Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Botanica


Qdidactic » didactica & scoala » botanica
Floarea - floarea la angiosperme



Floarea - floarea la angiosperme


FLOAREA

FLOAREA LA ANGIOSPERME


n     FLOAREA = organul de inmultire al plantelor superioare.

n     apare la Gymnospermae T in regnul vegetal numai la ultimele 2 unitati sistematice mari ale regnului vegetal T ANTOFITE (anthos = floare; fiton = planta) plante cu flori

n     Prezenta florii a constituit un important criteriu botanic de clasificare => sta la baza unor sisteme de clasificare




n     FLOAREA (Goethe) = o ramura (lastar modificat) cu frunze metamorfozate, adaptata in vederea inmultirii.

n     FLOAREA = ramura scurta (microblast) care prezinta o crestere limitata, frunze metamorfozate ce se deosebesc fundamental de cele obisnuite prin aceea ca poarta gameti, protejeaza fecundarea si chiar elementele formatoare ale unei noi plante.

n     FLOAREA = organ complex, cu functii fiziologice bine precizate si cu rol exceptional in inmultirea plantelor superioare.

n     = organ aerian ce isi are originea in anumiti muguri (florali sau micsti).


ELEMENTELE COMPONENTE ALE FLORII

1. Pedunculul si pedicelul florii

n     = elementele prin care floarea se insera pe ramura plantei

n     confuzie intre cele 2 notiuni mai ales la plantele cu 1 singura floare; la cele cu inflorescente – distinctie neta;

n     peduncul = portiunea terminala a ramurii

n     pedicel = suportul fiecarei flori in parte

n     delimitarea pedicelilor se poate face uneori si dupa prezenta unor frunze reduse, situate la baza lor (bractee)

2. Axul floral (receptaculul)

n     = portiunea terminala a pedicelului

n     foarte scurt si variaza ca aspect de la forma discoidala (Fragaria), la forma conica (Ranunculus), forma de cupa (Rosa), forma de taler

n     pe receptacul se insera celalalte elemente ale florii: sepalele, petalele, staminele si gineceul.

n     insertia elementelor florale pe receptacul se poate face:

- in forma de spirala T dispozitie spirociclica

- sub forma de cercuri concentrice T dispozitie ciclica

- unele elemente ciclic altele spirociclic T dispozitie hemiciclica


Tipuri de receptacul

receptacul









3. Sepalele= invelisul extern al florii

n     totalitatea sepalelor = CALICIUL

n     Sunt frunze mici, metamorfozate, in general de culoare verde, cu rol protector si asimilator

n     Nu intotdeauna sepalele au culoare verde (Tulipa, Lilium – sepalele au aceeasi culoare ca si petalelele)

n     numarul variaza (2-6)

n     dispunere – in general pe un singur ciclu; pe 2 cicluri la fam. Malvaceae, unele Rosaceae (ciclul extern: calicul = paracaliciu)

n     forma caliciului difera de la o planta la alta:

o      tubulos (Dianthus)

o      in forma de ulcior (Hyoscyamus niger)

o      in forma de clopotel (Gentiana sp.)

o      globulos (Silene sp.)

n     simetria caliciului poate fi:

o      actinomorfa (Boraginaceae)

o      zigomorfa (Lamiaceae)

n     elementele caliciului pot fi:

o      libere = CALICIU DIALISEPAL (Brassicaceae, Ranunculaceae)

o      unite = CALICIU GAMOSEPAL (Solanaceae, Lamiaceae)

n     durata caliciului:

o      caduc odata cu inflorirea (Papaver somniferum)

o      persistent , insotind fructul (papalau – formatiune membranoasa, mar, par – impresiuni solzoase, papadie - papus)


Forma caliciului

caliciu









4. Petalele = al 2-lea invelis al florii; totalitatea petalelor = COROLA

n     = frunze metamorfozate, dar colorate T vizibilitate pt. insectele polenizatoare

n     numarul variaza, dar e fix pentru aceeasi specie

n     insertia – pe 1, 2 sau mai multe verticile, sau chiar pe o spirala continua

n     simetrypot fi insotite de formatiuni anexa = parapetale, coronula (Tilia argentea, Narcissus pseudonarcissus, Saponaria officinalis)

n     flori fara petale = apetale (Quercus sp.)

n     forma corolei:

o      tubuloasa (majoritatea Asteraceelor)

o      clopotel (Campanulaceae, Gentianaceae)

o      palnie (Cucurbitaceae, Convolvulaceae)

o      bilabiata (Lamiaceae)

o      infundibuliforma       

n     simetria:

actinomorfa (Adonis, Ranunculus, Helleborus, Atropa, Datura, Malva, Althaea)

zigomorfa - datorita dispozitiei diferite a petalelor ce intra in alcatuirea corolei, sau cresterii neuniforme in suprafata a uneia sau unora dintre petale:

corola personata = corola privita din fata are aspectul unei masti (Scrophulariaceae - gura matei, gura leului);

petala pintenata = una din petale e diferita morfologic de celelalte (Viola odorata, Consolida regalis);

flori ligulate = corola are o prelungire ca un limb - ligula (Taraxacum officinalis, Cichorium intybus, Helianthus annuus, Chamomilla recutita, Calendula officinalis, Arnica montana

flori papilionate, cu aspect de fluture (Fabaceae – Phaseolus vulgaris): drapel (stindard), 2 aripi, carena (2 petale unite)

n     petalele pot fi:

o      libere – COROLA DIALIPETALA (Adonis, Malva)

o      unite – COROLA GAMOPETALA (Datura, Hyoscyamus, Convolvulus) => simpetalie

n     durata si chiar prezenta corolei:

o      timp indelungat (majoritatea)

o      timp f. scurt (Linum ussitatissimum, Papaver somniferum)

o      flori lipsite de corola (fam. Betulaceae, Fagaceae, Salicaceae, Urticaceae – inainte grupate impreuna in subclasa Apetalae)

n     CALICIUL + COROLA = invelisul floral = PERIANT

n     cand nu se distinge caliciul de corola = PERIGON:

sepaloid – toate elementele verzi (Urtica dioica, Cannabis sativa)

petaloid – toate elementele divers colorate (fam. Liliaceae, Iridaceae: Lilium candidum, Convallaria majalis, Colchicum autumnale, Crocus sativus)

n     elementele perigonului = TEPALE

n     corola3cand invelisul floral lipseste complet => flori achlamidee (Salix, Carex)

n     cand exista numai un invelis floral => monochlamidee

corola_tipuri

Tipuri de corolla








corola1











corola2

5. Staminele

n     totalitatea lor = ANDROCEUL – partea mascula a florii

n     Stamina e o frunza modificata, fertila, alcatuita din 3 parti: filament staminal, conectiv si antera

Filamentul staminal

n     florile pot avea filamente staminale:


de aceeasi lungime sau inegale:

unele Lamiaceae (Thymus vulgaris, Lamium album): din 4 stamine, 2 au filamentele mai lungi si 2 mai scurte => androceu didinam

unele Scrophulariaceae (Digitalis purpurea)

la Brassicaceae (Sinapis arvensis) din 6 stamine, 2 sunt mai scurte si 4 mai lungi

simple sau ramificate (Fumaria, Ricinus)

libere sau concrescute intre ele:

un manunchi (androceu monadelf) – Malvaceae,

2 manunchiuri (androceu diadelf) – Fabaceae (9+1),

3 manunchiuri (androceu triadelf) – Hypericum,

mai multe manunchiuri (androceu poliadelf) – Citrus limonium, C. aurantium

concrescute cu corola (Primula officinalis, Thymus vulgaris)

concrescute cu carpelele (ginandrie) – Aristolochia clematitis, Vanilla planifolia

Conectiv = extremitatea superioara a filamentului, avand de o parte si de alta sacii polinici ai anterei

Antera = elementul fertil, alcatuit din 2 jumatati simetrice (loji polinice, teca) separate prin conectiv; fiecare loja are    n 2 saci polinici

n     Antera se leaga de filament prin conectiv; acesta poate fi situat:

la baza anterelor => antere bazifixe (Tulipa)

pe partea lor dorsala => antere dorsifixe (Lilium candidum, graminee in general)

n     libere sau concrescute (SINANTERIE – Asteraceae)

n     nr. staminelor variaza dupa specie, fiind un caracter ce a stat la baza clasificarii Angiospermelor (de exemplu, sistemul artificial de clasificare al lui Carol Linne a fost bazat, printre altele pe nr. staminelor)

n     Florile cu o stamina se numesc monandre, cu 2 – diandre, cu 3 – triandre, cu nr. nedefinit – poliandre

n     Dispozitia staminelor pe receptaculul floral poate fi ciclica sau spirociclica

n     In cazul dispozitiei ciclice:

staminele primului cerc se gasesc in dreptul sepalelor

staminele celui de al doilea cerc sunt in dreptul petalelor

staminele celui de al treilea cerc se gasesc din nou in dreptul sepalelor s.a.m.d.

n     Importanta practica: atunci cand o floare are stamine pe un singur cerc si acestea sunt in dreptul petalelor putem deduce ca a mai existat initial un cerc de stamine care au disparut prin avortare

n     Cand staminele avortate raman in floare ca stamine sterile (staminodii) se pot metamorfoza luand aspect de petale => obtinerea in horticultura a florilor “batute”


Tipuri de androceu


androceu










6. Pistilul (gineceul), partea femeiasca a florii

n     alcatuit din 3 parti: ovar, stil si stigmat

n     isi are originea in frunze metamorfozate

Ovarul partea bazala a pistilului

n     provine din metamorfoza limbului foliar prin indoirea pe fata superioara a acestuia

n     forma de butelie – inchide un spatiu intern (camera ovariana) in care sunt adapostite ovulele

n     marginile carpelei formeaza placenta, zona de insertie a ovulelor

n     poate fi unilocular (1 loja) sau plurilocular (mai multe loje) – Solanaceae, Liliaceae, Linaceae

Stilul = prelungirea nervurii mediane a limbului carpelar

n     variaza ca lungime T flori longistile sau brevistile (chiar pe aceeasi planta – Primula officinalis)

n     nr. stilelor variaza:

- unul (gineceu monocarpelar)

- mai multe (gineceu pluricarpelar)

n     Insertia stilului pe ovar:

- in prelungirea ovarului

- lateral (Potentilla)

- pe el sau chiar la baza (Lamium)

Stigmatul = partea terminala a stilului

n     poate avea forma globoida (Solanaceae), foliacee (Iris), stelata (Papaver)

n     are suprafata papiloasa si lipicioasa, care favorizeaza aderarea si germinarea polenului

n     Gineceul poate avea carpelele libere intre ele (apocarp), sau concrescute (sincarp sau cenocarp):

cu o singura loja ovariana (unilocular)

cu 2, 3 sau mai multe loje (di-, tri- sau plurilocular)

n     Ca pozitie, ovarul ocupa extremitatea terminala a receptaculului, ce e in general convexa si nu concreste cu acesta

Ovar superior, situat in varful receptaculului => floare hipogina

Ovar inferior, afundat complet in receptacul => floare epigina

Ovar semiinferior, afundat pe jumatate in receptacul cu care concreste => floare perigina

n     Si la gineceu, ca si la androceu, pot fi situatii de carpele sterile


Tipuri sexuale de flori si plante

n     Tinand seama de faptul ca staminele si carpelele sunt elementele esentiale ale florii, iar sepalele si petalele elemente accesorii:

floarea care are stamine si carpele e o floare completa (perfecta)

floarea care nu are unul din aceste elemente e o floare incompleta (imperfecta)

n     Cel mai adesea, florile sunt perfecte - contin stamine si carpele in stare de functionare => hermafrodite (bisexuate)

n     Florile ce contin numai stamine sau numai carpele se numesc unisexuate (unisexuate mascule, respectiv unisexuate femele)

n     Florile unisexuate pot fi situate:

pe acelasi individ (Zea mays, Juglans regia) – plante monoice,

pe indivizi diferiti (Cannabis sativa, Urtica dioica) – plante dioice

n     Intre aceste tipuri nu e o delimitare neta

n     Mai exista situatii cand pe o planta exista flori mascule, pe alta femele si pe alta hermafrodite – plante trioice

n     Exista variatii chiar si in cazul plantelor monoice, cand pe acelasi individ se gasesc flori mascule, femele si hermafrodite => planta poligama (Aesculus hippocastanum, Veratrum album, Ceratonia siliqua, Sanicula europaea)

n     Se pot crea si artificial, pe cale experimentala, tipuri sexuale de flori si plante

n     In natura sexul unor plante poate fi influentat de factori ca: lumina, hrana, atacul unor paraziti.

Formule si reprezentarea grafica a florii

n     Nr. si dispozitia elementelor florale variaza:

nr. elementelor de pe un cerc poate fi 2, 3, 4 sau mai multe => floare dimera, trimera, tetramera, polimera

nr. de cercuri pe care se dispun elementele florale poate sa fie 1, 2, 3 sau mai multe: floare monociclica, diciclica, triciclica, policiclica

n     Floarea poate fi:

izomera (in toate ciclurile se gaseste acelasi nr. de elemente)

heteromera (nu are acelasi nr. de elemnete pe cicluri diferite)

n     Totodata exista cazuri cand unul din elemente se dispune pe 2 sau 3 cicluri, nu pe unul, de exemplu:

stamine situate pe un singur ciclu => floare haplostemona

stamine situate pe un singur ciclu => floare diplostemona

stamine situate pe un singur ciclu => floare triplostemona

n     Aceste caracteristici impreuna cu cea de simetrie florala pot fi redate prin diagrame si formule florale


TIPURI DE INFLORESCENTE

n     Cand tulpina sau lastarul unei plante se termina cu o singura floare  => solitara (Tulipa, Galanthus, Papaver, Viola)

n     In majoritatea cazurilor insa florile sunt grupate la extremitatea tulpinii sau a axelor secundare T inflorescente

n     Inflorescenta = notiune ce se refera la dispozitia florilor fata de lastarul plantelor si la pozitia pe care o ocupa acesta

n     Aceasta notiune se supune regulilor de ramificatie caracteristice pentru fiecare grupa de plante in parte

n     Dependent de aceste reguli, inflorescentele sunt de mai multe feluri: racemoase, cimoase si anormale


Inflorescente racemoase (monopodiale)

n     racemsunt foarte asemanatoare cu tipul de ramificatie monopodiala de la tulpina

cresterea nedefinita a axului inflorescentei

florile se dezvolta incepand de la baza spre varf (ascendent) sau de la marginea inflorescentei spre centrul ei (centripet)

n     aceste inflorescente sunt simple (situate pe axe de ordinul I) si compuse (situate pe axe de ordin superior)

Racemul simplu (“strugurele” simplu)

n     flori dispuse altern, cu pediceli proprii, de aceeasi lungime, inserati la nivele diferite pe ax => florile se situeaza si ele la nivele diferite

n     Capsella bursa-pastoris (traista-ciobanului), Berberis vulgaris (dracila), Robinia pseudacacia (salcam), Aconitum napelus (omag), Cytisus laburnum (salcam galben)



n     cand florile sunt dispuse pe aceeasi latura a axului inflorescentei => racem unilateral (Convallaria majalis - lacramioara, Digitalis purpurea – degetel rosu) RACEM

Corimbul

n     de-a lungul axului inflorescentei se insera florile pe pediceli din ce in ce mai scurti cu cat ne apropiem de varf T florile situate aproximativ la acelasi nivel

n     Cununita (Spirea vanhouttei), unele specii de par (Prunus sp.)


Spicul simplu

n     flori lipsite de pediceli florali (sesile) si protejate la baza de cate o bractee

n     patlagina (Plantago sp.), unele specii de soparlita (Veronica spicata)

Spadicele (spadix) = varianta a spicului

n     axa principala ce se ingroasa f. mult, carnoasa, pe care se insera flori sesile, de multe ori unisexuate

n     adesea, intreaga inflorescenta e invelita adesea intr-o frunza bracteala mare, infasurataca un cornet (SPATA)

n     rodul-pamantului (Arum maculatum), obligeana (Acorus calamus), cala (Calla sp.), filodendron (Monstera deliciosa)

Coceanul = varianta a spadixului

n     axul inflorescentei mult ingrosat, este dur

n     invelita in mai multe frunze bracteale (PANUSI)

n     florile femele de la porumb

Amentul (matisorul)

n     asemanator ca structura cu spicul

n     difera prin pozitia nutanta (atarna) si prezenta florilor unisexuate, efemere

n     Salcie (Salix), plop (Polulus), nuc (Juglans regia), alun (Corylus avellana)

n     La nuc si alun, florile mascule sunt amenti ce apar si chiar cad inainte de aparitia frunzelor

Umbela simpla

n     flori dispuse la acelasi nivel (ca la corimb)

n     pedicelii florali sunt egali si pleaca toti de la acelasi nivel

n     la baza inflorescentei se gaseste un invelis de frunze bracteale reduse (INVOLUCRU)

n     ciubotica-cucului (Primula officinalis), rostopasca (Chelidonium majus), unele specii de visin (Cerasus vulgaris)

Capitulul simplu

n     ax principal scurt si globulos

n     flori aproape sesile si foarte inghesuite

n     majoritatea speciilor de trifoi (Trifolium sp.), scaiul vanat (Eryngium planum)

Antodiul (calatidiul)

n     inflorescenta turtita ca un disc(sau conica) cu numeroase flori sesile

n     pe margini are un invelis de frunze bracteale (INVOLUCRU)

n     caracteristica familiei Asteraceae: floarea-soarelui (Helianthus annuus), papadie (Taraxacum officinale), filimica (Calendula officinalis), iarba mare (Inula helenium), arnica (Arnica montana), cicoare (Cichorium intybus)


Inflorescente compuse

n     Intre toate tipurile de inflorescente pot exista combinatii:

intre inflorescente de acelasi fel (racem de raceme = racem compus)

intre inflorescente diferite (corimb de calatidii, racem de spice)

n     Axul principal al inflorescentei – ramuri de ordin superior (II, III) – de aici deriva inflorescentele compuse:

n     cand se combina inflorescente de acelasi fel = HOMOTACTICE

n     cand se combina inflorescente de forme diferite = HETEROTACTICE

I. HOMOTACTICE

1. racem compus (racem cu racem)

Ex: Vitis vinifera (vita de vie), Clematis vitalba (curpen de padure), Syringa vulgaris (liliac)

2. corimb compus

Ex: Crataegus oxyacantha (paducel), Sorbus aucuparia (scorus)

3. spicul compus

Ex: Triticum vulgare (grau), Secale cereale (secara)

4. umbela compusa – fiecare pedicel al umbelei simple se termina cu cate o umbela mai mica = umbelula; la N    baza umbelei – invelis bracteal – involucru, iar la baza umbelulelor – involucel

Ex: plante din familia Apiaceae: Petroselinum hortense (patrunjel), Daucus carota (morcov), Carumcarvi (chimen), Conium maculatum (cucuta), Anethum graveolens (marar), Coriandrum sativum (coriandru), Foeniculum vulgare (fenicul)


II. Inflorescente mixte (HETEROTACTICE)

Ex: Achillea millefolium (coada soricelului) – corimb cu calatidii

Racem si spic = PANICUL – Avena sativa (ovaz), Festuca pratensis (paius)


Inflorescente simple si compuse

C:Documents and SettingsPapLocal SettingsTemporary Internet FilesContent.WordNew Picture (5).png
















Inflorescente cimoase (simpodiale)

n     se aseamana mult cu tipul de ramificatie simpodiala de la tulpina

n     cresterea definita a axului infloescentei

n     florile se dezvolta de la varf spre baza (descendent) sau de la centru spre margine (centrifug)

n     pedunculul se termina cu o floare T nu creste mai departe, iar de sub nivelul florii terminale iau nastere pediceli de ord. I, de pe acestia pediceli de ord. II s.a.m.d.

n     Functie de nr. pedicelilor care iau nastere pot fi:

unipare (monocaziu) – cate 1 pedicel de ordinul I, pe acesta unul de ordinul II, etc.

bipare (dicaziu) – cate 2 pediceli de acelasi ordin

multipare (pleiocaziu) – mai multi pedicei purtatori de flori, fiecare din acesta impartindu-se la randul lor in alte subunitati – dupa planul si directia de dezvoltare a pedicelilor

Cima unipara (monocaziu)

Drepaniul (cima in forma de secera) – pedicelul de ordin superior se formeaza totdeauna de aceeasi parte si in acelasi plan

Cincinul (cima scorpioida) – varianta a drepaniului – pediceii se dezvolta tot unilateral, dar nu in acelasi plan

Ex: Fam. Boraginaceae: Symphytum officinale (tataneasa), Cynoglossum officinale (limba cainelui), Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Myosotis palustrus (nu-ma-uita)

Ripidiul (cima in forma de evantai) – inflorescenta la care ramurile se formeaza alternativ, de o parte si de alta si sunt situate in acelasi plan => axul inflorescentei in zig-zag, iar florile sunt dispuse de o parte si de alta a axului ca un evantai desfacut

Ex: Iris germanica (stanjenel)

Bostrixul (cima elicoidala) – varianta a ripidiului – pediceii se dezvolta tot alternativ, dar nu mai sunt situati in acelasi plan – axul inflorescentei da impresia ca e torsionat in lungul sau

Ex: Gladiolus imbricatus (sabiute), Hemerocalis fulva (crin galben)


Tipuri de inflorescente cimoase

C:Documents and SettingsPapLocal SettingsTemporary Internet FilesContent.WordNew Picture (4).pngC:Documents and SettingsPapLocal SettingsTemporary Internet FilesContent.WordNew Picture (2).png

C:Documents and SettingsPapLocal SettingsTemporary Internet FilesContent.WordNew Picture (3).png









cincin drepaniu bostrix





Cima bipara (dicaziu)

Se aseamana cu o ramificatie dichotomica, de aceea e considerata ca o dichotomie falsa

Ex: Fam. Caryophyllaceae – Gypsophylla paniculata (ciuinul alb, ipcarige)

Cima multipara (pleiocaziu)

Se aseamana la prima vedere cu inflorescenta umbeliforma – portiunea terminala a pedunculului care poarta si ea o floare sau inflorescenta nedeosebindu-se de pedicelele ce se formeaza in jurul ei

Intre toate formele de inflorescente prezentate pot exista combinatii – intre inflorescente de acelasi fel (ex: la cele racemoase) sau se pot reuni inflorescente diferite racemoase cu cimoase sau invers => multitudine de forme de inflorescente


Inflorescente anormale

n     Iau nastere din dezvoltarea exagerata a unor parti din floare sau o combinatie cu totul deosebita a ramurilor florifere

n     Ex: conopida (partea ce se consuma) – racem ramificat si hipertrofiat insotit de o avortare a mugurilor florali

n     Smochina – cima cu ramificatii scurte si concrescute - sicona


ANATOMIA FLORII


Dezvoltarea ontogenetica a elementelor florale

n     Aparitia elementelor florale in varful mugurilor florali sau micsti sub forma primordiilor (asem. cu primordiile foliar e ce genereaza frunzele)

n     Elementele florale se dezvolta (acropetal) intr-o anumita ordine, asa cum sunt situate in alcatuirea florii

n     Primordiile de la baza mugurelui genereaza sepalele, urmeaza primordii ce genereaza petalele, apoi cele ale staminelor, iar varful mugurelui genereaza elemente componente ale carpelelor

n     La florile actinomorfe, primordiile elementelor florale apar in mod simetric si au o crestere uniforma

n     La florile zigomorfe sau cele asimetrice – simetria si cresterea uniforma a primordiilor elemetelor florale nu sunt respectate

n     Concresterea elementelor florale intre ele se realizeaza de asemenea din stadiul de mugure, in legatura cu pozitia pe care o ocupa meristemul de crestere al acestor elemente

n     Cand meristemul este localizat in primordiul fiecarui element floral – fiecare va creste independent => un cerc de elemente libere intre ele (caliciu dialisepal, corola dialipetala)

n     Cand meristemul e situat sub nivelul primordiilor, elementele vor creste deodata si vor fi unite intre ele sau concrescute

Structura anatomica a elementelor florale

n     In general aminteste de structura anatomica a frunzei – ceea ce dovedeste si prin aceasta originea elementelor florale


SEPALA

n     structura foarte apropiata de cea a frunzei

n     in sectiune transversala

n     epiderma superioara si inferioara cu stomate

n     mezofil – parenchim asimilator verde (cloroplaste) – contine nervuri cu fascicule libero-lemnoase la care orientarea lemnului si liberului se face ca la frunza

n     de multe ori nervura mediana e mai dezvoltata si mai vizibila ca si la frunza pe fata inferioara

PETALA

n     afara de unele abateri, seamana cu structura anatomica a frunzei

n     frecventa stomatelor e mult mai redusa

n     mezofilul – nu are parenchim asimilator si nici cloroplaste

n     culoare se datoreaza pigmentilor de natura glicozidica (in principal)

n     dependenta culorii de pH → antociani, flavone

n     in afara acestor pigmenti se gasesc si caroteni – dau culoarea galbena – orange

n     culoarea alba – aer incorporat in mezofil (intre celulele parenchimului – lacune)

n     nervuri foarte fine prezente in mezofil

n     frecventa tesuturilor secretoare sau a celulelor izolate – nectar, ulei volatil

n     uneori formatiuni epidermice – papile (Rosa centifolia)

STAMINA

n     Filamentul staminal asemanator cu petiolul frunzei

n     Antera are o structura mai complicata, ca de altfel si morfologia ei

n     In sectiune transversala prin antera – 2 loje separate printr-un sant mai profund pe fata interna a acesteia

n     Fiecare loja polenica – la randul ei e formata din 2 saci polenici, separati la suprafata anterei, prin alt sand lateral, mult mai putin profund decat cel ce delimiteaza lojile polenice

n     La maturitatea anterei – sacii polenici fuzioneaza prin resorbtia peretilor despartitori – in fiecare loja se gaseste cate o singura lacuna mare cu graunciori de polen

n     Legatura dintre lojile polenice si filamentul staminal – prin intermediul unui tesut parenchimatic = conectiv; prin mijlocul acestuia trece fasc. conducator libero-lemnos, ce se continua din filamentul staminal si se termina aici in conectiv

n     Peretele lojii polenice – din tesut epidermal la suprafata, apoi tesut mecanic – cu celule cu peretii neuniform ingrosati (numai partea externa neingrosata) cu rol in deschiderea anterei

n     Sub acest tesut mecanic – stratul tranzitoriu – zona de celule care pe parcurs degenereaza

n     Stratul tapet captuseste fata interna a sacilor polenici cu existenta efemera

n     In interiorul sacilor polenici = graunciorii de polen

Graunciorii de polen

Au forme diferite dupa care se pot recunoaste usor

In general – dimensiuni microscopice 15-50 microni

Cei mai mari la Cucurbitaceae – 200 microni

Pot apare izolati sau grupati in tetrade


Structura graunciorului de polen

Exina – membrana externa groasa cu pori, cu compozitie chimica diferita, functie de gradul de maturizare al graunciorului de polen (pectine, polenina, cutina)

Intina – o a 2 a membrana subtire si celulozica, captuseste fata interna a exinei

ambele membrane prezinta pori

La interior graunciorul de polen are o masa abundenta de citoplasma in care se acumuleaza materii de rezerva foarte diferite din punct de vedere chimic

2 sinergide – nucleul vegetativ si nucleul generativ (spermatogen)


PISTILUL

n     Ovarul – fiind o frunza metamorfozata are o structura asemanatoare cu cea a limbului foliar

n     2 epiderme – externa – provine din cea inferioara a frunzei metamorfozate si una interna – captuseste camera ovariana

n     Cele 2 epiderme vin in contact pe linia de sutura a marginilor carpelei care alcatuieste ovarul – aici ia nastere un tesut special, trofic cu rol de dirijarea traiectului tubului polenic = tesut conducator

n     Intre cele 2 epiderme – mezofil fara clorofila ce cuprinde si fascicule conducatoare libero-lemnoase cu orientarea lemnului spre interior si a liberului spre exterior – prin aceasta se dovedeste indoirea spre fata superioara a frunzei carpelare din care s-a format ovarul

n     Se intalnesc intotdeauna 2 tipuri de fascicule libero-lemnoase:

mediane – situate opus liniei de sutura a carpelelor

placentare – in vecinatatea liniei de sutura a carpelelor sau a tesutului trofic conducator

n     In camera ovariana – dispuse ovulele – se fixeaza de tesutul placentar prin intermediul unui pedicel = funicul

n     Legatura dintre funicul si ovul se realizeaza prin intermediul hilului

n     Ovulul – 2 invelisuri = integumente ce se acopera unul pe celalalt

n     Aceste 2 invelisuri lasa la extremitatea ovulului un mic orificiu intre ele = micropil

n     Tesutul cuprins intre integumente (din interioul ovulului) – tesut parenchimatic = nucela – in acesta situat in vecinatatea micropilului se afla sacul embrionar – partea cea mai importanta a ovulului care are in componenta 7 celule:

n     2 sinergide + oosfera – la partea superioara – situat in vecinatatea micropilului

n     3 antipode la polul opus al micropilului

n     Nucleul secundar al sacului embrionar

n     Functie de raportul pozitional dintre funicul, chalaza si micropil se deosebesc 3 tipuri de ovule:

n     Ortotrope – cele 3 elemente situate in linie dreapta

n     Anatrope – chalaza si micropilul situate pe o dreapta, iar funiculul pe o alta paralele cu aceasta (ovulul pare rasturnat)

n     Campilotrope (ca un rinichi) – cele 3 elemente structurale ale ovulului au pozitii diferite

STILUL

n     structura asemanatoare cu a petiolului

STIGMATUL

n     Structura  asemanatoare cu a stilului numai ca aici se diferentiaza celulele epidermice – formatiuni papiloase care secreta suc lipicios ce contine glucide cu rol in hranirea, retinerea si germinarea graunciorului de polen pe suprafata acestuia


Fecundarea la Angiosperme

n     Graunciorul de polen ajuns pe stigmat germineaza in urma imbibarii cu apa

n     Exina crapa (in zonele mai subtiri), iar prin acest loc intina prolifereaza la exterior sub forma unei expansiuni = punctul de plecare in formarea tubului polinic

n     Cresterea tubului polinic – stimulata de substantele secretate de stigmat

n     Tubul polinic trece prin canalul stilului si peretele carpelar si antreneaza cei 2 nuclei (vegetativ+generativ); nucleul vegetativ se dispune la varf si se pare ca secreta si el o enzima ce gelifica membranele celulelor din tesutul conducator

n     Nucleul generativ se divide in 2 nuclei spermatici (GAMETI) – rol important in fecundatie

n     Odata patruns in camera ovariana, tubul polinic isi continua avansarea spre sacul embrionar al ovulului in care patrunde prin micropil sau regiunea chalazei

n     Cand tubul polinic ajunge la nivelul sacului embrionar, nucleul vegetativ se resoarbe, iar membrana varfului tubului polinic se gelifica si continutul acestuia se varsa in sacul embrionar;

n     are loc fuzionarea unui nucleu spermatic (haploid) cu oosfera (haploida) => OU (ZIGOT) (diploid), iar celalalt nucleu spermatic se contopeste cu nucleul secundar al sacului embrionar => celula triploida (zigot secundar sau accesoriu) → fenomen numit FECUNDATIE DUBLA (caracteristica angiospermelor)

n     Fecundatia – in urma ei rezulta un nou individ asigurand perpetuarea speciei

n     Fecundarea nu se face la intamplare: ovulul are capacitatea de a-si apropia gametii masculi, alegand pe cei care corespund cel mai bine d.p.d.v. biologic

n     Aceasta se datoreste biochimismului special al graunciorului de polen, stigmatului si placentei, explicandu-se astfel selectarea polenului specific de polenul altor specii

n     Oosfera (oul), dupa fecundare, secreta substante hormonale care difuzeza spre celelalte elemente ale florii, stimuland  cresterea unora si provocand vestejirea altora

n     Asa se explica transformarea ovulului in samanta, a ovarului in fruct, in timp ce androceul, corola si caliciul se vestejesc si cad

Situatii deosebite legate de fecundare si in special de formarea embrionului

n     APOMIXIE – cand embrionul nu se formeaza in urma fecundarii, ci ia nastere din elemente nefecundate – celule situate in afara sacului embrionar

n     PARTENOGENEZA – embrionul se dezvolta din oosfera nefecundata (Asteraceae)

n     APOGAMIE – embrionul ia nastere din sinergide sau antipode

n     APOSPORIE – cand sacul embrionar nu rezulta in urma macrosporogenezei, el dezvoltandu-se dintr-o celula vegetativa a nucelei sau integumentului, care nu a suferit diviziune reductionala – din aceasta celula diploida se dezvolta un embrion fara fecundatie

n     Embrioni adventivi – se formeaza in afara sacului embrionar

Ex: intr-o samanta exista posibilitatea formarii a 1-3 embrioni ca la portocal, mandarine, lamai

n     Fructe partenocarpice – ce rezulta uneori prin dezvoltarea ovarului, chiar in lipsa fecundarii

Ex: mar, par, struguri (pentru stafide), mandarin, agris








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Botanica




Proiecte pe aceeasi tema


Aloe
Muscatu dracului - planta robusta din familia Dipsacaceae, de 30 50 cm inaltime
Linarita de munte
Tesuturi de origine (meristeme)
Tipuri de androceu la flori - formule si reprezentarea grafica a florii
Vulturica de stanci - creste pe stanci calcaroase, in locuri uscate, insorite
Ochincele mici
Martisor - planta din familia Rosacee
Crinisor de stinca - planta gingasa ce infloreste in iunie august
Garofita de munte (Dianthus ienuifolius)



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.