Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Ecologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » ecologie
Impactul furtunilor electromagnetice solare asupra organismului uman



Impactul furtunilor electromagnetice solare asupra organismului uman


IMPACTUL FURTUNILOR ELECTROMAGNETICE SOLARE ASUPRA ORGANISMULUI UMAN


Interactiunea dintre vantul solar si campul magnetic terestru se manifesta prin diverse perturbari electromagnetice, foarte variate si complexe, care se resimt de organismele vii, mai evident in timpul asa-numitelor furtuni magnetice, cand creste considerabil intensitatea oscilatiilor hertiene.

Acest proces este important din punct de vedere ecologic, deoarece intre Pamant, care poseda sarcina negativa si ionosfera incarcata pozitiv, exista un spatiu rezonator (Shuman) cu spectrul energetic cu frecventa de 7,8 Hz.(7). Aceasta frecventa corespunde ritmurilor biologice esentiale ale organismelor vii, si amplificarea ei influienteaza procesele, care depind de ritmurile biologice.



Electricitatea atmosferica, (concentratia de ioni mici din aerul de la sol), reprezinta cel mai important factor ecologic cu efecte morbide, deoarece conditioneaza procesele chimice vitale din celula, determinand functionalitatea intregului organism.

Mediul electrochimic acid (cu exces de ioni pozitivi) este un mediu tonic, hiperton, care intensifica procesele de fosforilare oxidativa, functiile SNV prin simpaticotonie, intensifica functia suprarenalelor, dar diminuaza functia tiroidei; ca urmare are loc o suprasolicitate a aparatului respirator, cardiovascular si rinichilor (blocheaza monoaminooxidaza, creste nivelul serotoninei) (3, 8, 14).

Mediul electrochimic alcalin (cu exces de ioni negativi), induce in organism un pH mai alcalin, care afecteaza procesul de fosforilare oxidativa: (reduce depozitele de ATP), favorizeaza procesele de hidroliza intracelulara, parasimpaticotonia, hiperfunctia tiroidei si a ficatului, a suprarenalei, scade nivelul serotoninei.

Aeroionii accelereaza procesele de absorbtie in tesuturile vii, datorita sarcinilor diferite ('+ si a substantelor care interactioneaza (3, 8, 14)

Aeroionii cu sarcina negativa au proprietatea de a activa substantele chimice specifice din organism: enzime, vitamine, hormoni, catalizatori ai reactiilor biochimice, etc. Acest proces este realizat numai cu conditia, ca si substantele respective sa fie ionizate. Moleculele neutre din punct de vedere electric ale proteinelor, lipidelor, glucidelor, sarurilor, nu formeaza compusi biochimici, nu intra in reactii, nu participa la metabolism (3)

Moleculele neutre ale sustantelor nutritive se activeaza prin ciocnire cu moleculele specifice de proteine sau cu molecule activate. In rezultatul acestor interactiuni, in structura lor electronica se produc modificari energetice, care le permit participarea la reactiile metabolice.

Prin urmare, diminuarea continutului de aeroioni din aer afecteaza procesele de oxidare tisulara. Initial deficitul de energie se compenseaza prin reactii chimice in secventa anaeroba, dupa care apar perturbari grave, ireversiile ce duc la instalarea unei stari morbide.

Toate procesele, sunt intr-o dependenta certa de activitatea solara, cu perioade ciclice de 11,2 ani (5, 7).

Intensitatea activittii solare difera considerail de la un ciclu la altul, insa caracteristic pentru toate ciclurile este intensificarea brusca a activitatii solare (de la minimum la maxim) in decurs de numai 3-4 ani, si reducere lenta pe parcursul a 7-8 ani. In acest interval mai pot avea loc intensificari bruste a activitatii solare dar de scurta durata (una la cateva luni).

Viata pe Pamant, sub toate aspectele sale este influientata de aceasta periodicitate, care se manifesta prin evenimente majore sociale si naturale: calamitati, seceta, recolte sarace sau bogate , migratii neadecvate ale animalelor, insectelor, pestilor; accidente rutiere, etc ).

Fazele de minima si maxima activitate solara au o implicatie directa in vitalitatea, morbiditatea, reproducerea si mortalitatea nu numai a macro-, dar in mod deosebit a microorganismelor. Exista o corelatie certa intre activitatea solara si periodicitatea, particularitatile epidemiilor. Activitatea solara influienteaza virulenta microorganismelor.

Conform studiilor efectuate in diferite tari, pe perioade mai indelungate de timp, si prin prelucrarea datelor statistice, privind evenimentele majore pe parcursul mai multor cicluri solare, s-a constatat, ca in perioadele de maxima activitate solara sunt mai raspindite epidemiile de: holera, tifos, meningita cerebrospinala, dizenterie. In perioadele de minima activitate solara, in anumite locuri se remarca difteria, in perioadele intermediare ia amploare gripa. (1, 5, 10, 15 )

Si in aceste procese sunt implicati aeroionii. Excesul de ioni negativi este favorabil rezistentei macro-organismului, si defavorabil agentului patogen, a carui dezvoltare si multiplicare se realizeaza prin reactii de oxidoreducere. Mediul acid, produs al excesului de ioni pozitivi, faciliteaza dezvoltarea, multiplicarea si agresiunea specifica a agentilor patogeni (3, 15).


AFECTAREA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR IN REZULTATUL ACTIUNII FURTUNILOR SOLARE


Inca la inceputul secolului XX, fondatorul heliobiologiei, A.Cijevski (1,2,5), a constatat o corelatie directa intre aparitia unor epidemii, morbiditate, mortalitate si activitatea solara. Desi conditiile mediului interplanetar influienteaza activitatea tuturor organelor si sistemelor, a remarcat, ca, in primul rand este afectat sistemul nervos central (functiile integrative, compensatorii, de autoreglare).

Acest fapt a fost confirmat ulterior pe un studiu al mortalitatii (200 000 de cazuri), efectuat statistic in marile orase din Europa de Vest, din care rezulta, ca modificarea brusca a activitatii solare provoaca in primul rand moartea bolnavilor cu afectiuni grave a sistemului nervos central, apoi cardiovascular, dupa care urmeaza cei cu afectiuni ale organelor interne (8, 9, 15).

In ziua cresterii activitatii solare, se inrautateste starea bolnavilor hipertensivi, cresc valorile tensiunii arteriale, diastiolice cu 4,4-5,6%, sistolice. cu 1,3-2,6%;

Numarul de cazuri cu infarct miocardic creste progresiv, fiind maxim a doua zi dupa eruptia cromosferica, cand si mortalitatea creste cu 10-20% (2, 8) Deasemenea, s-a constatat ca, infarctele, care au loc in timpul furtunilor solare si geomagnetice sunt mai grave, evolueaza cu complicatii  ( 8 ).

Deasemenea, s-a remarcat o periodicitate diurna in afectarea bolnavilor cardiovasculari in timpul furtunilor solare si geomagnetice; majoritatea cazurilor de inrautatire a sanatatii se manifesta la orele 22 a timpului local , apoi la orele 13, mai putin ca la ora 22 si minimum la orele 4. (8, 10, 12).

In timpul furtunilor geomagnetice in organism se intensifica mecanismele de adaptare, si in primul rand functia antioxidativa pentru protectia membranelor celulare si intracelulare. La persoanele bolnave (in mod special in cazul afectiunilor cronice), functiile protectoare ale sistemului antioxidativ fiind insuficiente, continua modificarile biochimice cu acumulari de metaboliti toxici, care din cauza maririi permeabilitatii membranelor celulelare si a vaselor, ajung in sange cu repercusiuni profunde asupra organismului.


MODIFICARI REOLOGICE CAUZATE DE PERTURBAREA ACTIVITATII SOLARE SI GEOMAGNETICE


Sangele in circulatie (in vivo), reprezinta un sistem coloidal-electrostatic, in care sarcinile electrice ale elementelor morfologice si a proteinelor plasmatice impiedica ciocnirea si agregarea particulelor aflate in continua miscare, mentinand astfel activitatea fiziologica la nivel optim.

Suprafata elementelor morfologice ale sangelui: hematiile, trombocitele si leucocitele poseda sarcina negativa. De sarcina negativa dispun si proteinele plasmatice: albuminele si globulinele. (3,4) Numai fibrinogenul poseda sarcina pozitiva. Sarcinile electrice, campurile electrice si magnetice ale particulelor sangelui circulant asigura dispersarea lor, mentinandu-le la anumite distante, optime pentru fluiditatea si echilibrul dinamic al intregului sistem, impiedicand agregarea lor.

Sistemele electrostatice si magnetice a sangelui dispun de un inalt grad de sensibilitate fata de influentele electrice (campuri electrice, radiatie ionizanta) si reactioneaza prompt prin marirea stabilitatii sau sedimentarea elementelor, in functie de polaritatea electrica a sursei, care actioneaza asupra sistemului circulator.

Sarcinile negative maresc stabilitatea elementelor morfologice ale sangelui sau le mentin stabile, impiedicand descarcarea lor.

Sarcinile pozitive neutralizeaza sarcina negativa a particulelor, diminuand stabilitatea sistemelor electrostatice sanguine, favorizand adeziunea particulelor si coagularea.

Campul electromagnetic neadecvat afecteaza structura membranei celulare, si particulele, isi modifica sau iși pierd sarcina electrica.

Astfel, in timpul furtunilor magnetice, se schimba compozitia electrica a sangelui: globulinele, avand sarcina slab negativa, isi pierd usor stabilitatea si trecand prin punctul izoelectric (zero), se reancarca pozitiv. Ca urmare, neutralizeaza sarcinile negative ale hematiilor si albuminelor. Fibrinogenul, fiind cu sarcina pozitiva, adera pe suprafata hematiilor, favorizand agregarea si sedimentarea lor (4, 8).

Leucocitele, care au inglobat particule toxice isi pierd sarcina (stabilitatea electrostatica), se unesc si sedimenteaza.


Trombocitele, poseda sarcina puternic negativa, avand un rol deosebit in protectia mecanismelor de coagulare.

Actiunea distructiva a campului electromagnetic neadecvat se manifesta prin pierderea sarcinii si eliberarea in sange a trombochinazei.

Din aceste motive, in primele zile ale furtunii magnetice se constata o crestere a activitatii tromboplastice, care favorizeaza producerea infarctelor si trombozelor, iar dupa 3-4 zile se remarca o diminuare a activitatii tromboplastice, cresterea concentratiei antitrombinelor si evident, aparitia hemoragiilor (8, 10, 11).

Cunoasterea acestor aspecte ar permite o mai buna gestiune a actului medical si elaborarea metodelor de preventie si protectie a bolnavilor, in mod deosebit cu afectiuni cronice, care sunt mai vulnerabili in timpul furtunilor solare.


BIBLIOGRAFIE

1.        Cijevskii A.L. Solnte i mi, Moskva, Znanie, 48, 1963;

2.        Cijevskii A.L. V ritme solnta, Moskva, Nauka, 1969;

3.        Cijevskii A.L. Aeroionificatia v narodnom hozeiastve, M, 1960

4.        Cijevskii A.L. Biofiziceskie mehanismi reaktii osedania eritrotitov,

Novosibirsk, 1980.

5.        Cijevskii A.L. Zemnoe eho solnecinih buri, M, 1973;

6.        Constantin Dumitru, Ala Bondarciuc, C.Ionescu-Tirgoviste, G.Gearavela L’INTEGRITE FONCTIONNELLE DE L’ORGANISME EN REPRESENTION HOLOGRAFIQUE DES MICROSYSTEMES. Abstract of VI - International Congress of Acupuncture, Bucharest, 1-2 novemb,1991,19-20.

7.        Kaznaceev V., Mihailova L. Bioinformationnaia functia estestvennih

electromagnitnih polei, Novosibirsk, 180, 1985;

8.        Mizun J, Hasnulin, Nase zdorovie I magnitnie buri, Moscva, Znanie, 1991;

9.        Mizun J. Ecologia izvestsnaia i neizvestnaia. M, Znanie, 1994.

10.     Mizun J.,Mizun P. Kosmos I zdorovie, Moscva, Znanie, 1984;

11.     Mizun J. Kosmos I biosfera . M. Znanie. 1989;

12.     Mizun J. Procesi v gheosfere M. Znanie, 1988;

13.     Moiseeva N. Liubitkii P. Vozdeistvie gheliofiziceskih factorov na organism celoveka, Problemi kosmiceskoi biologhii, 53. L. Nauka, 1986;

14.     Moraru S. Lascu O. Electricitatea atmosferica si organismul uman. Ed.med., Bucuresti, 1980;

15.     Pora Eugen, Omul si natura, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 290,1975

MODIFICARI ANTIOXIDATIVE CAUZATE DE ACTIVITATEA SOLARA


Furtunile geomagnetice in perioadele de maxima activitate solara sunt insotite de o intensificare considerabila a proceselor de oxidare in organismele vii.

Acizii grasi nesaturati din componenta membranei celulare (dublul strat lipidic), reactioneaza la influenta factorilor nocivi prin formare de lipoperoxizi, care au rolul de a transmite informatia la nivel celular. Astfel, peroxidarea lipidelor membranare reprezinta un proces fiziologic, iar peroxizii sunt produsii metabolismului celular. In tesuturile sanatoase exista o echilibrare buna a proceselor de oxidoreducere si peroxidarea lipidelor se desfasoara la un nivel constant, fara repercursiuni nocive asupra celulei. In celulele normale se mentine un nivelul scazut al peroxizilor lipidici.

In timpul furtunilor geomagnetice se constata intensificarea proceselor de oxidare din lipidele membranelor biologice (9). Excesul de peroxizi lipidici formati modifica structura membranelor, stabilitatea compusilor lipoproteici, provoaca inactivitatea enzimelor, degradarea proteinelor, afectand astfel functionalitatea membranelor (10, 11).

S-a constatat si o marire a vitezei de oxidare a gruparilor –SH in raport cu activitatea solara, epuizarea sistemelor antioxidative la persoanele cu afectiuni hepatice, cresterea valorilor colesterolului si beta – lipoproteidelor plasmatice, diminuarea functiilor imunitare (9, 12).

Radiatiile ionizante si ultraviolete determina o crestere a peroxidarii lipidelor si o reducere a cantitatii de antioxidanti. Actiunea de durata a radicalilor liberi, insuficienta de antioxidanti in tesuturile vii se manifesta prin: stari de epuizare, diminuarea rezistentei organismului, accentuarea fragilitatii capilarelor, anemie, afectiuni ale mucoaselor nazale si oculare, aritmie, leucopenie, predominarea proceselor distrofice asupra celor regenerative, diminuarea functiei de reproducere pana la sterilitate, dereglari ale functiei sistemului nervos vegetativ cu multiple manifestari la nivel de organe si sisteme de organe.

In timpul furtunilor magnetice, mai frecvent se constata reactii compensatorii din partea ficatului la persoanele sanatoase si decompensari la persoanele bolnave. Ficatul afectat nu poate sintetiza cantitatea necesara de lipide pentru asigurarea echilibrului dintre activitatea antioxidativa a lipidelor si peroxidarea lor.

Din cauza cresterii permeabilitatii capilarelor, produsele toxice trec in sange si se acumuleaza in spatiul interstitial. De asemenea, se remarca scaderea imunitatii, intensificarea metabolismului glucidic, acumularea lipofuscinei si xenobioticelor in tesuturi (9, 11, 12, 13).

Este important de mentionat faptul, ca excesul de radiatii provenite din perturbatiile geomagnetice sunt doar una din multiplele surse, care suprasolicita sistemul antioxidativ .

Numeroase surse artificiale, generatoare de campuri electromagnetice, interfereaza in permanenta, afectand subtil, prin efect cumulativ organismul, incepand cu sistemul antioxidativ. In aceasta situatie, furtunile elecromagnetice joaca rolul „ultimei picaturi ” in declansarea proceselor patologice.

Daca Natura a creat un filtru protector intre sursa sa de energie si Pamant, oamenii, prin activitatea sa, intr-un timp foarte scurt (din punct de vedere al evolutiei), nu numai ca au deteriorat aceasta bariera, dar au si creat o imensitate de tehnologii moderne, fara filtre, fara a pune problema protectiei.

O alta problema, consta in faptul, ca oamenii sanatosi, in prezent, sunt o exceptie, iar copii cunosc suferinta bolilor odata cu venirea pe lume, sau, la cea mai frageda varsta.

Rezistenta organismului, din multiple cauze este deja scazuta, si mentinerea sanatatii necesita mai multe eforturi.



Unul din mecanismele de mentinere a activitatii antioxidante in organism la nivel fiziologic, il reprezinta introducerea unui excedent de bioantioxidanti exogeni.

Exista numeroase surse de antioxidanti.

O prima sursa, eficienta si la indemana tuturor este alimentatia corespunzatoare (8, 14). Daca vom consuma in permanenta urmatoarele produse: ceapa, usturoiul, patrungelul, telina, prazul, sfecla rosie, morcovul, hreanul, ardei gras, si, desigur, cine poate - ardei iute - necesarul de antioxidanti, in mare parte va fi asigurat. O conditie esentiala este, ca produsele sa fie proaspete, de calitate. Cu cat produsul este mai proaspat cu atat este mai sanatos.

Un produs necalitativ nu-si imbunatateste calitatile prin preparare. Poate deveni mai colorat, mai aromatizat, mai gustos, mai aspectuos etc, dar va ramane la fel de necalitativ. Ochii se bucura, iar stomacul sufera. Ochii vor de toate iar stomacul e mai pragmatic: prefera putin, calitativ si simplu.

Hrana trebuie sa fie simpla. Simplu preparat termic, si cat mai putine produse amestecate: „Cu cat mai putin chinuim alimentele – cu atat mai putin ne vor chinui ele pe noi”.

Substantelor antioxidante sunt foarte labile la actiunea luminii, caldurii, oxigenului, metalelor grele, etc. Cantitatea lor in alimente se reduce considerabil prin metodele de prelucrare, conservare, pastrare.

Excesul de dulciuri, si produse rafinate sunt la fel de daunatoare pentru maturi si copii. Zaharul rafinat, pe langa faptul ca este in totalitate lipsit de vitamine, saruri minerale si antioxidanti, in timpul metabolizarii necesita un aport sporit de bioantioxidanti. Fiind consumat in permanenta poate determina modificari severe in procesele de oxidoreducere celulara (4, 8).

Sistemul antioxidativ este primul sistem implicat in toate dezechilibrele homeostatice si in toate procesele patologice. De aici decurg si incredibilele liste lungi de indicatii pentru produsele care contin antioxidanti.

Din interes profesional si personal am analizat produsele cu cea mai mare pondere in redresarea sistemului antioxidativ. Astfel, am constatat, ca, inafara alimentelor mentionate,   exista o triada: Ceiul verde (Thea sinensis), Spirulina platensis si Catina alba (Hippophae rhamnoides), care ne pot asigura toate substantele necesare vietii, si poseda un rol protector deosebit fata de cei mai nocivi factori.

CEAIUL VERDE - THEA SINENSIS (Viridis)

Thea sinensis este una din cele mai vechi plante de cultura. Se utilizeaza de milenii, sub forma de ceai in toate tarile lumii, fiind considerata o planta unica din punct de vedere al mentinerii vitalitatii organismului uman.

Desi este una din cele mai utilizate plante de pe Terra, in Romania proprietatile exclusive, benefice ale Thea sinensis sunt putin cunoscute, si este omisa din alimentatie si medicina.

Din 50 de surse bibliografice de fitoterapie consultate (aparute in Romania in perioada 1975-2001), Thea sinensis este mentionata doar in patru, din care, in trei lucrari sunt evidentiate sumar proprietatile utile (5, 6, 15), iar in una, este considerata substanta euforizanta cu efecte nocive, nefiind recomandata pentru uz sistematic, si interzisa copiilor (3).

Astfel, la modul general, Thea sinensis este cunoscuta ca planta cu efecte stimulente, infratita cu cafeaua. De obicei, este descrisa la capitolul de stimulente si citatceaiul si cafeaua”, ca urmare, contraindicatiile si precautiile referitoare la consumul cafelei, se extind in mod automat si asupra ceaiului: “Cafeina stimuleaza toate zonele cerebrale, activeaza centrii respirator si cardio-vascular; determina relaxarea muscu­laturii netede, in mod deosebit la nivelul coronarelor si a bronhilor, este diure­tica si stimuleaza secretia gastrica. De asemenea, stimuleaza glicogenoliza si lipoliza “(6, 7 ,5) .

Desi ambele plante contin aceasta substanta – cafeina, efectele utilizarii ceaiului si cafelei difera considerabil. Cafeina din cafea poseda un efect stimulent cumulativ. Se absoarbe repede, si efectele stimulente se amplifica direct proportional cu doza.

Administrarea pe cale bucala, a unei doze ce depaseste 500 mg provoaca tremuraturi ale mainilor, spasme musculare, hiperexcitabilitate, nervozitate, tahicardie, insomnie (5).

Administrarea constanta a unor doze mari de cafeina poate provoca psihodependenta, cu labilitate psihica, agitatie, stari depresive, insomnii rebele.

Asemenea efecte nedorite nu apar in rezultatul consumului sistematic de ceai (extract din Thea sinensis), desi acesta planta contine mai multa cafeina decat cafeaua. Particularitatile privind cafeina din ceai se refera atat la continutul ei in planta, cat si la efectul stimulent.

Cantitatea de cafeina din frunzele plantei difera considerabil, in functie de varsta, respectiv de pozitia acesteia pe ram. Mugurele foliar contine cea mai mare cantitate de cafeina - pana la 4,7% - 5%, si peste 26% substante catehice, prima frunza de sub mugure nu mai contine decit circa 4%, iar a doua - sub 3,5%; a treia – 2,5, iar restul – 1,5% -1%, 0,5%. In frunzele mari, (a 5-6-a), continutul de cafeina este nesemnificativ. In acelasi mod scade si continutul in catehine (7, 16).

Un alt aspect este legat de subsatanta propriu-zisa.

Cafeina din ceai (theina) nu este in stare pura, formeaza compusi cu taninurile. In organism, cafeina se elibereaza lent din acest blocaj, iar prezenta teofilinei (0,002-0,4 %) si teobrominei (0,07%) favorizeaza o absorbtie moderata, o eliminare rapida si un efect benefic asupra sistemului cardiovascular. Acest aspect defineste particularitatea sa esentiala: efectul stimulent extractului de ceai este modulator, nu se cumuleaza in timp, nu creaza probleme de sanatate, dimpotriva, contribuie la reconfortarea organismului si mentinerea sanatatii (5, 7, 16).

In multe tari cu climat tropical, popoare intregi consuma zilnic ceai din Thia sinensis, adesea fiind unica bautura intrebuintata in cantitati mari, fara repercursiuni negative asupra sanatatii.

Cafeaua, insa prin prajire, elibereaza cafeina din combinatia cu taninul, astfel, ajungand in organism in stare pura, actiunea este imediata, puternica, cu efect cumulativ.

Deoarece efectul stimulent al Thea sinensis iese in evidenta prin natura sa, a umbrit celelalte proprietati ale plantei, care necesitau observatii mai riguroase si determinari speciale. Din aceste motive, pe parcursul timpului, odata cu dezvoltarea tehnologiilor farmaceutice, avansate se tot descopera si redescopera substratul efectelor sale, noi proprietati terapeutice cum ar fi cele antioxidative, radioprotectoare, antimicrobiene, anticancerigene, antimutagene.

In ultimul deceniu s-a pus in evidenta faptul, ca infuzia de ceai verde are efect hipopolipemiant si hiopcolesterolemiant, de unde rezulta si actiunea sa antiaterosclerotica.

S-a constatat, ca Thea sinensis contine toate vitaminele, in mod deosebit B1, B2, B,15, A, C, E, D, P, PP, fiind de neegalat in aportul de vitamina P si C. Nu exista in regnul vegetal nici o planta, care ar echivala cu Thea sinensis in privinta continutului de vitamina P. Consumul zilnic a 2-3 cani de ceai verde, acopera in totalitate necesarul de Vitamina P. Cantitatea de Vitamina C este de 3-5 ori mai mare ca la citrice. Thea sinensis mai contine: enzime, aminoacizi, acizi organici, saruri minerale,etc (6,7, 15,16).

Dupa modul de prelucrare al frunzelor, in urma recoltarii, se cunosc doua sortimente comerciale importante: ceaiul negru si ceaiul verde. Mai exista si alte doua sortimente intermediare: rosu (mai aproape de negru ) si galben (mai aproape de verde), care se intalnesc mai rar, si, de obicei sunt cautate si apreciate de marii cunoscatori si iubitori de ceai.

Cu cat frunza de ceai este mai tanara, cu atat ceaiul uscat este mai bogat in substante extractive.

Frunzele de ceai recoltate parcurg anumite etape pentru a se obtine sortimentele comerciale mentionate.

Ceaiul negru este frunza care a parcurs toate etapele de prelucrare: vestegire, rasucire, fermentare, uscare, sortare.

In timpul prelucrarii si uscarii, in urma unei fermen­tari naturale, taninurile catheice se transforma in flobafen, pigment inchis la culoare, care confera produsului o culoare inchisa si o aroma spe­cifica, placuta.

Ceaiul negru se recomanda a fi consumat numai proaspat pregatit. El isi mentine aroma, gustul, calitatile timp de 6-10 minute, apoi devine mai tare, din cauza eliberarii si acumularii cafeinei, isi pierde aroma, gustul specific, si incep sa se formeze substante toxice. Infuzia de ceai negru, consumata la mai mult timp dupa preparare, nu aduce nici un aport benefic, iar persoanele cu afectiuni cardiovasculare si ale ficatului pot avea surprize neplacute.

Ceaiul verde parcurge doar doua dintre etapele de prelucrare mentionate - cea de rasucire si de uscare. Astfel, ceaiul verde pastreaza in compozitia frunzelor sale toate vitaminele si toate substantele folositoare. Spre deosebire de ceaiul negru, ceaiul verde contine cu 5-10 % mai multe substante utile, dizolvabile in apa.

Desi se obtin din aceeasi planta, ceaiul verde si ceaiul negru difera foarte mult nu numai privind compozitia , dar si efectele, indicatiile, metoda de preparare, administrare, pastrare a infuziei.

Frunzele de ceai verde contin aproximativ 300 de ingrediente: peste 10 tipuri de vitamine, fenolul de ceai; Ceaiul verde este bogat in substante minerale - calciu (3% din masa totala), fier, fosfor, magneziu, in special , cele care nu pot fi gasite in alte produse alimentare, exemple fiind: cupru, fier, zinc, iod.

Ceaiul verde ocupa un loc important in randul produselor cu efect antioxidativ, antimutagen, anticancerigen. Este recomandat persoanelor de toate varstele, si in mod deosebit celor de varsta medie si inaintata, predispuse la obezitate, afectiuni cardiovasculare, diabet.

Datorita actiunii sale benefice asupra sistemului cardiovascular, circulatiei periferice (contribuie la protectia vaselor sanguine, regleaza permeabilitatea capilarelor), concomitent cu efectele hiopcolesterolemiante si hipolipemiante reduce posibilitatea aparitiei unor imbolnaviri precum infarctul sau scleroza.

Actiunile benefice ale ceaiului verde sunt evidente si la persoanele predispuse la afectiuni osteoarticulare. Ceaiul verde previne acumularile de saruri, regleaza metabolismul, reduce la minim actiunea toxica a substantelor, formand compusi , care pot fi eliminati din organism .

Ceaiul verde favorizeaza digestia si este un remediu foarte bun in multe afectiuni ale sistemului gastrointestinal, adesea ramanand singurul produs consumabil.

Ceaiul tare, fierbinte si dulce, cu lapte, este un bun antidot in cazul intoxicatiilor cu alcool, droguri, preparate medicamentoase, sau substante de alta natura (7).

Se considera ca ceaiul nu este benefic copiilor. Insa, ceaiul verde contine toate substantele necesare dezvoltarii echilibrate a unui organism in crestere, si asigura protectia fata de factorii poluanti si infectii (atat de frecvente la copii). Copiii deseori au pofta mare si mananca in exces. Ceaiul verde contribuie la digestie, la asimilarea grasimilor, imbunatateste motilitatea gastro-intestinala, mareste secretia gastrica si favorizeaza eliminarea metabolitilor din organism (7, 16). Vitaminele si metionina din ceai regleaza schimbul de grasimi si amelioreaza starea de discomfort dupa o mancare “grea”.

Pentru cresterea normala a oaselor, dintilor, unghiilor, parului, sunt necesare microelementele care se regasesc in ceai, iar continutul fluorului este mult mai mare decat in alte plante. Ceaiul verde, intrebuintat cu lapte fortifica oasele si previne aparitia cariilor.

Datorita continutului mare de vitamina P si a proprietatii sale bactericide, ceaiul verde este eficient in terapia dizenteriei la copii.

Pentru copii ceaiul verde se utilizeaza in timpul zilei, neconcentrat, preferential cu lapte, ca si orice alt produs, adaptabil gustului si tolerantei individuale .

MODUL DE PREPARARE

La prepararea ceaiului din Theia sinensis, trebuiesc respectate anumite reguli generale, si speciale pentru fiecare tip de ceai (negru si verde.)

Ceiul este foarte higroscopic. Absoarbe foarte usor tot ce-i in jurul sau: diverse mirosuri, vapori, substante. Se pastreaza la loc uscat, ferit de lumina, in vase de lemn, sticla, ceramica, etc, inchise ermetic.

Ceaiul, usor oxidabil, nu trebuie sa intre in contact cu metalele. Se prepara in vase de sticla, ceramica, portelan, etc.

Vasul in care se prepara ceaiul trebuie sa fie uscat si de preferinta incalzit. Vasele folosite pentru prepararea ceaiului nu se vor utiliza in alte scopuri, pentru alte produse.

Ceainicul in care se prepara infuzia nu se va spala in interior cu detergent de vase, doar cu apa calda.

Apa pentru prepararea ceaiului trebuie sa fie de buna calitate, fara clor si alte substante neadecvate. (Se decanteaza sau se filtreaza) .

Apa nu trebuie sa fiarba timp indelungat. Se ia de pe foc la inceputul primului clocot, cand incep sa apara bule mici, se toarna peste ceaiul pus in vas, se acopera, se lasa timp de 2-5 min. (Ceaiul verde mai mult timp, ciaiul negru mai putin.)

Nici apa, nici ceaiul preparat nu se reancalzesc, nu se refierb.

  • Ceaiul negru se consuma imediat (dupa 10-15 min)

Infuzia de ceai verde, desi isi pierde aroma, gustul (poate deveni mai amarui), isi mentine proprietatile timp mai indelungat, iar unele chiar se amplifica. De exemplu,capacitatea antimicrobiana este mai puternica dupa 2-3 zile de la preparare. Infuzia de ceai verde este buna atat timp cat isi pastreaza transparenta si mirosul placut, specific de ceai verde.

Ceiul verde se recomanda a fi utilizat zilnic.

Nu voi insista asupra cantitatii. Desi uzul mediu, in general este de circa 10 mg/zi, problema dozarii este relativa si foarte individuala. Fiecare organism are propriile criterii de acceptare si utilizare a unui produs, iar in cazul ceaiului verde nu exista pericol de supradozare, deoarece actiunea este modulatorie, surplusurile se elimina cu usurinta din organism .

Intai au fost ierburile, apoi fitoterapia, mai tarziu au aparut medicamentele, medicii si medicina. Evolutia de la empirism la stiinta a durat secole si milenii. „Testarea clinica” a unor plante deasemenea, se perpetueaza din generatie in generatie. Thea sinensis se numara printre ele. Rezista selectiei naturale si avalansei noilor produse, care apar si dispar.


Bibliografie


16.     Ananin V.F. Bioregulatia pupillomotornoi sistemi celoveca, Problemi bioniki, Harikov, 28, 88-98, 1982;

17.     Ananin V.F. Neproizvolinie sacadiceskie dvijenia glaz - biologiceskii modulator informatii v zritelinom protesse, Problemi bioniki, Harikov,14, 1975;

18.     Bojor Ovidiu, Octavian Popescu, Miracolele terapeutice ale plantelor, Mica enciclopedie de fitoterapie. Edimpex Speranta SRL, 245, 1993

19.     Brad Segal, M.Cotrau. Rodica Segal. Factori de protectie prezenti in produsele alimentare, Junimea, Iasi,1986

20.     Grigorescu Emanoil, Din ierburi s-au nascut medicamentele, Ed. Albatros, 223, 1987

21.     Grigorescu M, E.Farcasiu, Ala Bondarciuc, S. Pruna, M.Voitec, M.Georgescu, Z.Mirodon, Efectele produsului hipoglicemiant fitodiab la pacientii diabetici de tip 2. Acta Diabetologica Romana 1994, 20:4-85.

22.     Lavrenova G.V, Lecenie ceaem, Sanct-Petersburg, 140, 1999

23.     Mincu I, E.Popa, B.Segal, R.Segal, Orientari actuale in nutritie., Ed.Med., Bucuresti.,1989;

24.     Mizun J, Hasnulin,Nase zdorovie I magnitnie buri, Moscva, Znanie, 1991;

25.     Mizun J. Ecologia izvestsnaia i neizvestnaia. M, Znanie, 1994

26.     Mizun J.,Mizun P. Kosmos I zdorovie, Moscva, Znanie, 194;

27.     Moiseeva N. Liubitkii P. Vozdeistvie gheliofiziceskih factorov na organism celoveka, Problemi kosmiceskoi biologhii, 53. L. Nauka, 1986;

28.     Moraru S. Lascu O. Electricitatea atmosferica si organismul uman. Ed.med., Bucuresti, 1980;

29.     V.Patrugan ,C.Ionescu-Tirgoviste, Ala Bondarciuc, P.Chirila, N.Macovei M.Chirila,V.Dadarlat, G.Dobric. Utilizarea Sistemului informatic de orientare a tratamentului prin fitoterapie (FITOTER) pentru BOLILE MEATBOLICE. Acta Diabetologica Romana, 1995, 14-185.

30.     Parvu C. Universul plantelor, Mica enciclopedie, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 598, 1991.

31.     Semenov V.M. Invitation to TEA, Moscow, „OLMA-PRESS”, 239, 2002




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright