Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Anatomie


Qdidactic » didactica & scoala » biologie » anatomie
Bazinul osos - face legatura dintre coloana vertebrala si membrele inferioare



Bazinul osos - face legatura dintre coloana vertebrala si membrele inferioare




Este o formatiune anatomica complexa care face legatura dintre coloana  vertebrala si membrele inferioare. Osul sacru ce se continua cu coccigele se articuleaza cu cele doua oase coxale care formeaza centura pelvina si impreuna alcatuiesc bazinul sau pelvisul osos.

Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza mare in sus si baza mica in jos. La noul nascut bazinul este foarte mic. La pubertate el se diferentiaza in functie de sex. La femeie devine mai larg, dar mai putin inalt, cu o simfiza pubiana mai ingusta si cu o scobitura sciatica mai deschisa.

La nivelul bazinului se produc miscari minime ce sunt mai accentuate la tineri. Miscarile de bascula ale sacrului efectuate in jurul unui ax transversal ce trece prin partea sa superioara sunt numite miscari de nutatie si contranutatie.

Prezinta o circumferinta superioara sau baza mare, o circumferinta inferioara sau baza mica si doua suprafete: una exterioara sau exopelvina si alta interioara sau endopelvina.


1,CIRCUMFERINTA SUPERIOARA (BAZA MARE) este formata din baza sacrului, creasta iliaca, marginea anterioara a coxalului si marginea superioara a simfizei pubiene. La nivelul circumferintei  superioare se gasesc urmatoarele diametre:

- bispinos posterior ce uneste spinele iliace posterosuperioare avand valori normale cuprinse intre 8-10 cm;

- bispinos anterior ce uneste spinele iliace anterosuperioare, avand valori normale cuprinse intre 24-25 cm;

- bispinos inferior ce separa spinele iliace anteroinferioare, avand valori normale de aproximativ 20 cm;

- bispinopubian ce separa tuberculii pubieni, avand valori normale de aproximativ 4 cm;

- bicret (transvers maxim) ce separa punctele cele mai indepartate ale crestei iliace, avand valori normale de aproximativ 29 cm;

- bitrohanterian, cu valori normale cuprinse intre 31-32 cm.

Ansamblul de masuratori ce vizeaza aceste diametre se numeste pelvimetrie externa.



Masurarea acestor diametre face parte din practica obstetricienilor si este foarte necesara pentru a prognostica o desfasurare normala a sarcinii.


2. CIRCUMFERINTA INFERIOARA (BAZA MICA) mai este cunoscuta si sub numele de stramtoarea inferioara a bazinului. Este formata anterior de marginea inferioara a simfizei pubiene, lateral de cele doua tuberozitati ischiadice  si posterior de varful coccigelui. Simfiza pubiana este legata de tuberozitatile ischiadice prin ramurile ischiopubiene, in timp ce tuberozitatile ischiadice sunt legate de sacru si coccige prin ligamentele sacrotuberale si sacrospinoase. Ramurile ischiopubiene alcatuiesc arcul pubian.

Axul stramtorii inferioare uneste sacrul de la nivelul primei vertebre sacrate cu un punct situat inaintea anusului.

Planul stramtorii inferioare trece prin varful cocigelui si marginea inferioara a simfizei pubiene. Formeaza cu orizontala un unghi de 10 grade, unghi ce se anuleaza in decubit dorsal.

La nivelul circumferintei inferioare se gasesc urmatoarele diametre:

coccisubpubian (anteroposterior) ce uneste varful coccigelui cu marginea inferioara a simfizei pubiene, cu valori normale de aproximativ 9,5 cm;

biischiadic (transversal) ce uneste fetele mediale ale celor doua tuberozitati ischiadice;cu valori normale de aproximativ 11 cm;

oblice, drept respectiv stang, ce unesc mijlocul ligamentului sacrospinos cu mijlocul ramurii ischiopubiene de partea opusa, cu valori normale cuprinse intre 11-12 cm.


3 SUPRAFATA EXOPELVINA (EXTERIOARA) este formata anterior de fata anterioara a simfizei pubiene, unghiurile pubelui si gaurile obturate, lateral de fetele laterale ale coxalelor (cu fata gluteala, acetabulul si tuberozitatea ischiadica de partea dreapta respective stanga) si posterior de fetele dorsale ale sacrului si cocigelui, marginile posterioare ale oaselor coxale precum si de scobiturile sacroischiadice.

4. SUPRAFATA ENDOPELVINA (INTERIOARA) contine linia terminala ce delimiteaza stramtoarea superioara a pelvisului. Linia terminala este formata din promontoriu, marginea anterioara a aripioarelor sacrului, liniile arcuate, crestele pectineale, marginea superioara a simfizei pubiene.

Stramtoarea superioara are forma unui as de cupa. La nivelul sau se gasesc urmatoarele diametre:

sagitale reprezentate de:


a)      diametrul promontosuprapubian, cu valori normale de aproximativ 11 cm:

b)      diametrul promontoretropubian, cu valori normale de aproximativ 10,5 cm:

c)      diametrul promontosubpubian cu valori normale de 11,5 cm ce este masurat cu ajutorul tuseului vaginal.

transversale reprezentate de:

a)      diametrul transversal maxim, cu valori normale de 13,5 cm;

b)      diametrul transversal clinic (util) de aproximativ 12,5 cm:

c)      diametrul transversal anterior cu valori normale de aproximativ 11,5 cm.

oblice reprezentate de:

a)      diametrul oblic drept  cu valori normale de aproximativ 12,5 cm;

b)      diametrul oblic stang cu valori normale de aproximativ 12,5 cm.

Stramtoarea superioara imparte suprafata endopelvina intr-o portiune situata deasupra ei numita pelvisul mare si una situata dedesubtul ei numita pelvisul mic.

Axul stramtorii superioare este reprezentat de o perpendiculara ce cade in centrul planului stramtorii, oblic in jos si inapoi, unind ombilicul cu coccigele.

Planul stramtorii superioare este orientat dinapoi inainte si de sus in jos trecand prin promontoriu si marginea superioara a simfizei pubiene. Promontoriu este situat la 9-10 cm deasupra simfizei pubiene. In statiune verticala planul stramtorii superioare formeaza un unghi de 60 de grade cu orizontala ce trece prin marginea inferioara a simfizei pubiene

numit unghiul de inclinatie a pelvisului. In decubit dorsal unghiul de inclinatie se reduce la 45 de grade.


PELVISUL MARE situat deasupra stramtorii superioare este format din cele 2 fose iliace si de aripioarele sacrului. Este marginit in sus de circumferinta superioara.

Topografic pelvisul mare apartine abdomenului.

PELVISUL MIC (EXCAVATIA PELVINA; CANALUL PELVIAN) este situat intre stramtoarea superioara si stramtoarea inferioara.

Este format posterior de fata anterioara a sacrului si a coccigelui, lateral de suprafetele plane ce raspund acetabulului si gaurilor obturate din dreapta respectiv stanga si anterior din fata posterioara a simfizei pubiene.

Prezinta relieful stramtorii mijlocii.

Stramtoarea mijlocie este formata posterior de o linie transversala ce trece intre vertebrele 4 si 5 ale sacrului, lateral de marginile superioare ale ligamentelor sacrospinoase si spinelor ischiadice din dreapta respectiv stanga si anterior de o linie curba ce se intinde de la spinele ischiadice la 1/3 inferioara a fetei posterioare a simfizei pubiene.

Stramtoarea mijlocie raspunde liniei de insertie a diafragmei pelvine.

Axul pelvisului mic uneste centrul planurilor stramtorii superioare respectiv stramtorii inferioare la egala distanta de peretii excavatiei. Axul este curb si paralel, cu concavitatea fetei anterioare a sacrului imbratisand simfiza in concavitatea lui.

In statiune verticala pelvisul mic apare foarte inclinat fata de coloana vertebrala deoarece planul stramtorii superioare asa cum am amintit anterior este orientat dinapoi inainte si de sus im jos trecand prin promontoriu si marginea superioara a simfizei pubiene.

In mod normal peretii pelvisului masoara posterior aproximativ 16 cm, lateral 9-10 cm si anterior 4,5-5 cm.


F. Aplicatii clinice

Distociile osoase se datoreaza:

excesului de maleabilitate a scheletului

deviatiilor coloanei vertebrale

leziunilor membrelor (luxatii congenitale, amputatii, genu valgum)

anomaliilor de dezvoltare

bazinelor obstruate (fracturi, tumori)

Traumatismele bazinului afecteaza in special tinerii si adultii expusi accidentelor grave, avand o mortalitate mare in cazul politraumatismelor.

Se produc prin:

-compresiunea puternica anterioara a bazinului, cand scade diametrul anteroposterior

-compresiune transversala cand cedeaza zonele fragile anterioare rezultand o fractura la nivelul pubelui sau separarea simfizei pubiene

-compresiune verticala asupra unui hemibazin prin cadere de la inaltime pe un ischion rezultand o fractura la nivelul ramurilor gaurilor obturatorii sau fractura aripii iliace cu ascensionarea hemibazinului

-compresiune in sens oblic prin lovire cu un corp dur ce fractureaza o anumita zona a bazinului.

Fracturile bazinului se pot clasifica in:

-fracturi izolate ale bazinului intalnite la nivelul aripii osului iliac, pubelui, ischionului, secrului si coccigelui

-fracturi la nivelul arcului pelvin anterior si posterior

-fracturi articulare associate de obicei cu luxatiile de sold

Desi grevate de complicatii severe si letalitate ridicata prin asocierea lezionala, fracturile de bazin se consolideaza bine, iar sechelele sunt rare.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

Anatomie



Anatomie

Proiecte pe aceeasi tema


Proiect de lectie - anatomia sistemului circulator: alcatuirii inimii si vasele de sange
Grila examen anatomie
Bazinul osos - face legatura dintre coloana vertebrala si membrele inferioare



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.