Modalitati de stimulare a motivatiei pe aria curriculara limba si comunicare

Formarea interesului si a gustului pentru literatura

Intreaga activitate desfasurata pentru indrumarea lecturi elevilor urmareste cultivarea interesului, a gustului elevului pentru a citi, pentru folosirea corecta a cartii in mod independent, din proprie initiativa . Acesta este punctul de plecare si in acelasi timp cheia succesului in activitatea scolara pentru fiecare invatator si pentru elevii sai.

Lectura propriu-zisa nu incepe insa decat dupa ce co­pilul reuseste singur sa descifreze cu usurinta ideile as­cunse in spatele semnelor grafice, odata cu descifrarea enigmei acestor hieroglife care adesea inspaimanta pe copii.

Invatatorul sau parintele trebuie sa sesizeze acest mo­ment dificil din viata psihica a micutului, pe jumatate inspaimantat de tainele scrisului, pe jumatate crispat de efortul facut pentru descifrarea unor semne atat de curioase si pline de mister. Multi copii se lupta adesea ani de-a randul, cu descifrarea unui text, ramanand la im­posibilitatea de a urmari continutul micilor lecturi. In lo­cul acestui interes, in locul curiozitatii care face abstractie de forma si se lupta pentru descifrarea ideii, apare efor­tul descifrarii semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atat de frumoase si interesante.

Numai formarea interesului pentru lectura nu este su­ficient pentru a face din orice copil zburdalnic, dornic de joc si voie buna, un cititor linistit, care se cufunda ore intregi in lectura unei carti.

Pentru a-i determina pe copii sa devina cititori pasio­nati este necesar sa se formeze, cu rabdare si staruinta, gustul pentru lectura. Intalnim adesea copii care asculta cu mult interes o lectura frumoasa citita de parinti, de educatoare sau de invatator, dar prefera sa se joace, sa hoinareasca sau sa-si piarda vremea in modul cel mai neasteptat, fara a fi tentati saptamani de-a randul sa mai citeasca si altceva decat ceea ce ii se cere de catre inva­ta lor in orele de curs. La copiii care au invins greutatile inceputului, problema imbraca alt aspect. Nu mai poate fi vorba numai de lipsa de interes. In cazul acesta, gustul pentru lectura nu este inca format. Uneori, elevul nu are la indemana cartile cele mai potrivite cu varsta, preocupa­rile si preferintele lui, alteori indiferenta mediului incon­jurator fata ele lectura determina aceeasi atitudine si la elevi. Daca elevul a vazut ca parintii, fratii mai mari, ru­dele nu citesc o carte, el de ce sa citeasca? In astfel de cazuri, interventia invatatorului este absolut necesara, in vederea formarii gustului pentru lectura. El trebuie sa mearga in vizita la parintii copiilor, indicandu-le lista lecturilor pe care trebuie sa le citeasca elevul incepator, lasandu-l pe acesta sa afle mai departe ce anume se povesteste in opera respectiva. Parintii trebuie sa poarte discutii cu copiii asupra continutului fiecarei povestiri, sa le trezeasca interesul pentru lectura independenta.

Odata format, gustul pentru lectura se poate transfor­ma intr-o adevarata pasiune. Influentii pasiunii pentru citit, formata din anii copilariei sau ai adolescentei, poate sa se resimta toata viata. Marile personalitati culturale ale omenirii au fost cititori pasionati. Nu se poate reprosa nimanui ca citeste mult. La elevi, aceasta pasiune este bine sa fie incurajata in ma­sura in care ea nu dauneaza insa instruirii.

Aici este momentul sa subliniem ca pasiunea pentru lecturile extrascolare nu trebuie sa duca la subaprecierea manualelor scolare si a pregatirii temeinice a lectiilor. Pasiunea pentru lectura este constructiva numai in ma­sura in care se impleteste organic cu insusirea elementelor de baza ale stiintei si culturii, cu asimilarea notiunilor fundamentale ale culturii. Cunostintele dobandite din lec­turile particulare trebuie sa se grefeze pe un fond sigur si bogat de notiuni studiate de-a lungul anilor in scoala pri­mara. Raportul dintre lectura extrascolara si studierea ma­teriei prevazuta de programele scolare sa fie unul de consolidare si clarificare reciproca a unor probleme, nu de excludere sau de accentuare a unuia in detrimentul celui­lalt.

A citi lectura inseamna a te instrui fara eforturi prea mari, adesea delectandu-te. Pasiunea pentru lectura se impleteste armonios, organic cu pasiunea pentru studiu.

Numai astfel lectura in afara clasei isi poate atinge scopul instructiv. Elevii din ciclul primar nu inteleg totdeauna necesitatea acestei coordonari. Atata vreme cat elevul nu este constient de rolul studiului si lecturii, invatatorul, familia, au datoria sa vegheze asupra repar­tizarii judicioase a timpului petrecut de acesta in afara clasei.

Invatatorul, parintele sau orice persoana competenta care indruma lectura unui corii trebuie, inainte de toate, sa cunoasca : ce a citit elevul pana la data aceea si care sunt preferintele lui. Altfel, truda se intemeiaza pe presupuneri, iar sortii de izbanda sunt mici.

Exista mai multe posibilitati de cunoastere a preferin­telor elevilor. Pentru cunoasterea preferintelor generale la anumita clasa sau scoala, in vederea orientarii in linii mari asupra nivelului la care au ajuns toti elevii acelui colectiv la o anumita varsta, se folosesc de obicei anche­tele. Pentru cunoasterea preferintelor individuale sunt mai indicate convorbirile cu fiecare elev, ale invatatorului clasei, in prezenta unui membru al familiei. Un mijloc eficace este examinarea fisei de cititor de la biblioteca scolii pe care o frecventeaza elevii.

Fara cunoasterea acestor elemente de baza la incepu­tul -muncii de indrumare a unui colectiv sau a unui elev, indrumarea, are in parte un caracter empiric.

Eficiente sunt anchetele bazate pe un numar mare de intrebari, cum ar fi :

● Ce carti ai citit in ultimul timp ?

● De cine sunt scrise ?

● Care dintre ele ti- a placut mai mult ?

● Ce fel de carti ai dori sa citesti

● Discuti cu parintii despre cartile pe care le citesti ?

● De unde iti procuri cartile ?

● Cate carti ai imprumutat in vacanta de la biblioteca scolii ?

● Cate carti ai in biblioteca personala ?

● Ce carti ai citit din acestea ?

Concluziile generale care se desprind sunt urmatoarele :

- Nu toti elevii citesc in aceeasi masura . Sunt putini elevii care citesc mult, altii deloc. In general citesc lectura elevii care invata bine si la orele de curs. Un numar din ce in ce mai mare ignora literatura, limitandu-se la ceea ce se cere in orele de curs .

-Foarte multi elevi refuza lectura cartilor preferand jocurile pe computer sau un film la televizor .

-Se citeste prea putina poezie.

- Se urmaresc cartile care au poze colorate si mai putin textul, incat unele carti pentru copii nu se citesc de catre acestia, ci doar se rasfoiesc si se admira pozele.

Ancheta se poate efectua la inceputul anului scolar si se urmareste sa se cunoasca ce au citit elevii pe timpul vacantei, de unde si-au procurat aceste carti, in ce masura familia se intereseaza de lectura elevilor si ce preferinte au acestia . Concluziile anchetei sunt aduse la cunostinta parintilor in sedinte, dat fiind faptul ca unii dintre parinti trateaza problema lecturii copiilor cu mare indiferenta .

Din experienta proprie capatata de-a lungul anilor in care am lucrat intr-o zona in care limba materna a elevilor mei este limba ucraineana, am considerat necesara introducerea optionalului "Literatura pentru copii " inca din clasa I . Deoarece copiii vin la scoala cu un vocabular foarte sarac si cu probleme mari in comunicare, rolul acestor ore este de a-i ajuta intr-un mod foarte placut sa depaseasca aceste probleme si sa isi formeze treptat gustul pentru lectura .

In clasele intai si a II-a am inclus in programa acestui optional povestile cele mai cunoscute si poezii despre copilarie, anotimpuri si vietuitoare .

Ca metode folosite in desfasurarea acestor lectii, povestirea si dialogul sunt cele mai potrivite pentru antrenarea copiilor in lumea povestilor si dezvoltarea vorbirii si conversatiei .

In scoala primara elevii isi insusesc un volum consi­derabil de cunostinte, care le largesc orizontul intelectual si adancesc capacitatea lor de a intelege lucrurile. Cunostintele asimilate se dobandesc din manualele scolare, din explicatiile invatatorului, din lamuririle date uneori de parinti, dar si din cartile de basme, povestiri si istorioare citite in orele libere. Timpul acesta pe care elevii nu stiu adesea cum sa-l intrebuinteze, trebuie organizat cu multa grija in familie, sub indrumarea invatatorului, in asa fel incat sa existe un perfect echilibru intre activi­tatea de pregatire a lectiilor, joc si celelalte forme de munca . Daca repartizarea timpului petrecut in afara scolii se face judicios chiar de la varsta aceasta, munca organi­zata sistematic devine o deprindere pentru tot restul vietii. In cadrul acestei repartizari a timpului este necesar sa se stabileasca si un numar determinat de ore pe zi sau saptamanal pentru lectura. Numarul de ore destinat lec­turii depinde de posibilitatile de asimilare ale elevului, de conditiile lui de munca, de nevoia simtita de elev de a citi si de dezvoltarea lui psiho - fizica.

Lectura sistematica si bine indrumata ajuta pe elevi sa-si largeasca orizontul cunostintelor si sa asimileze mai usor lectiile, contribuie la dezvoltarea gandirii si a limbajului.           

In munca de indrumare sistematica a lecturii, mereu am tinut seama de toate considerentele aces­tea, precum si de emotivitatea accentuata a scolarului. In consecinta, la aceasta varsta, am recomandat in special bas­mele, povestirile istorice, descrierile de calatorie, po­vestirile realiste si stiintifico-fantastice, schitele, fabulele si uneori chiar unele romane accesibile capiilor - scrise anume pentru copii. Subliniez importanta lecturii extrascolare in vederea dezvoltarii intelectuale a copilului,deoarece parintii neglijeaza cu totul aceasta latura, considerand ca basmele, povestirile, povestile de aventuri sunt inutile sau chiar daunatoare .In astfel de situatii este bine ca invatatorul sa sublinieze importanta acestora pentru stimu­larea imaginatiei, pentru informarea copiilor si mai ales pentru educarea vointei, a curajului, a stapanirii de sine si pentru cultivarea unor sentimente nobile.

In general copiii mici citesc cu multa placere, cu nerabdare si cu o sporita curiozitate, manifestandu-si adesea zgomotos admiratia sau dezaprobarea pentru anumite fapte ale eroilor, iar la sfarsitul lecturii simt nevoia de a impar­tasi si celor din jur sentimentele lor. Este perioada in care curiozitatea copilului nu cunoaste limite. La aceasta varsta majoritatea copiilor sunt capabili sa accepte,orice carte numai sa aiba mereu ceva nou de citit si, daca se poate, textul sa fie insotit de ilustratii cat mai expre­sive si mai variat colorate. Este varsta la care predomina atentia spontana. Din cauza aceasta se multumesc de cele mai multe ori sa inteleaga sensul celor citite numai in linii mari, neglijand detaliile. Aceasta lipsa de educatie a voin­tei manifestata in relativa concentrare a atentiei, se ob­serva atat la orele de curs sau cu prilejul pregatirii lec­tiilor, cat si cu ocazia lecturilor. Daca elevii de varsta sco­lara mijlocie citesc fara sa retina deseori decat anumite episoade, scolarii de varsta mica manifesta tendinta de a frunzari cartile, urmarind numai ceea ce ii intereseaza m mod deosebit. Se pune intrebarea ce trebuie sa faca educatorul in astfel de situatii ? Sunt mai multe solutii. Poate lasa pe micul citi­tor sa-si satisfaca mai intai curiozitatea si apoi sa revina asupra celor citite. In cazul acesta, se pierde prea mult timp util si profilul este minim. De preferat este sa-l ajute cu rabdare parintii citindu-le ei pana la un moment dat, cand trebuie sa intrerupa, scuzandu-se ca au treaba si-l lasa pe elev in actiune. Dar pentru aceasta trebuie mai intai educata vointa, sa-i formam atentia voluntara si sa-i cultivam gustul pentru lectura descrierilor, a ama­nuntelor, a ansamblului.

O mare parte din elevii ciclului primar nu si-au for­mat o citire fluenta, campul vizual este redus la unii elevi si de aceea este necesar sa-i antrenam inca din clasa a II-a la o lectura dirijata. Mai intai sa citeasca cu voce tare chiar la ora de lectura, sa cream intrecere - care elev citeste mai reped.? lectia (textul) pus in discutie. Citire: cu voce tare a grupului de trei elevi : doi buni si unul cu o citire slaba, il determina si pe acesta din urma sa-si formeze o citire rapida.

Povestirea

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

La clasa a II- a povestirea, ca forma de activitate imbraca doua forme :

a)     povestirea invatatorului

b)     povestirea elevilor

Prima forma este sursa de informatie pentru elevi si modalitate de comunicare de catre invatator a unor idei, situatii, fapte, sentimente redate de autor.

Povestirea elevilor, cea independenta, in special, este o metoda de deblocate psihica in cazul copiilor timizi sau al acelora care manifesta o adevarata logofobie. In lectiile de lectura copii timizi sau cei care nu si-au format inca acest instrument de comunicare trebuie incurajati si solicitati cu precadere la inceput ajutati prin intrebari stimulative sau prin ilustratii care favorizeaza recunoasterea personajelor ori a episoadelor ce trebuie evocate . In clasa a II-a se apeleaza mai mult la recunoastere decat la reproducere . de aceea, in cadrul orelor de lectura sau de literatura pregatesc un suport senzorial ( set de ilustratii sau planse care se succed in ordinea episoadelor redate in povestire ) .

Pe masura ce deprinderea de a povesti se formeaza reduc materialul intuitiv si apoi trec la o etapa superioara si anume la povestirea pe baza de plan dat .

Tot in cadrul acestor ore ca metoda pentru stimularea interesului pentru lectura si comunicare utilizam in mod frecvent dialogul . Efectul este dinamizator prezentand importante valente formative .Copiilor le plac provocarile de genul urmatoarelor cerinte :

ce s-ar fi intampla daca .. ?

gasiti un alt final pentru aceasta poveste ( intamplare )

Convorbirea cu grupuri mici de elevi vizeaza in primul rand stimularea unor elevi cu reticente, timizi sau cu un anume deficit verbal logic . Se stie ca in cazul copiilor timizi sau al celor cu anumite deficiente senzoriale si comportamentale deschiderea spirituala se realizeaza mai usor atunci cand elevii sunt grupati dupa anumite preferinte .

Motivarea elevilor pentru citirea cursiva si expresiva prin munca cu cartea

Formarea deprinderilor de a citi cursiv si apoi expresiv nu se realizeaza imediat dupa ce elevii au invatat alfabetul, ci prin exercitiu continuu, prin munca independenta . O modalitate de formare a deprinderii de citire cursiva si expresiva o constituie citirea cu voce tare, incepand chiar din semestrul intai al clasei a II- a .

Citirea expresiva a invatatorului constituie un puternic imbold in perfectionarea deprinderii citirii la elevi . Tonul cald, modulatiile vocii si anumite gesturi care pot intregi comunicarea reusesc sa ii " transporte " pe elevi in spatii virtuale propice unei invatari eficiente . Toata aceasta captare a atentiei tine de maiestria pedagogica si de folosirea adecvata a metodelor de transmitere a cunostintelor la fiecare moment al lectiei si la fiecare lectie in parte . In cadrul lectiilor care contin si dialoguri folosim deseori citirea pe roluri a lectiei, iar la lectiile cu continut narativ, citirea in lant .

Alegerea personajelor la citirea pe roluri, precum si antrenarea copiilor in depasirea statutului de " ascultator " pasiv si cautarea unor raspunsuri la intrebari sau idei esentiale duc la indragirea acestor activitati si la obtinerea unor satisfactii deosebite in aceasta arie curriculara .

In clasa a doua elevii trebuie sa stie nu numai sa citeasca texte, dar si sa redea textul, sa repovesteasca, sa memoreze, sa reproduca si sa le explice. Pentru procesul instructiv educativ, problema este aceea a criteriilor de determinare a complexitatii psihologice reale a unei sarcini, a potentialului ei stimulativ pentru dezvoltare, a relevantei ei pentru ceea ce pot elevii. Independenta si creativitatea in invatare se castiga si se consolideaza pe etape. Se distinge mai intai o faza de autonomie exterioara, cand elevul este capabil sa lucreze in absenta invatatorului conducandu-se dupa modelul aratat in lectii; o faza de autonomie interna autentica - detasarea treptata a elevului de modelul extern - aceasta treapta incepe sa ofere mintii copilului capacitatea abstractiei, a generalizarii, a comparatiei, a memorarii logice.

Sezatorile literare

Sezatorile literare se organizeaza in cadrul clasei sau cu clase diferite. In cadrul acestor manifestari se invita si parintii elevilor. Se recita poezii, se dramatizeaza po­vestiri, se povestesc episoade mai interesante din opera unui scriitor. Se canta in cor sau solo unele melodii pe versuri ale unor poeti.

Sezatoarea reprezinta o forma activa, recreativa si di­namizatoare, foarte potrivita pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse in domeniul dezvoltarii vorbirii. Este cadrul cel mai adecvat manifestarii libere a elevilor si, in consecinta, cel mai eficient mijloc de exersare si cultivare a relatiilor de colaborare, de incredere, fiind o forma de activitate colectiva. De obicei se organizeaza la anumite intervale de timp, ceea ce permite acumularea unor cunostinte pe baza carora elevii sa poata participa la desfasurarea acesteia. Temeiul includerii sezatorii in sistemul de activitati programate de invatator in munca cu cartea (lectura elevilor) este bine venita mai ales pentru elevii mici. Sezatoarea literara reprezinta o modalitate foarte eficienta de imbogatire a cunostintelor si, implicit, de cultivare a capacitatii de vorbire. Prin continutul in­formational vehiculat in cadrul sezatorii, prin intermediul celor mai accesibile productii literare - poezii, snoave, ghicitori, povesti, povestiri, basme, proverbe, zicatori etc. - elevii afla, culeg o bogatie de idei, impresii, traiesc autentic, spontan si sincer situatiile redate. De aici decurge o alta functie formativa, si anume stimularea proceselor memoriei.

Este bine cunoscut faptul ca memorarea se realizeaza mai puternic atunci cand fondul afectiv pozitiv este mai mare. Invatarea de tip afectiv, la varsta scolara mica, in special, este mai puternica. De asemenea ceea ce s-a fixat intr-un cadru placut, cu stimulari variate, devine mai temeinic prin conexiunile multiple in care intra cunostin­tele si deci pastrarea devine mai sigura, dureaza perioade mai indelungate. De aceea si actualizarea este mult faci­litata. Aceasta da o nota in plus de siguranta participan­tilor la sezatoare si deci se educa promptitudinea, flexibi­litatea, supletea proceselor intelectuale care sustin actul vorbirii (gandire, imaginatie, etc).

Stimularea si educarea atentiei este, de asemenea, o latura importanta care se realizeaza prin intermediul seza­torii. Varietatea raspunsurilor ce trebuie urmarite pe par­cursul derularii continutului, interventia, la momentul oportun, cu raspunsul sau rolul pe care-l are de indeplinit fiecare elev, sustinute de suportul afectiv-motivational, contribuie la marirea stabilitatii atentiei, fara a-i resimti efortul si, in felul acesta, se cultiva, incetul eu incetul, atentia postvoluntara, sporeste capacitatea de rezistenta la efort.

Contribuie intr-o masura insemnata la realizarea latu­rii estetice si morale a personalitatii. Lectura artistica, declamarea, dansul, cantecul, sunt puternice stimulari ale sensibilitatii estetice. Elevii manifesta un deosebit interes fata de productiile literare, cand sunt prelucrate si utili­zate in lumina cerintelor estetice. Asadar, functia expresiv-emotionala a limbajului se dezvolta pe masura ce li se creeaza conditii favorabile. La imbogatirea laturii estetice mai contribuie, totodata, si cadrul organizatoric : sala de festivitati, un colt din natura (parcul sau gradina scolii), amenajate in chip sarbatoresc, adauga sporite valente estetice.

Stabilirea tematicii este o problema care trebuie sa-l preocupe pe invatator. Alegerea din timp a materialului si ordonarea acestuia intr-un repertoriu cu o tema cen­trala este o cerinta la fel de importanta ca oricare cerinta didactica prin care se asigura o lectie de buna calitate. Fiind integrata in sistemul activitatilor limbii romane - lectura, sau dezvoltarea vorbirii, sezatorile vor fi utilizate nu ca scop in sine, iar continutul acestora trebuie sa ser­veasca, in mod explicit, obiectivelor citirii si lecturii in afara clasei prin imbogatirea fondului lexical, formarea capacitatii de prelucrare semantica, fixarea vorbirii gra­maticale, modelarea expresivitatii, coerentei si fluentei, si totodata formarea trasaturilor de personalitate, aptitu­dinilor, trasaturilor vointei si caracterului etc.

Pregatirea elevilor pentru sezatoare este un aspect tot atat de important ca si pregatirea invatatorului pentru fie­care lectie in parte. Aceasta cerinta se traduce intr-o acti­une ce cuprinde mai multe momente :

- comunicarea din timp a datei la care va avea loc sezatoarea ;

- comunicarea temei (tematicii) ; cunoasterea din timp de catre elevi a tematicii contribuie la orientarea intere­sului si mentinerea acestuia ceea ce favorizeaza recepta­rea, in bune conditii, a continuturilor informationale ce se prelucreaza in cadrul lectiilor, sporeste eficienta invatarii ;

- desfasurarea sezatorii cuprinde, de asemenea, mai multe momente ;

- pregatirea cadrului corespunzator, pe cat posibil, aceasta sa se desfasoare intr-un cadru deosebit de cel al clasei.

Copiilor le face o deosebita placere sa constate si chiar sa participe la amenajarea salii de clasa, sa o transforme intr-o "sala de teatru'. Daca este posibil, elevii vor fi ase­zati in alta formatie decat in cea zilnica, fie pe scaunele, sau chiar pe bucatile de trunchi de lemn pregatite pentru foc, care pot servi drept scaunele, sau pe un covor frumos adus in mod special.

- amenajarea unei mici expozitii de carte creste va­loarea educativa a ambiantei;

- deschiderea sezatorii printr-un cuvant scurt al in­vatatorului, prin care se precizeaza scopul sezatorii si subliniaza importanta momentului orientand totodata aten­tia elevilor printr-o motivatie succinta ;

- participarea efectiva a elevilor, conform rolului pe care 1-a avut de indeplinit fiecare, prezentarea contribu­tiei propriu-zise a materialului cultural : recitari, povestiri, snoave, ghicitori, cantece, dramatizari, jocuri etc.

- incheierea sezatorii reprezinta un moment caruia trebuie sa i se acorde importanta pedagogica necesara, invatatorul trebuie sa aprecieze in termeni laudativi, com­portarea elevilor, calitatea contributiei fiecaruia eventual, distribuind anumite recompense, premii.

In semestrul al II-lea am organizat cu elevii clasei a II-a o sezatoare literara prin care am realizat o recapitulare a cunostintelor de limba si comunicare dobandite in lectiile anterioare . Modul de desfasurare a lectiei a atins obiectivele pe ca mi le-am propus datorita faptului ca elevii sunt foarte receptivi in ceea ce priveste originalitatea activitatilor desfasurate cu ei .

Tema a fosta anuntata cu cateva zile inainte astfel incat ei au pregatit pe langa subiectele pe care se aflau in manual la lectia respectiva si un concurs de ghicitori si cateva desene cu care au impodobit clasa . Copii au aranjat mobilierul in forma de semicerc, iar in " traistuta fermecata " pe care au confectionat-o la ora de abilitati practice, au pregatit ghicitori si biletele cu fragmente din lecturi cunoscute de ei . Iata cateva din cerintele activitatii :

spune un proverb despre prietenie

adauga doua sau mai multe cuvinte pentru a imbogati propozitia " Fata canta "

transforma cuvintele dupa model padure - impadurit; bogat -imbogatit; batran- imbatranit .

inlocuieste cuvintele subliniate cu sinonime : vrednicia alunga saracia ; la arborele cazut toti alearga sa taie ramuri

La aceasta activitate au fost invitati directorul scolii, profesoara de limba romana si cativa parinti .

Activitatea a fost bine apreciata de catre directorul scolii si profesoara de limba romana, iar pentru parinti a fost o surpriza placuta si au dorit sa fie invitati mai des la astfel de activitati .

Am observat de- a lungul timpului ca activitatile care au sustinere afectiva ii motiveaza pe elevi spre stabilitatea atentiei, sporesc incetul cu incetul capacitatea de rezistenta la efort si, nu in ultimul rand ne ofera satisfactii tuturor .

Rolul jocului didactic in dezvoltarea motivatiei de a comunica corect si de a consolida cunostintele in domeniul literar   

Invatatorul detine o pozitie cheie in organizarea si dirijarea procesului de educatie. Oricat de variate si de complexe ar fi sarcinile sale, este totusi de netagaduit ca cel mai important rol al sau este si ramane cel didactic.

Prin jocul didactic se dezvolta memoria, imaginatia, gandirea si spiritul de observatie al elevilor. Jocul satisface anumite trebuinte, asigura placere si raspunde intereselor copilului. De aceea, in joc nu apare senzatia de oboseala, placerea pe care o declanseaza se intretine permanent si favorizeaza continuarea sau reluarea jocului.

Jocurile didactice pot insoti fiecare obiect de invatamant, fiecare lectie luand si forma unor intreceri, concursuri intre toti elevii, intre randuri de banci, grupe de elevi. Exemple: 'Raspunde bine si repede', 'Ce-i gresit?', 'La ce numar m-am gandit?', 'Din ce poveste sau text face parte?', 'Cel mai bun matematician'.

Jocurile de creativitate urmaresc cunoasterea, stimularea, educarea si dezvoltarea tuturor factorilor implicati in procesul creatiei. Precizez cateva sarcini didactice ce pot fi realizate la clasa a II-a prin intermediul unor astfel de jocuri :

crearea unor texte pornind de la cuvinte date;

crearea unor exercitii si probleme care sa includa anumite numere sau operatii;

realizarea unor desene pornind de la anumite figuri geometrice simple;

realizarea unor lucrari la abilitati practice avand la baza diferite materiale din natura.

Jocurile logice dezvolta perspicacitatea, flexibilitatea, fluiditatea gandirii si imaginatia elevilor.

Vom prezenta in continuare cateva jocuri pe care le folosim cu succes la clasa a II-a.

Jocuri didactice pentru desfasurarea comunicarii si consolidarea cunostintelor in domeniul literar

1) Lantul cuvintelor

Acest joc are ca sarcina didactica gasirea unor denumiri de animale, plante, ape, orase, prenume, denumiri geografice si inlantuirea lor dupa litera finala. Este un joc atractiv si se desfasoara pe grupe.

Exemple de denumiri, pe aceeasi tema, legate in lant:

■     nume de animale: cal -lup -porc -caine -elefant -tigru;

■     nume de orase: Roman -Navodari- lasi;

■     prenume: Ana - Aurel -Lili -Nicusor -Relu;

■     nume de flori: mac -crin -nufar.

In vederea trezirii interesului pentru lectura am folosit cu succes jocurile didactice care prin atractivitatea lor au contribuit in acelasi timp la imbogatirea vocabularului, la formarea unei vorbiri corecte, coerente, nuantate, dar si la largirea sferei de cunostinte.

Exemple: Micul actor,, Recunoasteti personajul, Povestile s-au incurcat

La Povestile s-au incurcat am prezentat in fata copiilor trei planse in care am amestecat personajele din doua basme cunoscute de ei : Punguta cu doi bani si Scufita rosie ; fiecare plansa continea si un dialog care usura recunoasterea personajelor si care constituia baza pentru crearea unei povesti de catre copii . Imaginatia si dorinta de a crea o poveste cu final fericit i-a antrenat pe copii in gasirea a catorva naratiuni pline de originalitate si haz .

Prin jocul Cum se scrie, am urmarit folosirea corecta a ortogramelor. Se dau cateva ortograme : l-a, i-a, s-a, s-au. Elevii sunt in banci. Cei din dreapta randului de banci scriu cate un enunt cu fiecare ortograma, cei din stanga construiesc cate un enunt cand cuvintele respective nu se scriu cu linioara. Castiga randul cu cele mai putine greseli. Recomand pentru acest joc setul de planse Scoala ortografiei - Editura Aramis.

Rebusul determina copiii sa dezlege corect cuvintele si trezeste dorinta de a intocmi ei insisi rebusuri. Poate fi utilizat la fiecare lectie din manualul de citire. Exemplu din Iarna pe ulita