Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Basmul 'Danila Prepeleac'



Basmul 'Danila Prepeleac'


Alaturi de 'Ivan Turbinca' si 'Povestea lui Stan Patitul', 'Danila Prepeleac' face parte din categoria 'basmelor despre dracul cel prost', fiind axat, in principiu, pe acelasi conflict dintre bine si rau, in care eroul pozitiv este mai inteligent decat cel negativ, dar cumuland efecte umoristice specifice snoavelor si povestilor cu personaje comice de tip popular, Pacala, Tandala, Pepelea sau Nastratin. In povestile lui Creanga, dracul este, alaturi de baba si de moarte, un personaj comic si grotesc totodata, pe seama caruia se petrec cele mai nastrusnice intamplari. Ivan Turbinca de exemplu, intr-o, scena ilara, vine de hac dracilor din niste case boieresti bantuite de diavol, pedepsindu-i in mod exemplar, prin flagelare, sau provoaca un taraboi si o spaima in tagma dracilor chiar la poarta iadului.


In basmul 'Danila Prepeleac' dracul este si mai prost, fiind infatisat in comparatie cu personajul principal, el insusi un 'om pe dos', intr-o prima faza chiar un monument al prostiei omenesti, cand, intr-un sir de intamplari fara noima, isi pierde tot avutul. Totusi, pana la urma, ca in orice basm, si pentru Danila Prepeleac intalnirea cu fortele raului devine benefica, personajul dobandind o avere importanta, un burduf de bivol plin cu bani. Ion Creanga, in chip de narator abstract, omniscient, ii face un portret expresiv, din cateva linii morale definitorii. Danila este un om sarac, lipsit de noroc, caci 'fugea el de noroc si norocul de dansul'; la el se aduna toate defectele: 'era lenes, nechitit la minte si nechibzuit la trebi', in plus avand si o multime de copii. Prin contrast, fratele lui mai mare era 'harnic, grijuliv si chiabur'. Ca un factor de compensare, prin opozitie, nevasta celui sarac 'era muncitoare si buna la inima, iar a celui bogat era pestrita la mate si foarte zgarcita.'
Lipsa, functie specifica basmului, face ca fratele sarac sa nu aiba de nici unele in propria lui gospodarie, in afara de 'o pareche de boi, dar colea: porumbi la par, tineri, nalti la trup, teposi la coarne, amandoi cudalbi, tintati in frunte, ciolanosi si grasi, cum sunt mai buni de injugat la car'. Pentru a-i folosi cu rost si castig nu avea insa 'plug, grapa, teleaga, sanie, car, tanjala, carceie, coasa, hreapca, tapoi, grebla', fiind mereu nevoit sa se imprumute la fratele cel mare. Nevasta acestuia este o scorpie, care isi indeamna barbatul sa scape de fratele mai sarac: '- Frate, frate, dar pita-i cii bani, barbate.' Expresiile folosite de Creanga, din cel mai autentic registru popular, ilustreaza o realitate receptata in latura gnomica: 'Tot un bou s-o belea', 'Da-ti, popa, pintenii si bate iapa cu calcaiele.' Pentru a-si implini gospodaria, Danila este sfatuit sa mearga la iarmaroc si sa-si vanda boii lui mari si frumosi, cumparandu-si in schimb altii mai mici si mai ieftini si, cu banii ramasi, carul de care ducea lipsa.
Acum incepe in basm o calatorie cu totul ilogica, in care probele initiatice autentice, care maturizeaza de obicei personajul, sunt inlocuite cu schimburi repetate, in urma carora Danila Prepeleac, personaj 'de aceia caruia-i manca canii din traista, si toate trebile cate le facea, le facea pe dos', se va alege pe frumusetea de boi doar cu o punga goala. Faptele petrecute in drumul spre targ, lipsite de orice logica sau avand logica 'omului pe dos', se deruleaza intr-o cascada de momente care produc ilaritate. Mai intai boii sunt schimbati pe un car care mergea singur la vale, lui Danila Prepeleac parandu-i-se avantajos sa scape de grija boilor, care cer fan sau trebuie paziti de lupi. Afacerea, evident dezastruoasa, i se pare un mare castig: 'Taci, ca-i cu buche; l-am potcovit bine! De nu ci^nva s-ar razgandi.' Urmatorul schimb se face la fel de repede, Danila dand carul, care nu mai mergea si la deal, pe o capra, convins si de asta data ca a facut o buna afacere. Momentele de luciditate ale acestui personaj ciudat, de o inteligenta scazuta in domeniul negustoresc, sunt putine: 'De-oi fi eu Danila Prepeleac, am prapadit boii; iar de n-oi fi eu acela, apoi am gasit o caruta'. Capra i se pare buna, fiindca da lapte si este mai usor de manat pe drum. Cand insa incepe sa se smuceasca in toate partile, capra este schimbata pe un gansac, apoi acesta, care tipa mereu 'ga, ga, ga', 'pe-o punga de cele pe talger si cu baierile lungi'. in cele din urma, Danila Prepeleac face, cu ciuda si cu un umor implicit, bilantul neobisnuitei afaceri: '- Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o! Dintr-o pareche de boi de-a mai mare dragul sa te uiti la ei am ramas c-o punga goala.'
La intoarcerea din targ, Danila ii da punga fratelui sau, care, afland teribila patanie, il face 'mare natarau'. Totusi el ii imprumuta apoi nastrusnicului personaj inca o data carul si boii, pentru a se duce in padure si a taia lemne pentru numeroasa Iui familie. Aici, din aceeasi lipsa de logica si de chibzuiala, trage boii si carul chiar langa copacul pe care il taie, pentru a-i cadea copacul direct in caruta. Acesta se prabuseste insa 'peste car de-1 sfarma si peste boi de-i ucide!'. in fond, faptele lui Danila Prepeleac se inscriu intr-o cazuistica perfecta a efortului minim si in aceeasi gestica a eliberarii de treburi si de unelte care par ca il incurca si il pun la munca, incat, in cele din urma, scapa si de topor, pe care il arunca dupa niste lisite intr-un helesteu. Dupa toate acestea, mai imprumutand, printr-o minciuna gogonata, si iapa fratelui sau, chipurile pentru a mana boii de-a calare, in basm se pregateste tot scenariul prin care protagonistul isi ia o revansa neasteptata asupra sortii nefaste.
Scena in care se hotaraste sa faca o manastire pe malul iazului bantuit de dracii lui Scaraoschi este memorabila. Mai intai face o cruce si stabileste locul insolitei ctitorii, apoi identifica in padure copacii trebuitori, naratiunea urmand, intr-o enumeratie expresiva, miscarea privirii in peisaj: 'ista-i bun de amanare, cela de talpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toaca'.
O manastire la poarta iadului este de neconceput, fapt inacceptabil, exprimand, intr-o relatie obiectuala, conflictul dintre bine si rau, in jurul caruia se grupeaza personajele, Danila Prepeleac, devenit personaj pozitiv, si dracii, in frunte cu insusi Scaraoschi. Tartorul dracilor ii trimite lui Danila Prepeleac 'un burduf de bivol plin cu bani', pentru a-1 alunga de acolo si a nu sfinti locul: '- Nu te pune in poara, mai omule, cu imparatul iadului; ci mai bine ie-ti banisorii si cauta-ti de nevoi!' Scaraotchi este insa 'tare mahnit pentru pierderea unei comori asa de mari, cu care ar fi putut dobandi o multime de suflete' si de aceea schimba intelegerea, trimitandu-1 pe drac inapoi, sa-i dea comoara pamanteanului doar daca acesta biruie in mai multe incercari, in cele din urma sase. Numarul de probe, desi neconventional, este totusi magic, permitand, ca in orice basm, trecerea personajului la o alta conditie, in care se dovedeste un erou invingator.
Toate aceste incercari ilustreaza trasatura fundamentala a personajului, vadita si in intamplarile anterioare: efortul minim, conservarea energiei proprii, prin care ii va pune pe draci in incurcatura si se va supradimensiona ca personaj. Prima incercare pe care trebuie sa o treaca Danila Prepeleac este de a lua iapa in spate si de a inconjura cu ea lacul de trei ori; numai ca, in timp ce dracul duce, iapa in spate, Danila, care acum mai prinsese la minte, incaleca si duce iapa intre picioare, trecand proba fara efort. in a doua incercare, in care cei doi trebuie sa se intreaca la fuga, Danila se dovedeste, in mod neasteptat pentru el, extrem de inventiv, gasindu-si un substitut intr-un iepure, pe care il recomanda 'copilul meu cel mai mic'. Dracul pierde urma iepurelui si se intoarce obosit, neamaivand chef sa se intreaca la fuga si cu Danila. Rasturnarea situatiei este paradoxala: 'Pana acum toti radeau de Prepeleac, dar acum a ajuns sa rada si el de dracul.' A treia incercare este proba de tranta, dracul, la sugestia lui Danila, incercand sa se lupte cu unchiul sau, 'batran de 999 de ani si 52 de saptamani', un urs din labele caruia diavolul scapa extrem de greu. Proba cu cele mai mari efecte comice este aceea a chiuitului, rezolvata in modul cel mai practic de Danila: sub pretext ca va chiui atat de tare, incat Michiduta o sa asurzeasca si o sa-i sara creierii din cap, ii leaga dracului ochii si urechile si il pocneste la tample cu 'o drughineata groasa de stejar', pe care se bizuia mai mult decat pe cruce, incat dracul o ia la fuga si se arunca vaicarindu-se in iaz. Pentru o noua proba Scaraotchi trimite alt drac, care arunca buzduganul atat de sus, incat acesta nu se mai intoarce decat dupa trei zile si trei nopti. Danila Prepeleac mimeaza ca se pregateste sa arunce buzduganul pe luna, la fratii sai care aveau mare nevoie de fier, astfel ca acest buzdugan nu se va mai intoarce. Speriat ca va pierde buzduganul lasat mostenire din stramosi, dracul renunta. Un alt drac este trimis pentru a se intrece in blesteme, iar blestemele lui sunt atat de puternice, incat ii 'pocneste lui Danila un ochi din cap', poate o pedeapsa pentru toate nazdravaniile lui de pana atunci. Danila Prepeleac, care de la inceputul acestor intamplari incerca sa-si duca acasa greul sac de bani, rezolva ultima proba foarte simplu: dracul este pus sa ia in spate burduful cu bani si pe Danila deasupra si sa mearga acasa, pentru ca acolo isi uitase personajul 'blastamurile parintesti'. Acolo, copiii vor tabari toti asupra dracului cu 'ragila si peptenii de peptanat calti', asa-zisele 'blastamuri parintesti', si il vor 'schingiui' dupa voia lor, incat dracul fuge cat mai repede si mai departe de acest loc: 'a lasat si bani si tot si s-a dus pe urlati dupa ceilalti.'
Sfarsitul basmului nu poate fi decat cel consacrat prin traditie: eroul va trai pana la adanci batraneti, netulburat de nimeni, in desfatare si bogatie, mancand si band, inconjurat de fii si de nepoti. Ca in toate povestile lui Creanga pe aceasta tema, dracul nu este un personaj malefic si tenebros, ci neajutorat, comic, cu minte putina, foarte usor de pacalit chiar de catre cel mai prost dintre oameni.





Poza - Arcurile de triumf enorme pastreaza amintirea victoriilor, neavand functie practica. Dau o impresie de masivitate, vigoare si incordare.

Poza - Colosseum (80 d.Hr, Roma) - o scturcutra romana cu elemente grecesti; cele trei ordine ale coloanelor grecesti se regasesc, de sus in jos, in etajele Colosseumului.


Romanii si istoria, in literatura si arte vizuale: - Romanii - maestri ai prozei istorice (care lipseste din literatura greaca, unde istoria se confunda cu mitul).

- Glorificarea faptelor de arme ale statului roman este realizata si artistic. Vezi Columna lui Traian (30m inaltime; reprezentari realiste ale luptelor cu dacii; de exemplu,imaginea unui dezertor roman, imbracat in costum dac; recunoscut dupa tunsoare).

- Tratarea astistica a acestor reliefuri istorice releva similitudini cu tratarea seaca, prozaica a evenimentelor in proza istorica - Poza Columna lui Traian.


Epoca lui August (30 i.Hr - 14 d.Hr.): - Arta romana - inclinata spre eclectism, fara caracterul unitar al artei grecesti.In plus, exista o istoricitate versatila a acetei arte, cu desprinderi si reveniri la modelele grecesti.

- Epoza lui August - arta republicana de insipratie clasica, dupa marile modele clasice ale grecilor (de exemplu, Fidias).

- In general, se manifesta o atitudine practica si materialista fata de arta: scriitorii romani traduc din greaca, iar in artele plastice si arhitectura copiaza cu zel modelele grecesti.

- Aceasta atitudine calculata si materialista fata de arta sporeste cantitativ numarul imitatiilor si, in generak, al productiei artistice.


Portretul roman: - Expresie a veneratiei fata de stramosi, oroctitoriifamiliei si ai gintii

- S-a dezvoltat foarte diferit fata de portretul grec, care atenua caracterul individual al trasaturilor fetei, in scopul idealizarii si al infrumusetarii. Poza.

- Dimpotriva, la romani portretul evidentiaza in mod realist firea omului (individualitate, realism)

- O uimitoare cunoastere a chipului omenesc

- O veridicitate lipsita de vulgaritate, tratata fara meschinarie. <


Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright