Principiul participarii constiente si active a elevilor in procesul de invatamant

Principiul participarii constiente si active a elevilor in procesul de invatamant

Esenta acestui principiu se exprima in considerarea elevului ca subiect al propriului proces de devenire, de asimilare a celor transmise si de formare a personalitatii sale (9, p.351). Exprima cerinta ca insusirea cunostintelor de elevi sa se faca intr-un proces activ de prelucrare a acestora, prin efort propriu, pentru a ajunge la sesizarea trasaturilor esentiale si intelegerea lor.

Din insasi formularea acestui principiu rezulta ca in respectarea sa trebuie avute in vedere doua aspecte: participarea constienta si participarea activa, aspecte care se intrepatrund si interactioneaza.

Participarea constienta presupune, in primul rand, intelegerea clara si profunda a materialului. Pentru ca intelegerea sa se realizeze, noile cunostinte trebuie sa se integreze in sistemul vechilor cunostinte, la locul potrivit. Intelegerea trebuie sa intervina in toate momentele invatarii. Este astfel necesar ca intelegerea sa se realizeze chiar din momentul perceperii, prin identificarea elementelor si diferentierea lor; urmeaza apoi analiza materialului care presupune sesizarea elementelor structurale, compararea care implica stabilirea asemanarilor si deosebirilor prin raportare la alte obiecte si fenomene cunoscute. In abstractizare si generalizare se identifica ceea ce este esential si general unei clase, legaturile esentiale, se surprind relatiile cauzale, sensurile, semnificatiile.

Pentru ca intelegerea sa aiba loc este necesar sa-l punem pe elev in situatia de a face asociatii intre cunostintele de care dispune si informatiile noi, sa le integreze pe acestea in structurile (sistemele) anterioare, sa interpreteze critic noile cunostinte, sa le explice, sa le argumenteze, sa ofere exemple personale, sa-si imagineze alternative.

Insusirea constienta presupune ca noile cunostinte sa devina func-tionale, elevul sa poata opera cu ele, sa le aplice creator in situatii noi. Pre-supune, de asemenea, ca elevul sa inteleaga importanta celor invatate, a sarcinilor de invatare, a scopurilor si obiectivelor pe care le are de indeplinit.

Insusirea constienta implica o serie de cerinte si in ceea ce priveste materialul de invatat care trebuie sa aiba o semnificatie logica, sa fie adaptat puterii de intelegere a elevilor, sa se raporteze substantial la experienta cog-nitiva anterioara a acestora, sa fie prezentat intr-o maniera structurala si accesibila.

Invatarea constienta nu se poate realiza decat in conditiile participarii active a elevilor in procesul de invatamant, cel de al doilea aspect pe care-l evi-dentiaza acest principiu. Aceasta conduce la ideea ca elevul nu este numai obiect, ci este, in primul rand, subiect al invatarii, ceea ce inseamna ca el sa fie implicat efectiv si cointeresat in a cunoaste, insusirea cunostintelor realizandu-se pe calea activitatii proprii. Pentru aceasta trebuie sa li se formeze elevilor capacitatea de a receptiona si prelucra informatiile, capacitatea de observare, descoperire, experimentare.

Participarea activa presupune a-i determina pe elevi sa invete gandind, intelegand, aprofundand, investigand; activizarea elevului solicita deopotriva gandirea si inteligenta copilului, spiritul de observatie, capacitatile de ela-borare, memoria, creativitatea, spiritul critic, capacitatea de a sesiza si rezolva probleme. Aceasta obliga educatorul sa fie interesat nu numai de transmiterea cunostintelor, ci si de familiarizarea elevilor cu unele metode si tehnici de in-vestigatie, de cultivarea unor calitati precum spiritul analitic, capacitatea de sinteza, inventivitatea, originalitatea.

Participarea activa se opune atitudinii contemplative, de primire "de-a gata" a unor cunostinte care trebuie sa fie numai memorate si apoi reproduse. Elevul trebuie pus in situatia de a reelabora cunostintele prin efort personal, pe baza propriei experiente.

Pentru a putea vorbi de o activizare autentica, participarea la activitatea de predare, invatare, evaluare trebuie sa fie sustinuta de o motivatie puternica, ceea ce presupune ca elevului sa i se cultive curiozitatea intelectuala, dorinta de succes, interesele si aspiratiile , vointa de a cunoaste si a sti.

Nu trebuie sa se piarda din vedere ca activismul se invata, chiar daca este sustinut de tendinta naturala a copilului spre activitate. Pentru aceasta educatorul trebuie sa foloseasca metode active, participative, sa creeze situatii de autonomie intelectiva si actionala, sa promoveze invatarea operationala si creativa, sa adopte o atitudine permisiva la initiativele elevilor.

Subliniind importanta acestui principiu, evidentiem ca acesta exprima insasi esenta procesului de invatamant in acceptia moderna, respectarea sa conducand efectiv atat la pregatirea temeinica a tinerei generatii, cat si la realizarea eficientei formative a invatamantului.