Atmosfera

ATMOSFERA

1.1 Generalitati

Atmosfera este invelisul gazos al planetei noastre si este mentinuta in jurul Pamantului datorita atractiei gravitationale.

Masa atmosferei a fost evaluata la aproximativ 52 10¹⁴ t, din care:

- aproximativ jumatate (26 10¹⁴t) este concentrata pana la o inaltime de 5km;

- aproximativ 21 10¹⁴t se afla intre 5km si 18 20km;

- aproximativ 5 10¹⁴t se gaseste la o inaltime mai mare de 20km.

Rezulta ca fenomenele meteorologice, in marea lor majoritate, nu au o extensie verticala prea mare.

Pe directie orizontala, acestea cuprind regiuni geografice extrem de extinse. Pentru deplasarea maselor de aer de la o regiune geografica la alta, este necesar un consum imens de energie, ceea ce conduce la schimbari de vreme .

1.2 Compozitia aerului atmosferic

Din masuratori efectuate in diferite puncte ale globului, s-a constatat ca atmosfera are aceeasi compozitie (Tab. 1.1), variatiile inregistrate fiind neglijabile (Tab. 1.2). Pentru analiza se iau probe de aer uscat, adica fara vapori de apa.

Pe langa gazele prezentate in Tab. 1.1, in atmosfera mai exista substante radioactive (Radon, Thoron, Actinon) in cantitati foarte mici; de asemenea, se gasesc particule materiale aflate in stare lichida sau solida, vapori de apa, etc.

a) Oxigenul: intretine viata si sta la baza tuturor arderilor.

b) Azotul: in combinatie cu oxigenul, asigura dezvoltarea normala a vietii si tempereaza actiunea oxidanta a oxigenului. Azotul, in cantitati mici, nu este toxic si este util plantelor si pentru agricultura - unde este o inepuizabila sursa de ingrasaminte.

Tab. 1.1 Componentele aerului uscat pana la inaltimea de 25km

Nr. crt.	Denumirea gazului	Densitate (kg/m3)	Continut in aer (% volum)	m (kg/kmol)
	Azot
	Oxigen
	Argon
	Bioxid de carbon		Referat: Anatomia si fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrare: Influenta mediului asupra ereditatii
	Neon
	Heliu
	Cripton
	Hidrogen
	Xenon
	Ozon
	Radon
	Aer uscat

Tab. 1.2  Variatia componentelor gazoase cu latitudinea

c) Vaporii de apa: au o distributie variata, de exemplu: in Siberia, iarna, 10^-6 %, iar in regiunea ecuatoriala, peste 5%; cantitatea cea mai mare de vapori se gaseste intre sol si o inaltime de 5km.

d) Bioxidul de carbon: este un gaz mai greu ca aerul, deci se gaseste in apropierea scoartei terestre. In regiunile industriale, se poate gasi pana la o    concentratie de 0,5%. De asemenea, noaptea se gaseste mai mult bioxid de carbon decat ziua, datorita faptului ca, la lumina soarelui, plantele il consuma prin fotosinteza. Nu se gaseste la altitudini mai mari de 20-30km. Vaporii de apa si bioxidul de carbon au proprietatea de a absorbi caldura radiata de suprafata Pamantului. In lipsa lor, temperatura medie ar deveni -23⁰C.

e) Ozon: este format din 3 atomi de oxigen; poate fi recunoscut prin mirosul pe care il imprima aerului dupa furtuna (in greaca veche ozon=puternic mirositor). Cantitatea de ozon este mai mare ziua decat noaptea si vara, decat iarna (de exemplu: vara exista 1,9^.10^-5 g/m ³ ozon si iarna, 1,3^.10^-5 g/m³). Ozonul absoarbe radiatiile din Univers, in special razele ultraviolete si le transforma in caldura.

Stratul de ozon este foarte subtire; daca s-ar putea transporta la sol, la T=0⁰C si presiune normala, acesta ar forma un strat de grosime 1,5 4,5mm.

Structura verticala a atmosferei

A)      In functie de repartitia verticala a temperaturii aerului, in atmosfera se

delimiteaza urmatoarele straturi (Fig. 1.1):

a)     troposfera (de la suprafata terestra, pana la 8 18km, in functie de latitudine)

b)     stratosfera (de la 18km pana la 35 45km)

c)      mezosfera (de la limita stratosferei pana la 80 100km)

d)     termosfera (de la limita mezosferei pana la 1000 1200km)

e)     exosfera (de la limita termosferei pana la 3000km).

Intre aceste straturi, se afla zona de tranzitie, cu grosimi cuprinse intre cateva

sute de metri pana la cativa kilometri. Aceste zone se numesc:

tropopauza

stratopauza

mezopauza

termopauza.