Tesuturi de aparare (de protectie, de acoperire)

tesuturi definitive plasate la suprafata organelor, pe care le protejeaza impotriva factorilor de mediu (abiotici) sau biotici (animale, boli, daunatori)

Clasificare: dupa origine

provin din meristeme primare (protoderma)=> EPIDERMA SI RIZODERMA (+anexe, formatiuni)

provin din meristeme secundare (felogen)=> tesuturi de aparare secundara (SUBER SI RITIDOM)

EPIDERMA

- tesut primar de aparare, format de obicei dintr-un singur strat de celule. Exceptii: pluristratificata (Ficus elastica - Fam. Moraceae, Nerium oleander - Fam. Apocynaceae, Peumus boldus - Fam. Piperaceae

Durata de viata:

- tot timpul vietii (plantele anuale si cele care nu prezinta ingrosari secundare)

- se exfoliaza la organe batrane → se inlocuieste cu alte tesuturi protectoare (secundare)

Forma celulelor - variabila:

poliedrica, strans lipite intre ele, fara meaturi; Ex: Zebrina pendula - ep. superioara

cu peretii sinuosi (ondulati) - prezinta un edificiu mai rezistenti

Ex:Solanaceae (Atropa belladonna, Solanum sp.)

de forma tabelara, alungita; Ex: Iris germanica (crestere mai accentuata in lungime)

Celulele epidermei:

Sunt vii, au citoplasma si nucleu, o vacuola mare centrala, lipsite de pigmenti. Exceptii: plante de umbra, acvatice si unele ferigi (contin cloroplaste deci epiderma e verde); vacuola cu antociani sau alti pigmenti (Zebrina pendula, Brassica oleracea, Beta vulgaris -betalaine, betacianine)

Rolul fiziologic - mai multe functiuni:

reglarea transpiratiei

rezervor de apa

rol de protectie fata de factorii nefavorabili din mediu extern, fata de animalele care doresc sa consume plante, agenti fitopatogeni

Fata de aceste functiuni un aport considerabil in sporirea capacitatii de aparare

- impregnare cu cutina, ceara, substante anorganice

- formatiuni anexe: stomate, peri

Cutinizarea

impregnarea cu cutina a celulelor epidermice; epiderma devine impermeabila si mai rezistenta

se face numai la nivelul peretilor externi, usor bombati

apare si un strat continuu dispus la suprafata epidermei→ cuticula. Aceasta caracterizeaza in special epiderma organelor aeriene, plantelor submerse, plantelor de climat secetos, de climat mediteranean, de zona alpina

Cuticula groasa - mai des intalnita la fructe, frunze, tulpini suculente

Cerificarea

impregnarea epidermei cu ceara - la organe aeriene (tulpini, frunze, fructe)

3 tipuri dupa aspect morfologic al depunerii ceroase:

forma granulara (frunze de Poaceae, Liliaceae, Iridaceae)

forma de bastonase - perpendicular pe suprafata organului (Arundo donax - trestie de mare, Saccharum officinarum - trestia de zahar, Musa paradisiaca - bananier)

forma de cruste sau placi - plante tropice - max 5 mm: Ceroxylon andicola - palmier de ceara, Klopstokia sp, Copernicia cerifera, Thuja sp, Brassica oleracea

Formatiuni anexa ale epidermei

Modificari locale, cu unele functiuni

STOMATELE

asigura comunicarea tesuturilor profunde cu exteriorul

inlesnesc: - schimbul de gaze intre plante ↔ mediu exterior

- eliminarea surplusului de apa - transpiratie, gutatie sau transsudatie

feresc planta de supraincalzire (rol indirect in apararea plantelor)

Clasificare:

Stomate aerifere - asimilatie, transiratie, respiratie

Stomate acvifere = gutatie (iese apa sub forma lichida)

Alcatuire:

2 celule reniforme ce delimiteza o ostiola

celule anexa ( 2 sau mai multe)

celulele stomatice: contin clorofila in cloroplaste au o vacuola mare situata central

Peretii celulelor stomatice sunt ingrosati diferit:

mai ingrosati - peretii externi, interni, ventrali

mai subtiri - peretii dorsali (spre celulele anexe)

Aceasta structura - importanta in functionarea mecanismului de inchidere/deschidere a stomatelor

Sub stomata - o lacuna = camera substomatica

Dispunerea stomatelor fata de epiderma:

la acelasi nivel

mai sus decat epiderma

sub nivelul epidermei - individual (Pinus sp.)

- stomate "in cripta" (Nerium oleander)

-Raspandire:  in numar mare pe frunze , dar se pot gasi si pe alte organe aeriene

PERII (TRICHOMII)

Indeplinesc functii speciale

CLASIFICARE

Tectori (protectori)

Digestivi

Senzitivi

Absorbanti

Agatatori

PERII TECTORI

specifici organelor aeriene (tulpini, frunze, flori, fructe sau seminte)

prezinta adesea caractere de specificitate, de folos in determinarea unor specii vegetale

variaza foarte mult: numarul, marimea, forma, structura → caractere pentru definirea organelor; ex: numele unor plante - Tilia tomentosa

Mai multe clasificari ale perilor tectori - bazate pe criterii diferite

1. functie de forma si structura lor: peri unicelulari si pluricelulari

2. functie de dimensiuni: papile si perii propriu zisi

Lucrare: Recombinarea genetica Eseu: Epigenetica

PAPILELE - protuberante pe suprafata petalelor la unele flori (Rosa, Viola tricolor) dand aspectul catifelat acestora

uneori sunt sediul de depozitare al uleiurilor volatile

PERII PROPRIU-ZISI - mai lungi, cu peretele mai gros si uneori impregnat cu SiO2 sau CaCO3 → suprafata neteda sau aspra

D.p.d.v. morfologic:

filamentosi: drepti, curbati, solitari (Ranunuculus), grupati in manunchiuri (Althaea, Malva)

ramificati: Verbascum, Elaeagnus

Deseori pe acelasi organ - tipuri, structuri, forme diferite de peri

Ex: Digitalis purpurea - mai multe tipuri de peri filamentosi alaturi de peri scurti glandulari cu glanda mono sau bicelulara)

Mentha piperita - peri lungi pluricelulari, peri scurti glandulari maciucati, peri glandulari octocelulari

Importanta practica

Perii de la Gossypium

- prelungiri ale celulelor epidermice de pe seminte

- sunt filamentosi, unicelulari cu aspect tubular, cca 6 cm lungime iar dupa moartea celulei → aspect de panglica rasucita dupa axul longitudinal