Avalansele - factorii declansatori

Avalansele sunt procese gravitationale reprezentate de masele de zapada si geata care aluneca sau se rostogolesc la vale, marindu-si in aval, volumul, greutatea si viteza. Numele – avaler = a cobori; se folosea si termenul de lavalansa, care desemneaza curgerea in lant a materiei fiind din aceeasi categorie cu lava. Termenul de avalansa sau lavina este folosit de oamenii de munte pentru toate miscarile de zapada sau de gheata de mari proportii.

Ca si in cazul altor deplasari gravitationale exista factori potentiali si factori declansatori ai avalanselor  .

Factorii potentiali:

A      acumularea zapezii;

A      structura stratelor de zapada;

A      rezistenta paturii de zapada.

Factorii declansatori:

A      factorii potentiali cind depasesc pragurile ce conduc dezechilibrarea maselor de zapada;

A      vintul;

A      trepidatiile antropice;

A      cutremurile

Grosimea zapezii proaspete este considerat factor esential in declansarea avalanselor. Dupa grosimea zapezii se considera ca prezinta un anumit risc pentru:

turisti: 30-50cm;

cai de comunicatie: 40-70cm;

Referat: Raport privin starea factorilor de mediul in judetul Timisoara - pozitia geografica a Judetului Timis Referat: Africa

case: 70-100cm;

catastrofa: peste 110cm.

Momentul deplasarii este in functie de valoarea precipitatiilor si de structura stratului de zapada. Vinturile puternice insotesc sau premerg avalansele. Deci riscul de avalansa depinde de importanta precipitatiilor si de structura mantalei de zapada.

Temperatura aerului actioneaza indirect influentind caderile mari de zapada. Obisnuit, nu constituie un factor al avalanselor. Pentru avalanse, dezechilibrul este dependent de limita de rupere a paturii de zapada.

Rezistenta paturii de zapada este determinata de actiunea fortei de gravitatie, materializata prin unghiul de panta. Pentru zapada, unghiul de frecare statica este de circa 50^o. Pentru zapada proaspata insa are valoare de 90^o.

Tipuri de avalanse

Dupa grosimea stratului de zapada in miscare:

avalanse de suprafata;

avalanse de adincime.

Dupa calitatea zapezii:

avalanse cu zapada prafoasa (pudroasa) proaspata;

zapada viscolita;

zapada proaspata umeda;

zapada de graunti rotunjiti, care se formeaza prin diageneza zapezii proaspete.

Avalansele de zapada prafoasa, uscate, se produc in zapada proaspata, fara coeziune, la scurt timp dupa caderea ei. Frecventa lor este maxima in mijlocul iernii, in Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanse fie superficiale, fie de adincime, foarte repezi. Avalansele de adincime sunt specifice regiunilor cu clima rece si uscata. Avalansele sunt periculoase nu numai prin efectul greutatii zapezii, ci si prin presiunea aerului care are efectul unui uragan.

Avalansele de zapada umeda se formeaza in zapada imbibata cu apa, zapada grea. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o viteza de 30-80 km/ora. Presiunea acestei avalanse este foarte mare atingind 10-20 t/m².

Avalansele in placi sau de rostogolire se produc dupa trei, patru zile de la caderea zapezii, cind se formeaza o crusta superficiala si o anumita consolidare datorita vintului. Mecanismul avalansei se aseamana putin cu cel al alunecarilor.

Avalansele de primavara se produc in zapezi mai grele si vechi, la primele temperaturi ridicate de primavara. Sunt avalanse mari, de adincime, care antreneaza si o parte din materialele de pe versanti. Survin, de obicei, in locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse decit la celelalte tipuri de avalanse.

Impactul asupra populatiei

Spre deosebire de cutremure si vulcani, unde factorul preventiv este limitat, in cazul deplasarii materialelor pe versanti, masurile de prevenire si de combatere sunt mult mai eficace. Prabusiri si rostogoliri de roci se produc pe tot globul unde versantii prezinta conditii favorabile. Frecventa mare au insa in regiunile favorabile inghet-dezghetului sau cu alternante puternice si repetate de temperatura de la zi la noapte, care favorizeaza procesele fizico-mecanice de distrugere a rocii. Una din cele mai mari prabusiri se citeaza a fi cea din Muntii Pamir, din valea Bartango, in 1911. Masa de roca deplasata a fost de circa 4800 milioane metri cubi, care a barat riul creind un lac de circa 75 km lungime si 262 m adincime. In Romania, tipica este prabusirea unui pinten de munte care a barat valea Bicazului si a creat Lacul Rosu, in 1837.

Avalansele constituie unele dintre fenomenele cu cel mai ridicat risc pentru societate datorita impactului direct pe care il au asupra populatiei si mediului. In muntii Alpi se produc in permanenta avalanse cu urmari catastrofale, in decursul istoric sute de mii de oameni, cazindu-le victime. In 14 ani (1975-1989), in muntii Alpi s-au inregistrat 1622 de morti datorita avalanselor. Evolutia anuala a numarului de victime in aceeasi perioada arata ca in iernile 1977-1978 si 1984-1985 au fost cele mai multe victime (147 si respectiv 180).