Apolinic
(de la zeul Apollo
Prin apolinic este
desemnata categoria estetica in antonimie cu dionisiacul, categorie prin care
se releva "apetit pentru imaginea frumoasa, pentru forma armonioasa",
"autocontrol olimpic si viziune optimista", "reverie azura si luminozitate",
"seninatatea contemplativa", "simt al masurii / echilibrului", "simtul
perfectiunii, absolutului", "strapanire a pasiunilor", "unitate, rigoare,
limpiditate de gand / suflet" etc.
Aceasta categorie estetica legata de zeul Soarelui / Armoniei,
Apollo, a fost "detectata" de Nietzsche, coexistand,
ori in complementaritate dionisiacului, si lansand-o prin «Nasterea tragediei
din spiritul muzicii», in anul 1872.
