Salcioara, salcie mirositoare - specie robusta, foarte rezistenta la ger si seceta

Denumire stiintifica:             elaeagnus angustifolia L.

Denumire populara:             salcioara, salcie mirositoare

Arbust, rar arbore exotic, cu tulpina neregulata, spinoasa (figura ).

Scoarta este subtire, bruna. Lujeri spinosi, albiciosi mat, stelat-tomentosi.

Frunze scurt petiolate, lanceolate, de 4-8 cm, intregi, verzi cenusii pe fata, pe dos argintii lucitoare, stelat-tomentoase.

Flori bisexuate sau poligame, de 1 cm, solitare sau cate 2-3, se formeaza pe lujerii din anul precedent; sunt apetale cu caliciu campanulat cu 4 lobi, la exterior argintii, la interior galbui, placut mirositoare, apar prin iunie.

Fructele sunt drupe false elipsoidale, galben-portocalii, acoperite cu solzi argintii, miez dulceag fainos si sambure elipsoidal lemnos. Se coc in septembrie, iar fructificatiile sunt anuale si abundente.

Lastareste, drajoneaza si marcoteaza.

Salcioara are un areal general cantonat in sud-estul Europei, Asia de Vest, la noi fiind introdus in culturi forestiere de protectie, indeosebi in regiunile calde, secetoase, la crearea de perdele forestiere, dar si ca specie ornamentala.

Este o specie robusta, foarte rezistenta la ger si seceta, preferand un climat cu veri calduroase. Se dezvolta pe soluri nisipoase, pietroase, uscate, chiar pe saraturi. Are un temperament de lumina.

La noi in tara a dat rezultate bune in perdelele forestiere din stepa, pe nisipuri marine, saraturi (litoral, Delta Dunarii). Are un rol ecologic major in fixarea si ameliorarea terenuri instabile (rape, coaste, ravene), impiedica imburuienirea, pasunatul. Acestea se datoreaza vigorii de drajonare, sistemului radicelar trasant cu bacterii fixatoare de azot si prezentei spinilor de ramuri.