Ulmul-de-munte (Ulmus montana)
Este in general asemanator cu ulmul-de-cimp.
Se deosebeste de acesta prin urmatoarele
caractere: are scoarta mai subtire, cu crapaturi
longitudinale fine; frunzele sint mai mari si adesea cu tendinta
de trilobare; atit pe fata superioara cit si pe cea
inferioara prezinta peri ; saminta este
asezata in mijlocul aripioarei; rezista mai bine la boala
olandeza.
La noi In tara este intilnit peste tot in
regiunile de deal si de munte, amestecat cu fagul. Este planta de
climat mai rece, cu temperament de semilumina, doritoare de sol umed
si bogat in hrana. Ulmul-de-munte este mai putin rezistent la
seceta si uscaciune, ceea ce explica limita de
raspindire a acestei specii, la o altitudine (1 000 m) mai ridicata
decit a ulmului-de-cimp.
Silvicultorii semnaleaza existenta la Cimpulung
Moldovenesc (curtea octogenarului N. Gavrilescu) a unui exemplar rar de
ulm-de-munte. Virsta acestuia este apreciata la 700 de ani, fiind
considerat "decanul de virsta' al arborilor din aceasta specie
din tara noastra. Este deosebit de viguros si impunator;
trei oameni cu bratele desfacute de abia reusesc sa-i
inconjoare trunchiul. A fost declarat monument al naturii, constituind un punct
de atractie pentru vizitatori.
