Dezvoltarea ontogenetica a elementelor florale: sepala, petala, stamina, pistilul

n      Aparitia elementelor florale in varful mugurilor florali sau micsti sub forma primordiilor (asem. cu primordiile foliar e ce genereaza frunzele)

n      Elementele florale se dezvolta (acropetal) intr-o anumita ordine, asa cum sunt situate in alcatuirea florii

n      Primordiile de la baza mugurelui genereaza sepalele, urmeaza primordii ce genereaza petalele, apoi cele ale staminelor, iar varful mugurelui genereaza elemente componente ale carpelelor

n      La florile actinomorfe, primordiile elementelor florale apar in mod simetric si au o crestere uniforma

n      La florile zigomorfe sau cele asimetrice – simetria si cresterea uniforma a primordiilor elemetelor florale nu sunt respectate

n      Concresterea elementelor florale intre ele se realizeaza de asemenea din stadiul de mugure, in legatura cu pozitia pe care o ocupa meristemul de crestere al acestor elemente

n      Cand meristemul este localizat in primordiul fiecarui element floral – fiecare va creste independent  => un cerc de elemente libere intre ele (caliciu dialisepal, corola dialipetala)

n      Cand meristemul e situat sub nivelul primordiilor, elementele vor creste deodata si vor fi unite intre ele sau concrescute

Structura anatomica a elementelor florale

n      In general aminteste de structura anatomica a frunzei – ceea ce dovedeste si prin aceasta originea elementelor florale

SEPALA

n      structura foarte apropiata de cea a frunzei

n      in sectiune transversala

n      epiderma superioara si inferioara cu stomate

n      mezofil – parenchim asimilator verde (cloroplaste) – contine nervuri cu fascicule libero-lemnoase la care orientarea lemnului si liberului se face ca la frunza

n      de multe ori nervura mediana e mai dezvoltata si mai vizibila ca si la frunza pe fata inferioara

PETALA

n      afara de unele abateri, seamana cu structura anatomica a frunzei

n      frecventa stomatelor e mult mai redusa

n      mezofilul – nu are parenchim asimilator si nici cloroplaste

n      culoare se datoreaza pigmentilor de natura glicozidica (in principal)

n      dependenta culorii de pH → antociani, flavone

n      in afara acestor pigmenti se gasesc si caroteni – dau culoarea galbena – orange

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Referat: Inima - structura inimii si aorta

n      culoarea alba – aer incorporat in mezofil (intre celulele parenchimului – lacune)

n      nervuri foarte fine prezente in mezofil

n      frecventa tesuturilor secretoare sau a celulelor izolate – nectar, ulei volatil

n      uneori formatiuni epidermice – papile (Rosa centifolia)

STAMINA

n      Filamentul staminal asemanator cu petiolul frunzei

n      Antera are o structura mai complicata, ca de altfel si morfologia ei

n      In sectiune transversala prin antera – 2 loje separate printr-un sant mai profund pe fata interna a acesteia

n      Fiecare loja polenica – la randul ei e formata din 2 saci polenici, separati la suprafata anterei, prin alt sand lateral, mult mai putin profund decat cel ce delimiteaza lojile polenice

n      La maturitatea anterei – sacii polenici fuzioneaza prin resorbtia peretilor despartitori – in fiecare loja se gaseste cate o singura lacuna mare cu graunciori de polen

n      Legatura dintre lojile polenice si filamentul staminal – prin intermediul unui tesut parenchimatic = conectiv; prin mijlocul acestuia trece fasc. conducator libero-lemnos, ce se continua din filamentul staminal si se termina aici in conectiv

n      Peretele lojii polenice – din tesut epidermal la suprafata, apoi tesut mecanic – cu celule cu peretii neuniform ingrosati (numai partea externa neingrosata) cu rol in deschiderea anterei

n      Sub acest tesut mecanic – stratul tranzitoriu – zona de celule care pe parcurs degenereaza

n      Stratul tapet captuseste fata interna a sacilor polenici cu existenta efemera

n      In interiorul sacilor polenici = graunciorii de polen

Graunciorii de polen

n      Au forme diferite dupa care se pot recunoaste usor

n      In general – dimensiuni microscopice 15-50 microni

n      Cei mai mari la Cucurbitaceae – 200 microni

n      Pot apare izolati sau grupati in tetrade

Structura graunciorului de polen

n      Exina – membrana externa groasa cu pori, cu compozitie chimica diferita, functie de gradul de maturizare al graunciorului de polen (pectine, polenina, cutina)

n      Intina – o a 2 a membrana subtire si celulozica, captuseste fata interna a exinei

n      ambele membrane prezinta pori

n      La interior graunciorul de polen are o masa abundenta de citoplasma in care se acumuleaza materii de rezerva foarte diferite din punct de vedere chimic

n      2 sinergide – nucleul vegetativ si nucleul generativ (spermatogen)

PISTILUL

n      Ovarul – fiind o frunza metamorfozata are o structura asemanatoare cu cea a limbului foliar

n      2 epiderme – externa – provine din cea inferioara a frunzei metamorfozate si una interna – captuseste camera ovariana

n      Cele 2 epiderme vin in contact pe linia de sutura a marginilor carpelei care alcatuieste ovarul – aici ia nastere un tesut special, trofic cu rol de dirijarea traiectului tubului polenic = tesut conducator

n      Intre cele 2 epiderme – mezofil fara clorofila ce cuprinde si fascicule conducatoare libero-lemnoase cu orientarea lemnului spre interior si a liberului spre exterior – prin aceasta se dovedeste indoirea spre fata superioara a frunzei carpelare din care s-a format ovarul

n      Se intalnesc intotdeauna 2 tipuri de fascicule libero-lemnoase:

q     mediane – situate opus liniei de sutura a carpelelor

q     placentare – in vecinatatea liniei de sutura a carpelelor sau a tesutului trofic conducator

n      In camera ovariana – dispuse ovulele – se fixeaza de tesutul placentar prin intermediul unui pedicel = funicul

n      Legatura dintre funicul si ovul se realizeaza prin intermediul hilului

n      Ovulul – 2 invelisuri = integumente ce se acopera unul pe celalalt

n      Aceste 2 invelisuri lasa la extremitatea ovulului un mic orificiu intre ele = micropil

n      Tesutul cuprins intre integumente (din interioul ovulului) – tesut parenchimatic = nucela – in acesta situat in vecinatatea micropilului se afla sacul embrionar – partea cea mai importanta a ovulului care are in componenta 7 celule:

n      2 sinergide + oosfera – la partea superioara – situat in vecinatatea micropilului

n      3 antipode la polul opus al micropilului

n      Nucleul secundar al sacului embrionar

n      Functie de raportul pozitional dintre funicul, chalaza si micropil se deosebesc 3 tipuri de ovule:

n      Ortotrope – cele 3 elemente situate in linie dreapta

n      Anatrope – chalaza si micropilul situate pe o dreapta, iar funiculul pe o alta paralele cu aceasta (ovulul pare rasturnat)

n      Campilotrope (ca un rinichi) – cele 3 elemente structurale ale ovulului au pozitii diferite

STILUL

n      structura asemanatoare cu a petiolului

STIGMATUL

n      Structura  asemanatoare cu a stilului numai ca aici se diferentiaza celulele epidermice – formatiuni papiloase care secreta suc lipicios ce contine glucide cu rol in hranirea, retinerea si germinarea graunciorului de polen pe suprafata acestuia