Functiile pielii tegumentului - functia de protectie, de termoreglare, senzoriala, respiratorie

Functia de protectie

Organul cutanat fiind situat intre mediul intern al organismului si mediul extern, asigura pe de o parte protectia mediului intern, iar pe de alta mediaza subtile schimburi materiale, energetice si informationale cu mediul inconjurator.

Functia de protectie este realizata nespecific prin barierele naturale, care sunt : filmul hidro-lipo-proteic de suprafata, jonctiunea dermo-epidermica si dermul reticular profund.Inde- partarea permanenta a corneocitelor de pe suprafata pielii contribuie de asemenea la auto- dezinfectia tegumentului.In mod specific intervine in aparare aparatul imun local prin conlu­crarea dintre macrofage ( celulele Langerhans si celulele dendritice nedeterminate ) si limfoci- tele T helper, T supresoare, alte subpopulatii T cat si limfocitele B locale.Peste raspunsul imun local se poate suprapune raspunsul imun general al organismului la o anumita agresiune cu poarta de intrare cutanata sau mucoasa, cum este cazul sifilisului.

In general in cadrul functiei de protectie se poate vorbi despre :

protectia mecanica, fizica si chimica realizata prin keratina si stratul cornos;

protectia biologica ( antiinfectioasa : virala, bacteriana, fungica, parazitara ) realizata atat nespecific prin filmul hidro-lipo-proteic, corneocite si barierele anatomice amintite mai sus , cat si specific prin reactia imuna locala sau/si generala;

fotoprotectia prin melanina, esentiala in preventia degenerarilor maligne cutanate;

mentinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apa, electroliti si proteine de catre organul cutanat in ansamblul sau.

Functia de termoreglare

Este a doua ca importanta,realizata prin suprafata deosebit de mare a plexului vascular si prin transpiratie. Transpiratia asigura prin evaporare eliminarea excesului de caldura cedat tegumentului de o circulatie sanguina augmentata prin vasodilatatie si respectiv vasoconstric- tia circulatiei dermice contribuie la centralizarea circulatiei si limitarea pierderilor de caldura.

Asigurarea echilibrului hemodinamic

Plexul vascular dermic este enorm.Prin vasoconstrictie contribuie la centralizarea circu­latiei, organul cutanat fiind primul „sacrificat” in cazul unui soc in favoarea organelor imediat vitale ( inima, plamani si sNc ), tegumentul fiind capabil sa reziste cateva ore in hipoxie.Tot- odata, prin vasodilatatie generalizata, se poate ajunge rapid la soc hipovolemic chiar fara pierdere de masa sanguina, ca in cazul socului anfilactic.

Functia senzoriala

Este importanta prin faptul ca sensibilitatea dureroasa, termica si tactila permit o mai buna orientare in mediul inconjurator.

Functia excretorie

Este reprezentata de excretia de sudoare si sebum, esentiale pentru asigurarea hidra­tarii si lubrefierii tegumentului si anexelor cornoase.

Functia respiratorie

Respiratia percutana asigura aproximativ 0,5 - 1% din necesarul de schimburi gazoase, un om castigand prin piele circa 200 ml O pe ora si pierzand cam tot atata CO

Functia endocrina

In epiderm se formeaza sub actiunea radiatiei ultraviolete colecalciferolul, precursor al vitaminei D , esentiala in absorbtia calciului.

Functia psiho-sociala

Este probabil una dintre cele mai importante, aspectul cutanat agreabil sugerand sana­tate iar cel dezagreabil din unele boli cum ar fi psoriazisul conducand la izolare sociala sau, ca in cazul acneii, la problematizari si nevroze de situatie.

In concluzie, tegumentul este un organ unic, cu structura si functii complexe si are o importanta vitala, deoarece alterarea a mai mult de 50% din suprafata sa conduce la deces.