Aspecte psihopedagogice ale activitatii in grup si pe echipe

ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE ACTIVITATII IN GRUP SI PE ECHIPE

Prima colectivitate a copilului este familia, care delimiteaza primii ani ai vietii lui. Gradinita, apoi scoala, ai largesc an mare masura orizontul social. |n cadrul colectivelor de joaca din copilarie, an grupurile din afara clasei, are loc o permanenta interactiune, un permanent schimb de informatii.

Individul paseste an grupul mic anzestrat cu trasaturile mediului mai larg si cu cele individual-personale, fiind caracterizat de anumite forme de comportare ca cerinte ale calitatii de membru al grupului. Relatiile reciproce favorabile antre colegi constituie terenul de formare a unor ansusiri ca priete-nia, comunicabilitatea, bunavointa, pe cand relatiile reciproce nefavorabile provoaca anchistarea, posomorarea, lipsa de ancredere fata de oameni (J. Ko-lominschi).

Dezvoltarea social-colectiva a copilului la diferite varste face posibila sau nu aplicarea activitatii an grup. La anceput, relatiile sociale ale copilului sunt andreptate catre cei care-l angrijesc sau se ocupa de el. Mai tarziu, simpatia se extinde si la alte persoane, copilul interesandu-se din ce an ce mai multde cei de-o varsta cu el, relatiile fiind superficiale, de scurta durata. Orizontul social al copilului se largeste considerabil la gradinita, iar rezultatele activitatii prescolarului se datoreaza an mare masura educatoarei.

La scoala copilul nu antalneste doar parteneri de joaca, ci si parteneri de munca, colegi. Pentru a se face acceptat trebuie sa se ancadreze an viata de colectiv, sa se adapteze regulilor scrise si nescrise ale colectivului din care face parte. Relatiile dintre copii sunt influentate de elemente exterioare (calitati fizice, abilitati, ambracaminte) sau posesia unor obiecte, jucarii.

Psihologii considera ca an general varsta de 8-9 ani este momentul de cotitura deosebit de important din punct de vedere al psihologiei activitatii an grup. Copilul doreste sa convetuiasca din ce an ce mai mult cu colegii sai datorita impresiilor create de momentele deosebite din timpul activitatilor comune, manifestandu-se astfel necesitatea formarii de grupuri. Grupul ofera posibilitati de satisfacere a numeroaselor cerinte ale copilului, ansemnand pentru el si o ocrotire (Cousinet). Ei ancep sa se compare cu colegii lor, sa raporteze faptele lor la nivelul de comportament si de cerinte ale clasei.

De la 8-9 ani, grupul ofera posibilitatea maturizarii intelectuale. Anterior copilul a considerat corect si posibil propriul punct de vedere, avea deci convingeri subiective. La 8-9 ani, domeniul social se extinde, experienta se ambogateste, se intensifica nevoia pentru schimbul de idei, pentru cola-borarea cu ceilalti. Considera ca antelegerea lui este corespunzatoare daca a supus-o controlului colegilor. Cunoasterea lui este adecvata daca s-a dovedit corecta si din punctul de vedere al altora. Conditiile interne ale activitatii an grup la varsta scolara mica sunt deja prezente.

B. Otto, P. Petersen, A. Witak, F.R. Hilldebrandt, E. Meyer recomanda aplicarea consecventa a activitatii an grup din clasa a IV-a, deoarece an primele trei clase - considera acestia - importanta este ansusirea metodelor individu-ale de anvatare.

R. Cousinet este adeptul lucrului an grup de la varsta de 9 ani, iar Z. Fabian, an concordanta cu constatarile psihologiei copilului, mentioneaza ca "an mod vizibil, relatiile de colectiv ale elevilor din clasele I-II au un alt carac-ter decat an clasele urmatoare". De fapt, elevii claselor I-II sunt apti pentru ac-tivitati colective doar sporadic, pentru o scurta perioada de timp si numai cand motivatiile individuale corespund sarcinilor comune.

V. Svaiter afirma ca momentul de maturitate pentru activitatea an grup are loc la trecerea de la clasa a III-a la clasa a IV-a. Dintre variantele activitatii an grup este oportuna acordarea prioritatii formelor cu sarcini identice la clasele mici, iar an clasele mari, pe masura ce elevii devin mai maturi, activi-tatea este divizata mai nuantat, mai organizat, mai armonizat.

H. Furich si G. Cick au ajuns la concluzia ca aceasta forma de activitate poate fi aplicata la varsta de 8 ani, mai ales la prelucrarea materialelor de lucru.

Desfasurarea activitatilor an grup este justificata de "setea pentru a-si asuma sarcini" a copilului, dorinta lui generala de actiune fiind o motivatie suficienta.