Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Biologie


Qdidactic » didactica & scoala » biologie
Celula - esenta vietii (fenomene biotice)



Celula - esenta vietii (fenomene biotice)


INTRODUCERE


Esenta vietii (fenomene biotice) consa in capacitatea structurilor vii de a oxida gradat diferite substante, utilizand mare parte din energia chimica astfel eliberata pentru desfasurarea anumitor reactii chimice ce consuma energie (endergonice). Ansamblul acestor procese de nivel molecular se numeste metabolism și sta la baza vietii, asigurand conditiile energetice pentru fenomenele antientropice de pastrare și dezvoltare a structurilor proprii.

Celula este unitatea fundamentala a materiei vii. La nivel celular se manifesta toate proprietatile generale, fundamentale ale materiei vii: metabolism, excitabilitate, miscare, reproducere, asigurate fiind in mod diferentiat prin specializari ale organitelor celulare.

Componenta principala a membranei celulare este plasmalema, un bistrat fosfolipidic in care se gasesc proteine periferice și integrate, la care se adauga glicocalixul (cu compozitie predominant glicoproteica) la exterior și citoscheletul submembranar și reticul endoplasmic superficial la interior. Citoplasma este compartimentata printr-un sistem de membrane fosfolipidice intracelulare.

Plasmalema delimiteaza celula, asigurand schimburi controlate de substanta și informatie cu mediul extracelular. Ea prezinta structuri specializate pentru diverse aspecte functionale: transferul substantelor hidrofile (pori, canale, transportori), recunoasterea semnalelor biochimice (receptori), legatura cu celulele invecinate (jonctiuni stranse și comunicante), miscarea celulei / lichidului extracelular (cili și flageli).

Permeabilitatea sa selectiva sta la baza diferentelor de compozitie ionica intre mediul intra- și extracelular, ce explica existența potentialului electric membranar de repaus. Variatiile de potential electric membranar au o importanța speciala in semnalizarea la nivel celular.

Transportul transmembranar se realizeaza ca macro- și microtransfer. Dupa sens, macrotransferul poate fi endocitoza și exocitoza. Microtransferul poate fi pasiv sau activ, dupa cum se realizeaza in sensul sau impotriva gradientului electrochimic transmembranar.

Transportul pasiv este de fapt un proces de difuzie prin membrane. In general rata de difuzie printr-o membrana este direct proportionala cu temperatura absoluta, gradientul de concentratie și coeficientul de permeabilitate, determinat la randul sau de coeficientul de partiție intre membrane și mediu. Substantele lipofile difuzeaza usor prin bistratul fosfolipidic, iar cele hidrofile utilizeaza diverse cai hidrofile. In sensul scaderii ratei de transfer și al cresterii selectivitatii, precum și pe baza diferentelor structurale, caile hidrofile pot fi clasificate in pori, canale și transportori. Porii și canalele sunt structuri proteice care delimiteaza cai apoase transmembranare. Canalele prezinta bariere de permeabilitate și de selectivitate, unele din ele operate chimic sau electric. Difuzia transmembranara pe cai preferentiale specifice se numeste facilitate, in opozitie cu difuzia simpla. Difuzia apei prin membrane se numeste osmoza.



In cazul transportorilor, transferul de substanta presupune legarea acesteia de proteina transportoare pe o fața a membranei, o anume modificare conformationala a acesteia (flip – flop, ping – pong, situsuri succesive de legare), și eliberarea substantei transportate pe cealalta fața a membranei. Dupa numarul de specii moleculare transferate pentru un ciclu transportor, exista unitransport și cotransport. Acesta din urma se numeste sinport daca transferul este in acelasi sens și antiport daca sensul transferului este opus. Transportul activ se realizeaza evident numai de catre transportori proteici și poate fi primar sau secundar, dupa cum proteina transportoare prezinta sau nu activitate ATP-azica proprie.

Transportul activ secundar este intotdeauna cotransport, una din substante fiind transportata activ pe baza gradientului pentru o alta. Consumul de energie este indirect, realizandu-se la nivelul unui transportor activ primar ce mentine gradientul mentionat, necesar pentru functionarea celui secundar.

Stimulii fizici din mediu determina la nivel plasmalemal modificari de conductanta ionica, cu variatii consecutive ale potentialului electric transmembranar.

Daca depolarizarea atinge pragul pentru deschiderea unor anume populații de canale ionice voltaj – dependente se declanseaza potentialul de actiune (PA), ce se propaga in toata membrana.


Se spune ca inainte de revolutia din China, vanzatorii de figurine de jad urmareau pupilele clientilor lor pentru a sesiza daca acestia sunt atrasi de o anumita piesa si daca sunt dispusi sa plateasca pretul pe care il cerea vanzatorul.[2]

Privirea laterala se poate obtine privind spre cineva in timp ce capul este intors in alta parte. Acest gest poate fi interpretat din doua perspective pe de o parte, privind persoana in ochi, autorul comunica o dorinta de apropiere, iar pe de alta parte, intorcand capul este evidentiata o tendinta de evitare. Tensiunea dintre apropiere si evitare constituie in mare parte farmecul acestui gest, din acest motiv persoana care realizeaza gestul pare atat de interesanta sa de atragatoare. Efectul este si mai mare daca gestul este insotit si de un zambet. Celalalt facor care contribuie la succesul gestului este sugestia implicita ca persoana se va intoarce la activitaea pe care o desfasura inainte de a face acest gest. Cand o femeie priveste cu capul intors intro parte la un barbat, el este inclinat sa creada ca ea s a oprit din ceea ce facea pentru a se uita la el. Si ar putea inchipui chiar ca imaginea sa era atat de irezistibila incat femeia nu a avut timp sa constientizeze directia spre care se indreapta privirea ei. Privirea din lateral este un gest folosit in cea mai mare parte de catre femei, desi exista barbati care il folosesc cu acelasi scop seducator.

Privirea misterioasa se realizeaza coborand pleoapele superioare si ridicand usor sprancenele. Efectul este ingustarea ochilor facadu i sa arate ca “ochii din dormitor”, si marirea distantei dintre ochi si spranceana, facand persoana sa devina mai seducatoare. Din aceasta privire se pot transmite doua mesaje reliefarea unui aer misterioas si autocunoscator ca si cum persoana ar avea un secret. Paul Ekman sugereaza ca privirea misterioasa are un efect atat de seducator pentru ca reproduce expresia care apare pe fetele oamenilor putin inaintea orgasmului. Indiferent daca este adevarat sau nu, aceasta privire este folosita mai mult de femei decat de barbati. Era foarte populara in anii filmului mut cand a devenit gestul caracteristic al actritei Greta Garbo care il combina deseori cu privirea laterala. Si Marilyn Monroe era foarte atasata de privirea misterioasa pe care o combina cu postura buzelor intredeschise