Jocul – esenta copilariei

JOCUL – ESENTA COPILARIEI

Pentru un copil, orice poate sa fie o joaca, chiar si atunci cand face un lucru serios.

Practic, orice il amuza, orice il ajuta sa nu se plictiseasca e un joc. Se joaca sarind peste o baltoaca, se joaca sarind in baltoaca si se joaca sarind cand in baltoaca, cand peste baltoaca. Orice combinatie este posibila.

Daca aproape orice activitate si actiune poate fi pentru copil „joaca”, nu e mai putin adevarat ca orice obiect (chiar si degetele, parul, un fir de ata desprins din fularul lui etc.) se poate transforma in jucarie.

I. Ce este jocul? Definitie si importanta

Un copil de sase luni are in patut o jucarie care zornaie. E viu colorata, copilul o vede, se intinde dupa ea, o apuca. Jucaria scoate un sunet. O scapa (jucaria scoate alt sunet), o apuca din nou. Apoi, ii da el drumul si o culege. O agita mai tare, mai incet. Jucaria scoate sunete de intensitati diferite. O lasa jos, o ia din nou. Ce face copilul? Se misca.

Jocul este miscare

Copilul duce jucaria la gura, il atige cu limba si buzele, il incearca cu dintisorii, il pipaie, il asculta cum zornaie - mai tare, mai incet. Descopera ca poate sa apuce obiectul cu mainile si sa-i dea drumul cand doreste, ca il poate muta dintr-un loc intr-altul.

Jocul este explorare

La groapa cu nisip sunt mai multi copii. Doi, cam de cinci ani, se joaca cu galetusele si lopatelele, au si o sita, greble, forme de plastic. Vorbesc insufletiti, construiesc un castel, face turtite, cern nisipul, umplu galetusele, le golesc, niveleaza, fac movilite etc. Discuta, rad, mereu le vin alte idei, au roluri – unul e mama, celalalt copilul, mama „face prajituri”, copilul le „mananca”, apoi inverseaza rolurile. Cand se satura, isi constuiesc o casa. Si tot asa. Ce fac?

1. Exploreaza proprietatile nisipului si posibilitatile de a-l manipula, precum si toate posibilitatile de utilizare a obiectele pe care le au la indemana
2. Fac miscare
3. Se amuza
4. Isi alunga uratul
5. Imita ceea ce au vazut in familie
6. Isi imagineaza fel de fel de situatii, creeaza scenarii, isi stabilesc si interpreteaza roluri
7. Vorbesc unul cu altul, isi dau unul altuia jucariile, se asteapta, se ajuta, se mai si contrazic, cu alte cuvinte stabilesc o relatie intre ei

Jocul este comunicare si socializare

Un copil de 3 ani isi face nevoile la olita apoi mama il duce sa se spele pe mani, ajutandu-l sa se clabuceasca. Spuma il amuza, la fel si apa, copilul face clabuci frecandu-si manutele, apoi se clateste sub jetul de apa, iar apuca sapunul, iar se clateste, stropeste cu apa, se amuza si repeta miscarile pana cand mama decide ca e timpul sa opreasca apa si sa-l stearga cu prosopul.

Jocul este exercitiu si invatare.

Mama face prajituri la bucatarie. Copilul de patru ani o urmareste. Stau de vorba, el isi plimba degetul prin faina, vrea si el sa faca prajiturile lui, primeste botul lui de aluat pe care il intinde, il impleteste, il taie, iar il intinde, il tavaleste prin faina, il framanta, imita ceea ce face mama si exerseaza pana cand isi face si el prajiturile lui.

Jocul este observatie si imitatie

Un grup de copii de varste prescolare joaca sotron. Fiecare este foarte atent la miscarile pe care le are de facut si sa nu greseasca. In acelasi timp, toti ceilalti sunt atenti la respectarea regulilor jocului si nu admit sa se triseze. Orice incercare de abatere de la regula este sanctionata prin excluderea din joc.

Jocul este disciplinare.

Jocul este miscare, explorare, comunicare, socializare, observatie si imitatie, exercitiu, disciplinare, invatare si, mai ales, placere. Esenta jocului este reflectarea si transformarea, pe plan imaginar, a realitatii inconjuratoare. Jocul nu este numai o simpla distractie, ci, prin joc, copilul descopera si lumea si viata intr-un mod accesibil si atractiv, o cerceteaza, o prelucreaza si o transforma in invatare, in experienta personala. De aceea, in timpul jocului, copilul desfasoara o variata activitate de cunoastere.

Jocul:

ii starneste copilului interesul si curiozitatea,

ii solicita imaginatia, inventivitatea, gandirea, initiativa,

ii alunga uratul si-l impiedica sa se plictiseasca,

ii consuma energia prin miscare.

este activitatea pe care copilul o face cu cea mai mare placere.

Jocul si predispozitia copilului pentru joc este expresia dezvoltarii sale psihice normale. Starea de apatie si nemiscare, „cumintenia” nefireasca este motiv de ingrijorare.

Toti copiii se joaca si au nevoie sa se joace: de la micutul de cateva luni care arunca lingura pe jos asteptand ca tu sa i-o ridici spre a o arunca din nou, la cel de doi ani care se straduieste sa bage toate cuburile in cutie pentru ca imediat sa le imprastie, din nou, pe jos, la copilul de cinci ani care isi pune ciorapi albastri, ochelari de carton si se crede Spiderman, si scolarul de zece ani care isi pune o pelerina nagra si ochelaride  carton si se crede Zorro, si pana la adolescentul galagios si cu acnee care rade tare si joaca leapsa sau face farse amicilor.

II Jocul – comunicare, cunoastere reciproca, apropiere

Insist asupra acestei valente a jocului pentru un singur motiv: multi parinti nu considera ca trebuie sa se joace cu copiii lor, se tem ca devin ridicoli si ca pierd timp pretios. Multi nici nu stiu cum sa se joace, se simt stangaci, se plictisesc, nu li se pare interesant si lasa aceasta activitate strict in seama copiilor.

Jocul este vital pentru relatia parinte-copil, dar si pentru relatia dintre un adult si copilul pe care acesta il are in grija.

Cand te joci copilul:

Il cunosti mai bine si ii dai ocazia sa te cunoasca mai bine

Se creeaza mai multa apropiere intre voi

Il inveti cel mai bine si mai usor sa faca ceva nou si poti, astfel, sa-i formezi deprinderi si obiceiuri bune in cel mai placut mod cu putinta

Ii satisfaci nevoia de atentie (care, pentru el, se traduce prin iubire)

Il inveti sa stabileasca relatii cu cei din jur

Eseu: In asteptarea primaverii - proiect de AVAB Document online: Structura proiectului pentru sustinerea examenului in vederea obtinerii certificatului de competente profesionale – Clasa a XII-a

Il ajuti sa exploreze, sa cunoasca mai bine lumea in care traieste

Il ajuti sa se dezvolte sanatos, armonios, atat mintal, cat si fizic

Il ajuti sa-si dezvolte imaginatia, creativitatea, gandirea logica, abstracta, sa-si dezvolte simtul observatiei, vorbirea, memoria, motricitatea, simturile

Il disciplinezi in ca mai usoara si mai placuta maniera ( jocul avand reguli ce trebuie urmate si pe care copilul, incepand de la varsta de 5-6 ani le iubeste si le respecta)

Ii faci copilaria mai frumoasa, mai bogata in cunostinte, impresii, trairi, experiente.

Jucandu-te cu copilul tau devii prietenul lui, ii capeti increderea si iti va impartasi „secretele” sale. Ajungi sa il cunosti mai bine decat ti-ai imagina. Daca vrei sa-ti cunosti copilul si sa ti-l apropii, sa-l intelegi si sa-i dai sansa de a te cunoaste, joaca-te cu el. De dragul unui adult care se joaca frumos cu el, copilul poate face tot ce acesta ii cere, fara impotrivire.

III. Tipuri de joc

Exista nenumarate forme de joc, insa, specialistii le grupeaza in trei categorii:

1. Jocuri de creatie (care urmaresc dezvoltarea imaginatiei, creativitatii, simtului estetic, gandirii logice). De exemplu jocurile de constructii, desenul, modelajul, bricolajul, jocurile de rol („de-a cumparatorul si vanzatorul”, de pilda).
2. Jocuri de miscare (care urmaresc dezvoltarea musculaturii si motricitatii copilului, a echilibrului sau, coordonarea miscarilor, dezvoltarea abilitatilor manuale si disciplinarea copilului). Sunt jocuri sportive, cu reguli pe care adultul trebuie sa le explice si sa urmareasca respectarea lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au in disciplinarea copilului.  Dansul si cantecele insotite de miscari sunt excelente jocuri de miscare.
3. Jocuri didactice (care urmaresc dezvoltarea intelectuala a copilului: dezvoltarea vorbirii, a vocabularului, insusirea notiunilor de gramatica, matematica, dezvoltarea spiritului de observatie, cunoasterea naturii etc).

Aceste jocuri sunt la indemana oricarui adult. Unii adulti stiu din instinct ce trebuie sa faca spre a transforma pana si drumul de la gradinita spre casa intr-o joaca placuta si instructiva. Pentru toti ceilalti, jocul este ceva ce se poate invata. Sau de care iti poti aduce aminte. Un parinte care isi aduce aminte de jocurile copilariei sale, de ceea ce gasea el interesant si amuzant, va gasi macar cateva solutii de a petrece timp de calitate, de a se juca cu propriul copil. Alternativ, poate sa-l roage pe educator sa il invete jocurile de la clasa spre a le putea juca impreuna cu micutul lui acasa. Sau poate sa-si cumpere o carte de ghicitori (copiii le adora, orice s-ar spune), clasicul joc lego, un puzzle sau macar o minge.

IV Cum sa te joci cu copilul tau

Dat fiind ca jocul este o activitate atat de complexa si de importanta pentru copil, parintele, tutorele, educatorul trebuie sa stie cum sa-i devina un partener de joaca placut si priceput.

Ce e de facut?

• Nu face pe academicianul cu el. N-ai haz, il timorezi, il enervezi.
• Fii amuzant si amuza-te din tot sufletul, fara teama de ridicol. In ochii unui copil, ridicol este un adult scortos care se ia prea tare in serios si are impresia ca le stie pe toate cel mai bine. Mergi fara grija in patru labe, bate din palme cu entuziasm, maimutareste-te, razi, canta, accepta pelerina facuta de el dintr-un cearceaf si bea ceai din cani imaginare.
• Lasa-l pe copil sa te conduca in lumea lui, sa aiba initiativa. Iti va spune cand s-a saturat de un anume joc si ce altceva ar vrea sa mai joace. Daca nu stii jocul, roaga-l sa te invete. Nici ca ii faci mai mare placere.
• In joaca, de multe ori, schimband rolurile, copilul va intelege, invata si accepta ceea ce, altminteri, ar fi refuzat cu incapatanare.
• Nu te impotrivi imaginatiei lui cu „asa ceva nu exista” sau „asa ceva nu se poate”. Invata de la copil cum poti suspenda realitatea, cum o poti infrumuseta fara sa te amagesti. Nu uita, in lumea copilului tau, esti musafir, fii politicos si nu o lua in ras.
• Jucati-va impreuna si nu scapati nici un prilej de a iesi afara. Daca banii sunt un factor de presiune, lasa portofelul acasa si suplineste-i sucurile si dulciurile cu o miuta sau o plimbare in parc.
• Pe vreme rea, improvizeaza ceva in casa. Jocurile gen „Piticot” si „Nu te supara, frate!” sau un cort (dintr-o patura sau un cearsaf prins de piciorul mesei), o casuta dintr-o cutie de carton mare pot fi la fel de minunate ca o vizita in oraselul copiilor.
• Dupa joaca, invata-l sa-si stranga jucariile si sa le puna la loc. Nu accepta sa le lase imprastiate – e inceputul unui obicei prost. Mai intai, arata-i cum sa procedeze, apoi cere-i lui acest lucru.
• Copiii ii adora si ii respecta pe cei care se joaca cu ei si apreciaza foarte mult un adult care stie cum sa se joace;
• Invata cat mai multe jocuri si jucati-va impreuna. Mai ales iarna, cand nu prea poti sa iesi cu el afara, un mod placut de a petrece impreuna cateva minute impreuna este sa jucati baba oarba, de-a v-ati ascunselea, fripta, jocurile de roluri (de-a vanzatorul si clientul, de-a printesa si zmeul, de-a elevul si profesorul etc.), telefonul fara fir, „ratele si vanatorii, sotron, jocuri gen „Piticot”, „Nu te supara, frate”, contructii din cuburi/lego, carti, sa colorati, da desenati impreuna etc.
• La scoala, educatorul poate sa previna conflictele si accidentele din pauze (facandu-le, in acelasi timp, mai placute) daca, in loc sa mearga la cancelarie, alege sa se joace cu elevii.
• De multe ori, la o lectie la dificila, mai catre sfarsitul programului, copiii sunt deja obositi si se concentreaza mai greu. Un mic joc de 1-2 minute, poate sa invioreze incredibil de mult clasa.
• Uneori, predarea se poate transforma intr-un joc si deveni cu atat mai placuta si mai interesanta. Lectia/evaluarea li se va parea copiilor mai usoara si mai placuta. Atentia si activitatea cerebrala le sunt stimulate, informatiile sunt mai bine retinute.

V. Jocul si dusmanii jocului in familie si in societatea moderna.

Un copil care nu se joaca e plictisit de moarte. Daca nu e scos afara e ca o bomba cu ceas!

Jocul (mai ales in aer liber) ii da copilului sansa de a-si consuma enormele rezerve de energie de care dispune.

In prezent, exista parca o adevarata conspiratie impotriva jocului si a miscarii in aer liber. Cu exceptia vacantelor si a iesirilor la iarba verde, pentru majoritatea familiilor, cu copii sau fara, timpul liber este petrecut in casa, la televizor si calculator. Iesitul in oras, la plimbare in parc, se reduce la cateva ore in weekend (cu conditia ca vremea sa nu fie nici prea rece, nici prea calda si, nici intr-un caz, umeda). Mersul la cinema sau la teatru este o experienta rara (in medie, de cateva ori pe an). Practicarea unui sport in familie este ceva intalnit la extrem de putine familii.

Copiii mici (pana la un an-doi), pentru faptul ca pot fi luati intr-un carucior si, deci, sunt mai comod de transportat si de supravegheat, ies cel mai mult afara. Cu cat cresc, acest privilegiu li se reduce sub diverse pretexte (raceste, are teme, e periculos afara, nu este timp etc), insa adevarul este ca un copil care are „autonomie de transport” (adica merge pe picioarele lui) este mult mai solicitant pentru parinti si, de aceea, acestia prefera sa il tina mai mult in casa si tehnologia moderna ofera tot soiul de surogate de jocuri. Fie ca vorbim despre cea mai ieftina forma de entertainment - televiziunea, fie despre jocurile pe computer, internet, muzica, dvd-uri, playstations si tot soiul de jucarii sofisticate, toate sunt parca dinadins facute sa-l tina pe copil intre patru pereti si sa-i ofere parintelui confortul mental ca micutul lui se joaca in siguranta, acasa, si, cel mult, intr-o vizita, in casa altcuiva.

Pe de alta parte, strada, orasul par sa fi devenit un mediu din ce in ce mai periculos si nesigur pentru sanatatea si viata copilului, factorii de risc fiind numerosi si variind de la poluare la criminalitate. De asemenea, aglomeratia urbana si dorinta de afirmare profesionala ii obliga pe cei mai multi parinti la un management al timpului extrem de strict, astfel incat nici drumul de acasa la gradinita/scoala si invers nu mai este, pentru multi copii, decat o plimbare cu masina prin traficul aglomerat si nu o fericita ocazie de a lua aer, de a merge pe propriile picioare, de a observa mediul inconjurator, oamenii.

Nu e de mirare ca numarul copiilor care par sa sufere de ADHD[1] a crescut in ultimul timp. De fapt, in cele mai multe cazuri, nici nu este vorba despre aceasta afectiune, copiii fiind perfect normali, doar ca nici nu mai apuca sa atinga pamantul cu picioarele si ajung aidoma unei instalatii electrice supraincarcate. Bum! Au „mancarici” pe sub piele si se foiesc fara astampar, nu mai au nici chef, nici rabdare sa faca nimic si, daca i-ai lasa in pace, s-ar invarti ca titirezul.

Televizorul

Daca urmareste zilnic desenul animat preferat sau programul preferat, daca se uita la un film Walt Disney cat parintii se mai odihnesti putin, nu e o nenorocire. Insa privitul la televizor ore in sir este cat se poate de nociv pentru sanatatea fizica a copilului, pentru dezvoltarea sa intelectuala si emotionala.

Privitul la televizor, ore in sir, intepeneste intreaga musculatura, copilul sta rigid, intr-un repaus nefiresc de lung, ceea ce il face sa devina buimac, agresiv, capricios si provocator, chiar daca programele urmarite au fost adecvate varstei! Cand continutul lor promoveaza agresivitatea si violenta, efectul nociv creste exponential.

In afara nemiscarii, privitul la televizor ore in sir determina o prelucrare a informatiei in directia receptarii pasive, nu active, asa cum se intampla atunci cand realitatea este perceputa cu toate simturile, cu ochii in miscare, examinand atent toate detaliile si implicand si celelalte simturi in acest proces. Creierul este impulsionat catre o desfasurare fragmentata, asociativa a gandirii, conexiunile nervoase fine se structureaza in acest sens, iar creierul devine tot mai putin potrivit unei gandiri creatoare proprii.

De aceea, copiii care se uita mult la televizor stabilesc mai greu contacte personale, fac des si cu placere grimase si evita sa se uite in ochii interlocutorului, au o putere de concentrare mai mica, raspund superficial, stereotip, nu manifesta interes fata de obiecte si lectura si chiar putinele carti pe care le prefera sunt comics-uri si carti ilustrate. Adesea, imaginile pe care copiii le vad la televizor se intiparesc in mintea lor in mod caricatural si ei se distanteaza de lumea reala. La televizor, copilul  „traieste” intr-o lume bidimensionala, abstracta, mai inainte de a o fi cunoscut si asimilat pe cea reala!

Computerul si internetul

Computerul este ceva mai interactiv decat televizorul si lipsit de reclame, insa internetul si chat-ul favorizeaza izolarea individului, mai intai de familie, apoi, treptat, de restul societatii. Deja se vorbeste despre „boala computerului” despre dependenta pe care o genereaza nu doar in randul copiilor, ci si al adultilor. In tari precum China, de exemplu, ca urmare a problemelor create, au aparut clinici si programe de recuperare.

Jocul la computer presupune ceva mai multa miscare decat privitul la televizor, insa grupe importante de muschi nu sunt puse deloc in miscare, in timp ce altele sunt prea intens activate. Apar probleme ale coloanei, dureri de ceafa, de spate, probleme oculare. Din ce in ce mai multi parinti se plang de faptul ca micutii lor se joaca toata ziua la computer, isi neglijeaza temele, nu citesc deloc, sunt iritati daca se intrerup ca sa vina la masa si prefera sa ciuguleasca un sandwich si ceva dulciuri in vreme ce butoneaza frenetic tastatura, total absorbiti de ceea ce fac si rupti parca de lumea exterioara.

Multi parinti isi inchipuie ca micutul lor are nevoie sa se familiarizeze cu computerul de la varsta de trei ani. Fals. Computerul nu este decat un instrument, nu educatie in sine, iar internetul, o sursa de informare, nu intotdeauna si cea mai buna.

Un studiu international realizat de specialisti englezi a demonstrat ca elevii care invata cu ajutorul cartilor si citesc mai mult sunt mult mai buni la invatatura decat cei care invata cu ajutorul computerului si stau toata ziua pe internet. Acestia din urma, sunt mai slabi la matematica, stiinte si literatura, scriu si citesc mai greu si mai prost.

Cercetarea facuta asupra unui numar de 100.000 de elevi pe o perioada de 15 ani, in 32 de tari ale lumii a confirmat ca, folosit in exces, computerele scad performantele scolare ale elevilor. Ei citesc mai putin, scriu mai putin, studiaza mai putina literatura si literatura de specialitate, frecventeaza mai putin bibliotecile (acolo unde informatia este verificata si certificata), fac mai putine exercitii, se implica mai rar in proiecte si competitii scolare (gen olimpiade), sunt mai superficiali si mai dezinteresati.

Cercetarea stiintifica a dovedit ca cea mai sanatoasa si mai sigura cale de a invata ramane tot cartea tiparita deoarece calculatorul, pe de o parte, nu este o metoda eficienta de a acumula, selecta si retine informatiile, iar, pe de alta parte, poate fi folosit si in scopuri extrascolare, distragand atentia elevilor de la invatat.

Cititul este pentru minte ceea ce este miscarea pentru trup. Revistele si ziarele nu sunt destul, dar au beneficiul lor. Lectura unui roman, oricat de facil ar fi genul literar, stimuleaza gandirea si imaginatia.

VI. Jocuri si jucarii.

Jucarie poate fi orice obiect care il mobilizeaza pe copil la o activitate vioaie, antrenanta, care ii pune la munca gandirea, imaginatia creatoare, abilitatile si priceperile dobandite, memoria, spiritul de observatie. O cutie de carton, un betisor, un pumn de lut, o bucata de hartie, o carpa, toate sunt jucarii in mainile copilului. Exact ca si un pisoi care se joaca cu orice poate arunca in aer si rostogoli, tot asa si un copil se joaca cu orice ii starneste imaginatia. Cu cat o jucarie este mai sofisticata, cu cat reda mai fidel realitatea, cu atat adaosul de imaginatie al copilului va fi mai redus.  Si, cu toate acestea, parintii par sa intre intr-o adevarata competitie a jucariilor, dandu-se peste cap sa achizitioneze tot ce e mai nou, mai scump si mai sofisticat.

Ce e de facut?

• In primul rand, educatorul poate sa dea parintelui cele mai avizate sfaturi cu privire la jucarii. Acestea trebuie sa fie adecvate varstei copilului, nu sa satisfaca orgoliul parintilor sau sa le aduca lor bucurie.
• Atentie la eticheta. Verifica sa nu aiba bucati care se pot desprinde si inghiti pentru varsta lui si verific-o sa vezi de nu se poate desprinde ceva din ea (ceva ce poate fi inghitit), de nu lasa par sau puf (ce poate fi aspirat de copil pe nas si pe gura), ori are resorturi, clapete si alte dispozitive unde copilul se poate accidenta (isi prinde degetele, se inteapa etc).
• Jucariile „destepte” sunt cele care lasa loc gandirii, imaginatiei si inventivitatii copilului. Sunt, in general, surprinzator de simple (si ieftine).
• Nu-i cumpara copilului multe jucarii, ci cauta sa inventati cu cele pe care le aveti cat mai multe jocuri.
• Chiar daca vrei ca micutul tau sa fie viitorul Bill Gates, nu-i lua de la doi ani computer. Lasa-l pentru mai tarziu, are timp toata viata sa invete sa-l utilizeze. Ca si televizorul, computerul e un instrument, nu un mod de viata.
• Nu-i cumpara jucarii care scot zgomote asurzitoare ca sa nu i le interzici pe urma.
• Roteste-i jucariile. Daca are multe, sigur nu se poate juca cu toate in fiecare zi (cu unele nu se mai joaca saptamani si luni de zile), ci ajunge sa se plictiseasca de ele si sa vrea mereu altele.

VII In loc de concluzie:

Jocul este vital pentru copil. La fel iesitul in aer liber. Privat de aceste doua lucruri, copilul se va ofili ca o floare taiata de pe lujer. Nu putem schimba lumea in care traim insa putem gasi intotdeauna solutii, mai ales daca in joc este sanatatea si dezvoltarea normala a copiilor nostri.

Importanta jocului cu propriul copil este esentiala in cladirea relatiei parinte-copil, in intelegerea si apropierea de el, in castigarea increderii reciproce. Jocul devine astfel un pilon de baza in disciplinarea eficienta a copilului.

Jocul este o forma de manifestare intalnita la copii indiferent de rasa, apartenenta etnica, civilizatie, cultura, din cele mai vechi timpuri si satisface in cel mai inalt grad nevoia de activitatea a copilului generata de trebuintele, dorintele si tendintele specifice varstei lui.

Jocul este cea mai eficienta cale de invatare si disciplinare a copilului, de cunoastere si apropiere a lui, de educare a copilului in spiritul valorilor morale si estetice.

Jocul este cea mai importanta forma de activitate a copilului.

Din toate aceste motive si gratie tuturor valentelor pe care le are, jocul este insasi esenta copilariei.