Hidrogen, oxigen, sulf, carbon - elemente chimice

1. HIDROGEN

Hidrogenul este un element chimic care exista sub forma de gaz la temperatura camerei. Gazul de hidrogen este inodor, insipid si incolor si foarte inflamabil. Cand acesta arde in aer se formeaza apa.
Hidrogenul are cel mai mic numar de atomi din toate elementele chimice. Un atom de hidrogen contine un proton si un singur electron. Hidrogenul pur exista doar ca gaz, in care perechile de atomi de hidrogen se leaga ca sa formeze molecule.
Atomii de hidrogen au fost printre primii atomi care s-au format in universul timpuriu. Nucleii de hidrogen s-au format in 3 minute de la Big Bang.
Protonii au inceput sa se combine cu electronii ca sa formeze atomii de hidrogen cand universul avea 300.000 ani. Acest proces de combinare a continuat pana cand universul avea cca 1.000.000 ani. In stele nucleii hidrogenului se combina unii cu altii in reactii nucleare ca sa formeze atomi de heliu. Aceste reactii de mare energie creaza lumina si caldura Soarelui, cat si a altor stele.

Hidrogenul este primul element in tabelul periodic al elementelor si este reprezentat de simbolul H. Este plasat in Grupa IA si Perioada 1 ale tabelului.
Hidrogenul este al zecelea cel mai comun element de pe Terra. Este gasit in compusi de obicei. Hidrogenul pur este rar gasit in natura, desi vulcani si unele puturi de petrol emana mici cantitati din acest element.
Compusii de hidrogen pot fi gasiti in multe minerale si toate organisemele vii. In corpul uman in keratina, ADN, enzime.
Hidrogenul pur este un gaz in conditii normale. Este diatomic. Molecula de hidrogen este reprezentata prin simbolul H2. gazul de hidrogen este mai usor decat aerul. Hidrogenul lichid, obtinut prima data de chimistul britanic Sir James Dewar in 1898, este incolor in mici cantitati, dar albastru deschis in cantitati mari. Hidrogenul solid este incolor.
Acesta exista in natura ca trei izotopi diferiti
Protiu: 1 proton, masa atomica 1.
Deuteriu (D): 1 proton si un neutron reprezentat 2H
Tritiu are doi neutroni si un proton. Consta in mai putin de 10.000 de atomi de hidrogen. Este radioactiv.


2. OXIGEN

Oxigenul, cu simbolul O, este un element incolor, inodor si insipid, usor magnetic si gazos. Pe Pamant, este cel mai abundent element. Oxigenul a fost descoperit in 1774 de catre chimistul britanic Joseph Priestley si independent de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele; chimistul francez Antoine Lavoisier a aratat ca este un element gazos in clasicul sau experiment privind combustia.
Oxigenul gazos poate fi condensat la un lichid pal albastru care este puternic magnetic. Oxigenul sold pal albastru este produs prin compresia lichidului. Greutatea atomica a oxigenului este 15 .
Oxigenul detine 21 procente din volumul atmosferei sau 23.15 procente din greutatea ei; 85 procente din greutatea oceanelor (88,8 procente de apa pura este oxigen) si, drept constituant al marei parti a rocilor si mineralelor, 46,7 procente din greutatea crustei solide a Pamantului. Oxigenul cuprinde 60 procente a corpului uman. Este un constituent al tuturor tesuturilor vii. Aproape toate plantele si animalele, inclusiv oamenii, au nevoie de oxigen in stare libera sau combinata, pentru mentinerea vietii.
Sunt cunoscute trei forme structurale ale oxigenului: oxigenul obisnuit, ce contine 2 atomi de per molecula, formula O2; ozonul, ce contine 3 atomi per molecula, formula O3, si forma nemagnetica albastru pal, O4, ce contine 4 atomi de oxigen per molecula, ce se sparge imediat in oxigenul obisnuit.
Oxigenul este preparat in laborator din saruri. Cele mai importante metode de preparare a oxigenului sunt electroliza apei si distilarea fractionara a aerului lichid. In ultima metoda, aerul este lichefiat si i se permite evaporarea. Nitrogenul din aerul lichid este mai volatil si fierbe primul, lasand oxigenul in urma.
Oxigenul este un component al mai multor compusi organici si anorganici. Formeaza compusi numiti oxizi, cu aproape toate elemetele, inclusiv unele din gazele nobile. O reactie chimic in care un oxid formeaza compusi este numita oxidare. Rata de reactie variaza la diferite elemente. Combustia obisnuita, sau arderea, este foarte rapida pentru oxidare. In combinatii spontane, caldura emisa de oxidare este suficient de mare pentru a ridica temperatura substantei pana la punctul in care rezulta flacari. De exemplu, fosforul se combina atat de riguros cu oxigenul ancat caldura din reactie face fosforul sa se topeasca si sa arda. Anumite pudre foarte fin divizate prezinta atat de multe suprafete expuse la aer incat fac sa izbucneasca flacari din cauza combustiei spontane. Ele se numesc substante piroforice. Sulful, hidrogenul, sodiul, magneziul se combina cu oxigenul mai putin energic si ard doar dupa ce se da foc. Unele elemente cum sunt cuprul si mercurul formeaza oxizi incet, chiar daca sunt incalziti. Metalele inactive, cum ar fi platina, iridiul si aurul formeaza oxizi doar prin metode indirecte.
Mari cantitati de oxigen sunt folosite la temperatura inalta mai curand decat prin arderea gazelor din aer. Oxigenul e administrat pacientilor care au probleme de respiratie si celor ce zboara la mari altitudini unde concentratia saraca de oxigen nu poate oferi o respiratie normala. Aerul imbogatit cu oxigen este folosit la furnalele deschise ale combinatelor siderurgice.
Marea parte a oxigenului produs in SUA este folosit pentru a crea o mixturaa de monoxid de carbon si hidrogen numit gaz sintetitc, foosit pentru sintetizarea metanolului si amoniacului. Oxigenul de mare puritate este folosit in industria de fabricare a metalelor iar in forma lichida este foarte important pentru rachetele ghidate si pentru navele cosmice.


3. SULF

Sulful are molecula octaatomica. Conventionala este insa molecula monoatomica. Are simbolul S, este inodor, insipid, galben deschis, element non-metalic. Sulful se gaseste in grupa VIa a tabelului periodic. Numarul sau atomic este 16, iar masa atomica 32.064 (32). Este de asemenea numit brimestone(in engleza) si este cunoscut inca din preistorie. Are doua forme de cristalizare: zig-zag si coronita regala.
Toate formele de sulf sunt insolubile in apa, dar formele cristaline sunt solubile in disulfat de carbon.


4. CARBONUL

Carbonul are simbolul chimic C si se afla in grupa a IVa, perioada a 2a a tabelului periodic. Starea naturala: diamantul, grafitul si fulerenele (forme cristalizate) si: antracitul, huila, lignitul, turba (forme amorfe).
Se foloseste la fabricarea minelor de creion, combustibil, electrozi pentru baterii, agent reducator, izotopii pot fi folositi la datarile arheologice.
Cercetatorii, inustria si consumatorii folosesc in multe feluri diferite forme de cabon si compusi ce contin carboni. Cercetatorii folosesc atomul de carbon ca unitate de baza a masei precum si pentru a determina varsta unui obiect. Industriile folosesc carbonul pentru a face otel din fier, pentru a purifica metale si pentru a adauga putere cauciucului. In forma diamantului, cabonul poate taia majoritate substantelor si poate straluci la bijuterii mai mult decat alte pietre pretioase. Compusii carbonului pot fi arsi drept combustibil pentru a incalzi mincarea sau casele, precum si pot forma diferite molecule pentru toate tipurile de nevoi umane.
In 1961, uniunile intrnationale ale fizicienilor si chimistilor au cazut de acord asupra folosirii masei izotopului de carbon-12 a baza pentru greutatile atomice. Carbon-12 e definit a avea o masa atomica de exact 12 unitati de masa (AMU). Masa atomica a unui element este masa medie a unui atom a acelui element colmparat cu masa atomului de carbon-12.

Referat: Tratamentul complex al luxatiei recidivante de rotula: orthopedic sau chirurgical? Lucrare: Articulatia genunchiului - meniscurile genunchiului

+ H₂O                        + H₂O

C₃H₃Na C₃H₄ C₃H₆O

-NaOH 10 puncte

IV.      O alchina are formula plana de structura:

CH₃

HC≡C −C ─ CH₃

│

CH₃

Denumeste alchina.                                                                                       1 punct

Scrie ecuatiile reactiilor chimice ale alchinei cu:

a. H₂(Ni); b. CH₃COOH; c. [Ag(NH₃)₂]OH 6 puncte