Conceptul de Dezvoltare Durabila - directii de cercetare a dezvoltarii durabile, abordari in dezvoltarea durabila

Conceptul de Dezvoltare Durabila

Scurt istoric

Teoria dezvoltarii durabile este relativ noua si se afla in curs de formare.

Conceptul de dezvoltare durabila s-a conturat intr-un moment in care subiectul mediului inconjurator se afla in prim planul dezbaterilor politice.

Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin intermediul unui cadru international adecvat. Acest cadra de actiune la nivel international s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica, cuprinzand masuri legale, cu caracter obligatoriu, in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu, in forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile.

Definire si continut

Acest nou concept 'Dezvoltare Durabila' are mai multe definitii, dintre care cea mai uzuala este: "acea dezvoltare care asigura necesitatile prezentului fara a compromite sansele generatiilor viitoare de asi satisface propriile nevoi'.

La nivelul unei tari conceptul "Dezvoltare Durabila' este definit ca fiind capacitatea tarii respective de a realiza la nivel national un echilibru intre dezvoltarea economico - sociala si mediu, tinand seama de resursele naturale, conditiile sociale in perspectiva asigurarii conditiilor de prosperitate economica si sociala a generatiilor viitoare.

Sub aspectul activitatilor industriale conceptul sugereaza optimizarea profiturilor economice si sociale pentru generatia actuala, dar fara a pune in pericol sub acest aspect dezvoltarea generatiilor viitoare.

Acest concept a aparut ca urmare a faptului ca in prezent lumea se confrunta cu mari probleme generate de insuficienta resurselor, de modul de repartitia acestor resurse pe continente, de faptul ca o mare parte a populatie este dezavantajata si sufera de saracie. Peste un miliarde de oameni, mai ales din tarile sarace si in curs de dezvoltare nu au acces la apa potabila de calitate, peste 1,7 miliarde de oameni nu au acces la un sistem sanitar, peste 2,2 milioane adulti, dar mai ales copii, mor din cauza unor boli generate de lipsa hranei, a lipsei de apa potabila sau lipsei de asistenta sanitara corespunzatoare. Daca nu se iar masuri urgente si eficiente perspectivele generatiilor viitoare nu sunt "roze'. Se estimeaza ca in anul 2025 circa jumatate din populatia globului se va confrunta cu lipsa apei potabile, mai ales ca populatia globului creste cu 90 de milioane de oameni pe an, iar cresterea natalitatii este preponderenta in tarile in curs de dezvoltare, care nu dispun de surse financiare ca sa faca fata acestei situatii.

Pentru prima data in lume acest concept a fost exprimat de catre cercetatorul L. Brown in preajma anilor 1980, cand a si publicat o carte intitulata "Building a Sustainable Society. Ideile expuse in aceasta carte au fost continuate si in cartea "Problemele Globale ale Omenirii', scrisa de acelasi autor. Cartea a fost publicata si in Romania in anul 1999 de catre Editura Tehnica.

Ideile exprimate in prima carte au fost repede preluate de foarte multi cercetatori si economisti de frunte. Sub aceste presiuni ale oamenilor de stiinta, Organizatia Natiunilor Unite a acceptat ca document oficial in anul 1987 si de altfel a publicat sub egida ONU, cartea "Viitorul Nostru Comun' (Our Common Furare) scrisa de un de un grup de politicieni si oameni de stiinta ce au format asa numita 'Comisie Brundtlant', care se constituie un indrumar pentru dezvoltarea economica viitoare.

Conceptul de dezvoltare durabila poate fi definit in mod concret cel putin prin patru obiective majore ale conceptului:

Realizarea de programe de stimulare a dezvoltarii personalitatii populatiei prin educatie, prin etica sociala, prin dezvoltarea capacitatii de creatie practica, prin stimularea creativitatii intelectuale etc.;

Formarea unei constiinte universale - ecologice si sociale bazate pe respectul fata de natura, pe prevenirea poluarii mediului, pe cresterea calitatii vietii tuturora;

Implementarea si respectarea unor norme legislative universale privind dreptul mediului;

Prezervarea capitalului natural prin reducerea consumurilor materiale si de energie, prin reciclarea materialelor si utilizarea unor resurse regenerabile de energie.

Problemele sunt grave, iar politicienii simt pusi in fata unei mari provocari. Ei trebuie sa reconcilieze nevoile si aspiratiile unei populatii mereu in crestere cu resursele limitate oferite de mediul natural. Din acest punct de vedere se detaseaza urmatoarele mari probleme cu care se confrunta omenirea si care trebuiesc rezolvate in mod echitabil in cel mai scurt timp:

Productia alimentara. Cresterea populatie are implicit ca efect si o crestere a consumului de alimente. Se prevede ca daca se mentine acest ritm de crestere a populatie in circa 40 de ani se va dubla consumul de alimente. In prezent ritmul de crestere al productie alimentare este cuprins intre 1,6 si 2% , dar in viitor este foarte greu sa se mentina acest ritm de crestere va productiei de alimente. Exista doua directii de actiune in aceasta directie si anume, intensificarea cresterii productiei agricole prin aplicarea unor tehnologii eficiente sau cresterea suprafetei de teren cultivate;

Cresterea rapida a populatiei. Ritmul ridicat de crestere a populatiei coroborata cu satisfacerea nevoilor sociale creeaza o presiune asupra ecosistemului si asa destul de fragil. Se impune o intensificare a educatiei populatie in sensul reducerii ritmului de crestere a populatie, fapt deosebit de dificil ca urmare a lipsei de educatie, dar si a unor concepte religioase greu de depasit;

Urbanizarea si poluarea. Statisticile indica ca peste 90% din procentul de crestere anuala a populatie se inregistreaza in mediul urban, fapt ce ridica probleme deosebit de grave privind extinderea infrastructurii urbane, precum si in domeniul controlului si reducerii poluarii. intr-o serie de mari comunitati urbane, cum sunt: Bangkok, Mexico City, Sao Paulo, Bombey, etc. aerul, apa poluata si deseurile sunt mari probleme pentru comunitatea locala.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Comunitatea internationala a devenit constienta de aceste grave probleme. Ele au fost dezbatute in cadrai Conferintei Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea din iunie 1992 de la Rio de Janeiro, precum si la Conferinta ONU de la Johannesburg din 2002, fapt ce a contribuit la constientizarea opiniei publice.Mesajul care s-a desprins la aceste conferinte a fost: Fara o gestionare mau huna a mediului inconjurator dezvoltarea va fi subminata, iar fara o dezvoltare accelerata a tarilor sarace, politicile prind problematica protectiei mediului la nivel global vor esua.

Directii de cercetare a dezvoltarii durabile

Dupa aparitia cestui concept s-a depus o munca intensa pentru ca acest concept sa devina operational. De fapt acest lucru a constituit principala tema a raportului Dezvoltarii Mondiale prezentat in anul 1992 de catre Banca Mondiala. In cadrul, acestui raport s-au deprins trei punte de vedere a unor grupuri profesionale si anume:

Grupul economistilor, ale caror tendinta este de a maximiza bunastarea in conditiile constrangerilor impuse de stocul de capital existent si de tehnologiile disponibile;

Grupul ecologistilor, care pun accentul pe pastrarea integritatii sub-sistemelor ecologice considerate vitale pentru supravietuirea ecosistemului global. Un grup mai moderat considera ca exista posibilitatea adaptabilitatii dinamice a unor ecosisteme naturale, care constituie suportul vietii, in anumite conditii de protectie;

Grupul sociologilor, care piui accentul pe fiintele umane ale caror modele de organizare sociale sunt cele mai importante pentru gasirea solutiilor viabile pentru atingerea unei dezvoltari durabile. Ei atrag atentia asupra faptului ca factorul social este vital pentru implementarea unor programe si proiecte de dezvoltare.

Aceste trei grupuri sunt totusi de acord in principiu cu punctul de vedere a fiecarui grup, dar nu abordeaza problema in ansamblu si in interactiune. De si s-a incercat crearea unor grupuri de lucru formate din specialisti din cele trei grupuri nu s-a a reusit realizarea unor documente unitare si coerente in care partenerii sa fie egali si nu au fost abordate si alte probleme cum ar fi managementul resurselor naturale ale globului, problematica coeziunii sociale, identitatea culturala si religioasa, integritatea ecosistemelor naturale. In general problemele nerezolvate privesc cel putin patru mari directii: Evaluarea reala a situatiei prezente;

Luarea unor decizii majore in conditii de incertitudini;

Stabilire unei politici globale si aplicate institutional de fiecare stat;

Crearea unor conditii de sustenabilitate si echitate sociala.

Toate aceste probleme ridicate si nerezolvate pana in prezent impun abordarea unor directii de cercetare majore. Probabil ca punctul de plecare ar 11 recunoasterea faptului ca activitatile economice si sociale de pana acum au generat efecte negative asupra mediului, lucru greu de realizat la nivel global. Spre exemplu este greu de estimat si cuantificat efectul pozitiv la nivel social, dar si negativ asupra mediului datorat defrisarilor pentru obtinerea de noi suprafete agricole, care sa satisfaca cerinte pentru alimente. Acelasi lucru se poate afirma si in ceea ce priveste desecarile tinand seama de distragerea ireversibil unui ecosistem umed.

Daca si evaluarea astazi a mediului este dificila, atunci si evaluarea viitorului este cel putin la fel de dificila. Inca nu s-a gasit raspunsul la intrebari de genul: Cum ar trebui evaluat impactul activitatilor economice si sociale pe termen lung? Fiecare din grupul de mai sus a aplicat un alt principiu si au pus alt gen de intrebari, spre exemplu:

Grupul economistilor au aplicat rate de actualizare a costurilor si
beneficiilor pentru generatiile viitoare;

Grupul ecologistilor si sociologilor au argumentat ca este gresit sa evaluam bunastarea oamenilor nenascuti, inaintea evaluarii propriei bunastarii

Grupul ecologistilor au ridicat problema gradului de incertitudine a perspectivelor viitoare, tinand seama de o serie de calcule empirice si date statistice

Grupul sociologilor a ridicat problema prioritatilor, care din urmatoare probleme este mai prioritara: protectia mediului in raport cu sanatatea, educatia sau planning-ul familial, conservarea mediului sau asigurarea alimentelor pentru populatie etc.

Aceste intrebari legitime si normale pot sugera directiile de cercetare pentru a putea pune pe baze stiintifice conceptul de dezvoltare durabila si de a putea reduce gradul de incertitudine in ceea ce priveste viitorul. Aceste directii de cercetare pot fi urmatoarele:

Stabilirea nivelului resurselor naturale globale. Este vorba atat ne resursele neregenerabile cat si resursele regenerabile, pentru a se putea aprecia durata de asigurare al acestora in timp;

Stabilirea eficientei utilizarii resurselor , ce depinde de conditiile tehnice mostenite, tehnologiile actuale si viitoare, conditiile economice si de mediu;

Stabilirea nevoilor sau trebuintelor umane si ma refer la cerintele materiale, economice, sociale, spirituale, de mediu ecologic. Este cu alte cuvinte vorba de necesitatile de consum ale populatie si ale productiei, care impun desfasurarea unor activitati economice.

Stabilirea gradului de degradare al mediului. Se cunoaste ca activitatile antropice au produs efecte negative si in multe cazuri ireversibile asupra mediului. Cercetarile trebuiesc indreptate spre cunoasterea acestor efecte gravitatea loc, masurile ce pot luate pentru diminuarea efectelor, precum si costurile pentru refacerea ecologica a mediului degradat;

Stabilirea nivelului de educatie apopulatiei inraport cu problemele majore privind mediul si problemele impuse de conceptul de dezvoltare durabila. Trebuie sa recunoastem ca exista mari diferente de cultura si educatie si este dificil sa implementam acest concept fara a implica toata populatia globului, iar acest lucru nu se poate realiza fara cunoasterea profunda a specificului fiecarei etnii, culturii sale traditionale etc. Cunoasterea ecosistemelor naturale si a efectelor asupra acestora a activitatilor umane. Se cunoaste ca implicarea activitatilor umane in ecosisteme fara a le cunoaste modul de organizare, fara a cunoaste efectele asupra lantului trofic poate avea repercusiuni majore si ireversibile.

Abordari in dezvoltarea durabila

Politice pentru dezvoltarea durabila a mediului se pot inscrie pe doua directii de actiune si anume:

Promovarea cresterii economice si gestiunea ecologica a mediului, actiuni ce includ eliminarea subventiilor la utilizarea resurselor, clarificarea dreptului de proprietate, accelerarea procesului de instruire si educatie a populatiei;

Stoparea procesului de alterare a mediului inconjurator prin legi, sanctiuni si stimulente.

Studiile intreprinse in domeniul stimularii respectarii acestui concept, au relevat faptul ca instrumentele administrative bazate pe criterii de piata, precum si cele care genereaza obligatii financiare pentru cei ce polueaza sunt mult mai eficiente, decat a stabilii restrictii cantitative sau contingentari de materiale sau de produse fabricate.

In multe tari intentiile de implementare a conceptului de Dezvoltare Durabila au esuat prin faptul ca nu a existat capacitatea institutionala de coordonare si urmarire a implementarii conceptului. Trebuie remarcat faptul ca Banca Mondiala ofera asistenta tehnica pentru sprijinirea statelor in consolidarea capacitatii institutionale pentru urmarirea implementarii conceptului.

Ceea ce nu se stie sau nu se vrea sa se stie este faptul ca in toate tarile lumii, componenta sociala este la fel de importanta, daca nu mai importanta decat componenta sociala sau economica.

Abordarea ecologica a conceptului de Dezvoltare Durabila sau asa numita eco-dezvoltarea, trebuie ca in mod direct sa asigure protectia biosferei, respectiv a bio-diversitatii si a desfasurarii normale a fenomenelor si ciclurilor bio-geo-chimice.

Din ce in ce mai mult se implica organizatiile ecologice in procesele de adoptare a unor decizii economice cu implicatii asupra mediului. Acest lucru este foarte important pentru ca acestia au o perspectiva de ansamblu si pe o durata mare de timp putand stopa actiunile ce au impacturi majore asupra mediului si astfel se poate proteja bio-diversitatea si se consolideaza dezvoltarea eco-sociala in concordanta cu conceptul de Dezvoltare Durabila.

Din nefericire investitorii de astazi, doritori de profituri mari, catalogheaza ecologistii ca persoane nerelevante ce se opun dezvoltarii economice, dar in ultimii ani ca urmare a aplicarii legislatiei privind impactul activitatilor economice asupra mediului si a dezbaterilor publice privind aprobarea desfasurarii unor activitati cu impact major asupra mediului, ecologistii au inceput sa-si impuna punctul de vedere si de multe ori au reusit sa sisteze derularea unor activitati economice ce pot pune in pericol bio-diversitatea.

Daca pana spre sfarsitul secolului trecut nu se discuta prea intens de problema epuizarii unor resurse, astazi din ce in ce mai mult se pune aceasta problema, in principal in domeniul energetic, al resurselor de energie fosila, carbune, petrol si gaz.

Asa cu am mai afirmat resursele naturale erau considerate "bunuri inepuizabile' si putea prevedea in aceste conditii o dezvoltare economica nelimitata pe baza resurselor.

Astazi insa, cand se cunosc in mare parte volumul resurselor si a implicatiilor activitatilor economice asupra mediului se poate discuta de patru probleme fundamentale ale protectiei mediului si anume:

Activitatea economica umana este un subsistem care opereaza intr-un mediu considerat finit si pe care il influenteaza si cu care se interfereaza permanent;

Pe masura ce activitatea umana se extinde iar populatia creste neincetat, mai ales in tarile sarace, se utilizeaza din ce in ce mai multe resurse naturale, fapt ce genereaza mai multe emisii in atmosfera, apa si sol si se produc cantitati tot mai mari de deseuri care incep sa se apropie de limitele de suportabilitate ale ecosistemului;

Sunt dese cazurile in care activitatile economice au facut schimbari majore in mediu, schimbari cu efecte pe termen lung, ca de exemplu defrisarea padurilor, desecarea unor lacuri, captari de rauri si care au ca efect desertificarea unor zone intinse, erodarea solului, inundatii etc.;

Producerea de cantitati masive de dioxid de carbon, gaz cu un puternic potential de efect de sera si care a avut ca rezultat o incalzire globala a pamantului si de aici toate efectele ce decurg, seceta, topirea calotelor glaciare, desertificarea pamantului, tornade, inundatii etc. Economia mediului, cadomeniu relativ nou de studiu cauta astazi solutii pentru stabilirea unor criterii de mediu si sociale in luarea unor decizii economice.

Abordarea economica a conceptului de Dezvoltare Durabila poate sa ajute la apropierea conceptului de viata economico-sociala in luarea unor decizii importante.

Economia mediului, ca domeniu de studiu, nu este noua. De-a lungul ultimelor decenii principiile economice existente au fost construite si extinse pornind in principal de la evaluarea impactului activitatii economice asupra mediului si a bio-diversitatii. Mai recent, mai ales in cazul tarilor in curs de dezvoltare. In cazul acestor tari luarea unor decizii majore privind dezvoltarea economica tine seama de impactul viitoarelor activitati economice asupra mediului si a bio-diversitatii

Dezvoltarea economica durabila (sustenabila) este interpretata astazi ca fiind un proces de mentinere a bunastarii proiectate pe un termen nedefinit in viitor.

Economistii au introdus un nou concept si anume optimalitatea economica definita ca maximizarea valorii prezente a consumului. Acest concept este antagonic cu cel al dezvoltarii durabile sau sustenabile. Mai mult unii economisti considera ca aplicarea conceptului de optimalitate economica este sinonim cu non-sustenabilitatea. De aceea astazi se incearca combinarea optimalitatea cu sustenabilitatea, cautandu-se rezolvarea dorintei de profit maxim cu orice pret cu conceptul de protectie a mediului. in deosebi a resurselor neregenerabile.

Bunastarea economica deriva din venituri si din mediu, care indeplineste mai multe functii, contribuind si la productie si deci si la obtinerea de venituri, deci in mod concret la asigurarea bunastarii. Venitul este asigurat de catre stocul de capital, ce cuprinde capitalul produs, capitalul uman, capitalul natural si capitalul social.

Capitalul natural indeplineste si functia de "mediu', care creeaza bunastare in mod direct. Pentru ca bunastarea economica sa nu se reduca, stocul de capital care o genereaza trebuie mentinut. Aceasta implica necesitatea ca, pentru sustenabilitatea economica, diferenta dintre investitiile brute si deprecierea capitalului sa fie pozitiva.

Abordarea sociologica a Conceptului de Dezvoltare Durabila este de data mai recenta. Dezvoltarea sociala durabila inseamna evitarea unor probleme majore, cum ar fi:

tensiuni generale de discrepantele majore intre bogati si saraci;

divizarea societatii pe criterii de cultura;

divizarea societatii pe criterii etnice;

nererspectarea sistematica a drepturilor omului.

Toate aceste asa cum a demonstrat istoria sunt surse de conflicte, uneori chiar violente si nu de multe ori au fost generatoare de razboaie.

in acest context, nu este de loc de neglijat sloganul " sa punem omul in prin plan' in cadrul programelor de investitii orientate spre o dezvoltare durabila si echitabila pentru toti.