Basm cult argumentare - harap alb

Harap-Alb

BASM CULT ARGUMENTARE

1.Definitia basmului

Basmul este o specie a genului epic in proza ampla, in care sunt prezentate personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul si supusa unor stereotipii, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre personaje se incheie prin victoria fortelor binelui. Reperele spatiale si temporale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clisee, numerele si obiectele magice.

2.Trasaturile basmului cult

Basmul cult are o serie de trasaturi specifice: modul in care sunt ordonate momentele subiectului (o situatie initiala de echilibru, un eveniment care deregleaza acest echilibru, actiunea marcata de o aventura eroica, refacerea echilibrului si rasplata eroului), coordonatele actiunii (vagi sugerand caracterul universal valabil al personajelor si intamplarilor), actiuni tipice (absenta, interdictia, incalcarea interdictiei, probele, transfigurarea, pedeapsa), existenta personajelor pozitive si negative si prezenta formulelor tipice.

3.Alegerea textului si motivatia

Reprezentativa pentru specia basmului cult este opera "Harap - Alb" intrucat reprezinta, conform spuselor lui Garabet I. Braileanu, "sinteza basmului romanesc".

Spre deosebire de basmele populare, a caror functie dominanta este cea moralizatoare, ele avand caracter anonim, oral si colectiv, in basmele culte predomina functia estetica, actiunea este complexa, naratiunea imbinandu-se cu descrierea si cu dialogul, fantasticul este umanizat.

4.Teme si motive

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: calatoria, probele, pedeapsa, casatoria.

5.Formule tipice si limbaj

In basm sunt prezente formule tipice. Formula initiala fixeaza coordonatele spatio-temporale, spatiul si timpul sunt mitice, primordiale (illo tempore). Formula initiala: "Amu cica era odata" si formula finala: "Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca" sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Insa naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva ("cica" cu sensul de "se spuse"). Formulele mediane ("si mai merge el cat mai merge", "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este") realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul, curiozitatea cititorului.

Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice si proverbe. Economia de mijloace artistice consta in absenta metaforei si generalizarea comparatiilor ("straluceste ca un soare"). Frecventa epitetelor de caracterizare confera expresivitatea si umorul.

6.Constructia subiectului

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv.

Spre deosebire de basmul popular, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea. Dialogul are atat functia de a sustine evolutia actiunii, dar si de caracterizare a personajelor.

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale (modelul structural al basmului): o situatie initiala (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care perturba echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie, trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul).

"Cartea" primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron, este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fiii craiului. Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Acesta este un test al barbatiei, conditie obligatorie pentru aspiratia la tronul imparatului. Mezinul trece cu bine cu ajutorul calului nazdravan.

Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare,  eroul primeste sfaturi de la aceasta sa ia "calul, armele si hainele" tatalui sau. Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, dotat cu puteri supranaturale.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol al mortii si al renegarii. Incalcand sfaturile parintesti, Spanul il tocmeste ca sluga sa. Naiv, el coboara in fantana, fara a se gandi la urrmari.

Coborarea in fantana are semnificatia unui loc grotesc, spatiu al nasterii si regenerarii. Schimbarea numelui reprezinta inceputul initierii spirituale, prin care va demonstra o serie de calitati morale.

Numele este un oximoron marcand noua conditie a eroului: fiu al imparatului ("alb") si sluga a Spanului ("Harap" insemnand rob negru).

Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea salatelor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros. Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care-i da obiecte magice: pentru urs o licoare cu "somnoroasa", iar pentru cerb o sabie. A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tanarul hotaraste sa protejeze viata acestora, trecand astfel apa inot. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta pentru ca s-a aratat prietenos: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.

Inainte de a-i da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, pe care le trece datorita puterilor ajutoarelor sale (casa de arama, cu ajutorul lui Gerila - proba focului, ospatul cu mancare si vin cu ajutorul lui Flamanzila si Setila - proba pamantului si a apei, alegerea macului de nisip cu ajutorul furnicilor, straja si prinderea fetei cu ajutorul lui Ochila si Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei cu ajutorul albinei).

Fata de imparat, "o farmazoana cumplita" (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul si turturica ei trebuie sa aduca "trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete". Fiind trecuta proba, fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea Imparatului Verde. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si-i taie capul. In acest fel il dezleaga de juramant, initierea tanarului este incheiata, iar calul distruge intruchipare raului.

Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia mortii initiatice. Invierea este realizata de "farmazoana", cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul primeste recompensa: imparatia si fata imparatului Ros. Nunta si faptul ca devine imparat confirma maturizarea sa.

Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.

PERSONAJELE

Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie, darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale (valori etice: mila, bunatatea, generozitatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului. Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga ("Harap") de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initiere) intre starea de inocenta, naivitate si "invierea" spirituala.

Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este "un rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Eroul, protagonistul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul, furnicile si albinele), fapturi himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, apa vie) si se confrunta cu raufacatorul.

Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele.Cu exceptia eroului al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane, dominate de o anumita trasatura. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane, dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni. Sfanta Duminica este inteleapta. Personajele se individualizeaza prin limbaj.

CONCLUZIA

Opera "Harap - Alb" este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, ca orice basm, pune in evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste.