Ulm de munte - flori, maturatia, cresterile si longevitatea

Denumire stiintifica:              ULMUS GLABRA Huds.

Alte denumiri stiintifice:       U. montana Stokes, U. scabra Mill.

Denumire populara: Ulm de munte

Specie indigena, de marimea I, rar atinge 30 m, cu talia mai redusa decat ulmul de camp (figura ).

Scoarta este neteda pana la varste mijlocii, de unde denumirea de "glabra"; ritidomul este mai subtire, cenusiu inchis, cu crapaturi inguste.

Coroana ovoid-alungita in tinerete, globuloasa la maturitate cu ramuri ascendente.

Lujeri vigurosi, usor geniculati, brun-roscati pana la verzi-maslinii, fara crapaturi longitudinale scabru pubescenti, cu numeroase lenticele.

Muguri alterni, ovoconici, bruni-inchis-violacei, pubescenti, cu peri aurii.

Frunze variabile, eliptic-obovate, acuminate, asimetrice la baza, dublu serate, lungi  de 8 - 16 cm cu petiol relativ scurt (3-5 mm), la maturitate verzi inchis pe fata, aspre, pe dos pubescente cel putin in lungul nervurilor, varful limbului este brusc si lung acuminat, pe lastari frunzele pot prezenta 3 varfuri.

Flori hermafrodite, apetale, grupate in fascicule dese, brune-violacee, apar foarte devreme primavara (martie-aprilie), inainte de infrunzire.

Fructele sunt samare mari, turtite, lat eliptice sau obovate, 2-2.5 cm, verzui, cu aripioara incretita si cu varful divizat, samanta fiind dispusa central, neatinsa de stirbitura.

Maturatia este timpurie (mai-iunie), imprastierea are loc imediat; puterea germinativa este redusa (30-40%), aspect care impune o semanare imediata.

Cresterile si longevitatea sunt asemanatoare cu cele de la ulmul de camp, lastareste slab si nu drajoneaza.

Ulmul de munte este mai rezistent decat ulmul de camp la atacul ciupercii Ophiostoma ulmi.

Arealul general este mai extins spre nord si nord-vest fata de cel al ulmului de camp, in schimb in sud evita tinuturile mediteraneene (sud Spania, Corsica, Sardinia, Sicilia).

La noi, specia apare din zona colinara si pana in regiunea montana (fagete montane, amestecuri), poate apare diseminat sau in palcuri pana la 1100-1300 m.

In chei sau pe grohotisuri calcaroase formeaza, uneori, mici arborete pure sau amestecuri cu paltinul de munte.

Ulmul de munte este o specie putin exigenta fata de caldura, dar sensibila la seceta si uscaciune, este pretentioasa fata de fertilitatea solului, dezvoltandu-se bine pe soluri reavene pana la jilav-umede.

Din punct de vedere al compensarii factorilor ecologici, se poate mentiona ca ulmul de munte se dezvolta pe soluri mai uscate, daca exista o buna aprovizionare cu elemente nutritive.

Ulmus glabra var. typica, cu lujeri scabru-pubescenti, frunze scabre mai ales pe fata;

U. glabra f. glabrata, cu frunze netede pe fata;

U. glabra f. atropurpurea, cu frunze purpurii;

U. glabra f. pendula, cu lujeri pendenti;

U. glabra f. fastigiata, cu ramuri erecte si coroana piramidala;

U. glabra var. laevis, cu frunze netede pe ambele fete si lujeri glabrescenti.