papuloveziculoasa si eczema numulara.Se trateaza la medic.

Alergia. Sistemul de aparare al integritatii organismului se numeste sistemul imunitar si are rol de a neutraliza,de a face inofensive substantele straine care sunt daunatoare. Alergia apare ca urmare a sensibilizarii organismului la anumite substante numite alergeni sau antigeni. Organismul se sensibilizeaza dupa cel putin un contact prealabil cu substanta respective,urmeaza o perioada numita faza de latenta, timp in care iau nastere in organism substante specifice numite anticorpi.Deci alergia este rezultatul conflictului antigeni-anticorpi;anticorpii sunt proteine gama globuline.Daca in conditile existente anticorpilor antigenul este introdus din nou in organism, conflictul antigen-anticorp determina fenomene patologice-in cazul cosmeticii de ordin cutanat.In practica pentru a depista sensibilitatea se efectueaza teste cutanate..Daca pe locul aplicarii apare o pata eritematoasa variabila ca intindere reactia este pozitiva.Cum sa ne comportam in cazul aparitiei unei reactii alergice:- nu ne invinovatim,nu intram in panica

-indepartam imediat produsul care a provocat alergia

-se aplica produse calmante (cu oxid de zinc, azulena,musetel,etc) putem aplica o compresa rece

-daca alergia persista o trimitem la medic pe care il instiintam de produsul ce a provocat alergia.

-se noteaza in fisa clientului observatiile legate de alergie,inclusiv si de produsul ce a provocat-o si cu ce s-a calmat.

Dermatozele provocate de agenti fizici

1.Arsurile. Cele mai frecvente leziuni cutanate produse de temperature excesiva sunt arsurile sau combustiile.Se clasifica dupa gradul de distrugere al tesuturilor in 4 grupe.

2.Degeraturile. Cel mai frecvent accident determinat de frig este degeratura sau congelatia.Ea reprezinta un ansamblu de fenomene generale si locale aparute in urma actiunii prelungite a temperaturii scazute asupra organismului.Se clasifica in 4 stadii.

3.Radiodermitele-afectiuni cutanate provocate de radiatii luminoase si nucleare.

Dermatozele de etiologie necunoscuta

1.Psoriazisul apare sub forma unor placi inflamate,acoperite cu scuame pluristratificate, de marimi diferite prezente mai ales pe coate si genunchi, pe suprafete de extensie ale membrelor sau pe pielea capului.Boala evolueaza diferit,zonele cu simptome alterneaza cu cele fara simptome,iar proportia acestora variaza.Nu creaza senzatii neplacute si este insotit de alteratii ale organelor interne,doar in formele foarte grave.Este o boala cu o frecventa 1-2%.Afectiunea este de durata,cu tendinta de recidiva iar tratamentul este medicamentos.Local expunere la UV si vitamine pentru marirea rezistentei organismului.

2.Pitiriazisul rozat Gilbert este o dermatoza eritematoscuamoasa de etiologie necunoscuta cu tendinta la vindecare spontana.La inceput leziunea este o pata eritematoasa roz-rosie,de dimensiuni numulare,care in cateva zile se acopera cu o scuama subitre plisabila ca foita de tigara.Localizare-la nivelul toracelui,abdomenului,gatului , articulatii.Pruritul lipseste sau este redus.Boala dureaza aproximativ 6-8 saptamani,disparand apoi spontan fara recidive.

3.Lichenul plan este o dermatoza cronica de cause necunoscuta caracterizata printr-o eruptie papuloasa pruriginoasa.Leziunea elementara este o papula de forma rotunda sau polgonala, de 2-3 mm in diametru si de culoare rosie-liliachie.Etoilogia este necunoscuta.

Dermatozele autoimune

1. Lupusul eritematos este o dermatoza de cauza necunoscuta. Boala se incadreza  in randul colagenozelor, deoarece leziunile predominante sunt la nivelul substantei fundamentale din tesut conjunctiv.Localizarea lupusului: fata, pielea capului, manile si degetele, trunchiul, mucoasa buzelor, nasul, zonele preauriculare.Manifestarile sunt exclusiv cutanate si se compun din trei feluri de leziuni:eritem, scuama hiperkeratozica si atrofie cicatriceala. Eritemul este simptomul dominant si apare ca o rosata congestiva, cu limite nete, ce dispare la vitropresiune.El este vizibil fie pe toata suprafata placardului, fie numai la periferia acestuia sub forma unui lizereu subtire, adesea teleangiectazic.

Scuama hipercheratozica se localizeaza exclusiv sau electiv in orificiile foliculare dilatate si din acest motiv ia aspectul de hipercheratoza punctata. Ea poate interesa numai orificiul pilosebaceu(scuame mici albe uscate) sau poate ocupa toata suprafata, si in acest caz se prezinta ca un strat continuu scuamocrustos. Scuama se detasaza greu, iar dupa indepartare lasa sa se vada pe suprafata sa inferioara mici prelungiri filiforme, dure, hipercheratozice, cu aspect de limba de” pisica”.

Atrofia cicatriceala se constituie progresiv, fara ulceratie prealabila. De obicei incepe in partea centrala a placardului sub forma de mici insule, separate, pentru a se extinde cu timpul la intreaga leziune.Cele trei tipuri de leziuni descrise se dispun in cazurile tipice in trei zone concentrice: zona cicatriceala la centru, scuama hipercheratozica situate intermediar si eritemul la periferie. Uneori una din leziuni poate domina.

2.Sclerodermia este o dermatoza caracterizata printr-o induratie particulara a pielii, asociata cu leziuni scleroase musculare, ale tesutului periarticular si ale tendoanelor.Din punct de vedere clinic exista forme generalizate si forme circumscrise de sclerodermie.

Dermatozele dismetabolice.

1. Xantelasma-este cea mai frecventa forma. Apare cu predilectie la femei trecute de 50 de ani. Afectiunea incepe prin aparitia in ungiul intern al pleoapelor a unor formatiuni mici, galbui, rotunde, bine delimitate, usor reliefate, netede.Leziunile apoi se maresc, cuprinzand progresiv ambele pleoape, nu sunt unsotite de nici o senzatie, persista nedefinit, nu au tendinta la vindecare spontana.

Tulburari de pigmentare

1. Cloasma sau masca graviditatii-sunt pete maro-deschis, situate in jurul gurii, pe frunte sau obraji.Se formeaza in timpul sarcinii; in cazul tulburarilor de functionare a glandelor cu secretie interna, la menopauza sau in rezultatul folosirii unor anticonceptionale.

2.Pigmentarea postinfectioasa-apare dupa vindecarea unor boli :eczeme, impedigo etc.

3.Pigmentari produse de expunerea la soare, iradieri UV si raze Roentgen, temperaturi crescute.

4.Vitiligo-o boala produsa de degradarea melanocitelor.Este constituit din pete albe(un alb mat),de forme si marimi diferite,cu margini rotund-ovalare sau geografice sinuase,foarte bine delimitate.Petele albe pot fi putine la numar,alteori se maresc,confluiaza si acopera suprafete cutanate mari.

Tulburari de cheratinizare

Grosimea uniforma a stratului cornos este asigurata de echilibru dintre producerea celulelor epiteliale si descuamarea strarului cornos. Perturbarea acestui echilibru duce la alteratii cutanate. In cosmetica importanta prezinta procesele insotite de producerea substantelor cornoase in cantitate mai mare decat cea obisnuita numite hipercheratoze(bataturi).

Afectiuni datorate dilatarii vaselor de sange

Vasele de sange vizibile pe piele sunt produse fie de crestere a cantitatii de sange circulant fie prin scaderea rezistentei peretelui vascular.Daca dilatarea vaselor este temporara,pielea se inroseste o perioada dupa care roseata dispare fara urma(de ex:in urma masajului si a hipertermiei).

a)angioamele se formeaza prin dilatarea vaselor mici de sange si prin vegetatii ale acestora.Unele se vad de la nastere altele apar o data cu varsta,se indeparteaza chirurgical cu laser.

b)teleangiectazia reprezinta dilatare de durata a vaselor de sange pe nas si obraji,au lungimi de la cativa milimetri pana la 1-2cm.

c)varice-dilatari ale venelor de suprafata de pe membrele inferioare.Imporant este prevenirea varicelor cu ciorapi elastici,gimnastica,masaj,inot.

Excrescente pe piele

1. Nevi sau alunite-au contur precis,sunt puternic marcate,pot fi situate pe piele sau pe mucoase.Cele mai frecvente sunt alunitele pigmentare care se formeaza din melanocite modificate.Nevii pigmentati se pot forma la orice varsta.Culoarea lor difera de la maro deschis la negru.Nevii pigmentari pot deveni tumori maligne cutanate(melanoame).
2. Excrescente ce apar la batranete-se indeparteaza chirugical.

Manifestarile cutanate provocate de carente nutritionale si vitaminice

a)carenta de vitamina A-sursele naturale de vitamina A sunt alimentele.Cele de origine animala ca ficatul,rinichii,creierul,laptele,smantana,untul si ouale contin vit A gata sintetizate.In alimentele de origine animala,vit A se gaseste sub forma de provitamina sau caroten,care in organism prin hidroliza se transforma in vitamina A.Carenta de vit A se mainfesta prin:descuamari in plicile de flexie si leziuni papuloase de culoare cenusie,uneori rosiatica situate pe umeri,fese,piept si fetele de extensie ale membrelor.Parul isi pierde luciul,unghiile devin friabile iar pielea e uscata si palida.

b)carenta de vitamine din grupul B-o lipsa totala a acestor vitamine pot determina edeme,eruptii eritemato-veziculoase si anemie,uscaciunea pielii,tulburari de pigmentare,eczema seboreica,caderea pielii,dermite seboreice,ragade la comisurile bucale.

c)carenta vitaminei PP(acid nicotinic)-simptomele cutanate se manifesta prin eruptii eritemato-edematoase,veziculobuloase si descuamari furfuracee,insotite de pigmentari localizate mai ales pe partile expuse la lumina (fata,gat,ceafa,antebrat) uneori sunt insotite de chelite si stomatite.

d)carenta de biotina (vitH)-clinic se caracterizeaza prin caderea parului,eruptii cutanate,eczema seboreica,leziuni ulcerative pe mucoase.

e)carenta de vit C (acid ascorbic)-determina aparitia scorbutului.Semnele cutanate constau in hemoragii punctiforme sau in placarde si leziuni de hiperkeratoza in jurul foliculilor pilosi,situate initial pe antebrate si coapse si extinse ulterior pe umeri,fese, gambe, abdomen.