Principiile generale ale dreptului comunitar al mediului

Principiile generale ale dreptului comunitar al mediului

Prima sectiune a Tratatului C.E., numita „Principii”, fixeaza bazele actiunii comunitare, obiectivele, regulile internationale si procedurile. In ceea ce priveste protectia mediului, relevante sunt dispozitiile art. 5 privind subsidiaritatea si ale art. 6 asupra integrarii. La acestea se adauga unele principii specifice dreptului mediului.

Principiul general al prevenirii degradarii mediului, axat pe ideea ca activitatea de prevenire este mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, a cunoscut dezvoltari specifice in cadrul dreptului comunitar. El a fost definit inca din programul de actiune din 1973, fiind prezent apoi si in celelalte. Cerintele principiului s-au exprimat pe de o parte, in introducerea de obligatii cu caracter preventiv, iar pe de alta parte, prin promovarea unor activitati ori proceduri care sa duca la evitarea unor modificari negative ale calitatii mediului.

Principiul subsidiaritatii, formulat acum in art. 5 al Tratatului C.E., a fost inserat mai intai in 1987, dar intr-o versiune diferita si limitata la problemele mediului, in sensul: „Comunitatea va lua masuri privitoare la mediu in masura in care obiectivele de referinta pot fi atinse mai bine la nivelul comunitatii decat la nivelul statelor membre in mod individual”. Tratatul de la Maastricht din 1992 a abrogat acea prevedere si a inserat un nou articol, iar Tratatul de la Amsterdam, din 1997, a adaugat la acesta ,ca anexa la Tratatul C.E., un „Protocol privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii”, unde in 13 puncte detaliate  au fost formulate reguli privind autonomia si proportionalitatea.

In stransa legatura cu principiul prevenirii se afirma in ultimul timp, inclusiv la nivel comunitar, cel al precautiei. In virtutea sa, conduita trebuie sa fie adoptata pe fundamentul unei evaluari obiective a faptelor cunoscute, printr-o extrapolare rezonabila, cu ajutorul ipotezelor care cauta a prevedea necunoscutul, gratie probabilitatilor care pot fi deduse din cunostintele existente. Gradul exact de cunoastere stiintifica variaza de la o tara la alta, depinzand de probabilitatea ca pagubele ecologice sa se produca efectiv si de gravitatea lor potentiala.

Cu precadere in ultimul deceniu se remarca o dezvoltare deosebita a reglementarilor comunitare care vizeaza combaterea poluarii prin actiune asupra surselor ei. Toate aceste evolutii au dus la formularea unui principiu specific dreptului comunitar.

Recunoscuta deja ca un principiu fundamental al dreptului international al mediului, regula „poluatorul plateste” si-a gasit o reflectare specifica si in sistemul normelor juridice comunitare.

In baza principiului integrarii consideratiilor ecologice in toate politicile comunitare, strategiile si masurile comunitare, indiferent de domeniul pe care il vizeaza, trebuie sa ia in considerare cerintele protectiei mediului. Acest principiu stipuleaza cerinta ca orice activitate comunitara sa tina seama de impactul pe care il au asupra mediului masurile individuale, iar protectia mediului trebuie sa fie integrata in definirea si aplicarea altor politici comunitare.

Deciziile vizand problemele mediului au relevat o opozitie evidenta intre principiul libertatii circulatiei marfurilor si proiectele de dezvoltare, pe de o parte, si exigentele protectiei mediului, pe de alta parte. Rezultatul acestei concurente permanente exprimata si la nivelul hotararilor inaltei instante comunitare l-a constituit formularea si afirmarea unei serii de reguli cu valoare de principiu, si anume: protectia mediului – un interes esential si prioritar, libertatea statelor de a stabili norme proprii, fundamentul juridic al directivelor comunitare in materie de mediu.