Charles Baudelaire biografia poetului francez

Charles Baudelaire

Charles Baudelaire este un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a carui originalitate continua sa-i provoace atat pe cititorii sai, cat si pe comentatorii operei sale

1821 Se naste la Paris, Charles Baudelaire.

1827 Moare tatal sau, care era cu 30 de ani mai in varsta decat mama.

1828 Vaduva Baudelaire se recasatoreste cu comandantul de batalion Aupick, un stralucit militar si diplomat.

1832-1835 Perioada de studii in Lyon, in garnizoana caruia colonelul Aupick fusese trimis.

1836-1840 Perioada de studii la Paris, incheiate cu un bacalaureat. In acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artistilor din Paris unde s-a indatorat peste masura. Ii intalneste pe de Nerval si Balzac. Se crede ca tot atunci a contractat sifilisul.

1841-1842 Pentru a-l scoate din mediul boem, tatal vitreg il trimite in India dar revine un an mai tarziu la Paris, fugind de pe vas. La intoarcere mosteneste o avere considerabila care-i va permite sa duca o viata de dandy parizian. Incepe sa iubeasca hainele si isi petrece zilele in galeriile de arta si cafenelele din Orasul luminilor. Incepe sa foloseasca drogurile, in special hasis si opium.

Se indragosteste de Jeanne Duval, cea care il va inspira cand scrie poemele din sectiunea 'Venus cea neagra' a volumului Les Fleurs du mal, o prostituata din Africa. Pana in 1844, cheltuise aproximativ jumatate din mostenire. Primele datorii importante, originea viitoarelor sale dificultati financiare. Consiliul de familie ii impune un notar drept consiliu judiciar, care va avea in grija averea lui Baudelaire si ii va plati o mica renta pentru tot restul vietii. O tentativa de suicid se produce in anul 1845. Pentru a-si suplimenta venitul Baudelaire scrie critica de arta, eseuri, si cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix si Gustave Courbet l-au ajutat sa se impuna drept critic cu idiosincrazii, dar care stie sa faca diferenta intre arta adevarata si kitsch.

In 1847, publica nuvela autobiografica 'La Fanfarlo'. Primele versuri ii apar in reviste la jumatatea deceniului '40. Il descopera pe Edgar Allan Poe.

In 1848, publica si lucreaza la variate gazete. In 1854 si 1855, publica traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care il considera un suflet geaman. Traducerea sa devine celebra.

In 1857, Auguste Poulet-Malassis publica prima editie din Les Fleurs du mal. Baudelaire era atat de ingrijorat de calitatea tipariturii incat inchiriaza o camera langa tipografie pentru a putea supraveghea apritia cartii. In luna august, are loc procesul 'Florilor raului' cu un rechizitoriu sustinut de acelasi procuror care in anul precedent se ocupase de 'Madame Bovary'. Poetul si editorii sunt condamnati, iar sase dintre poeme care descriau dragostea lesbiana sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdictia a fost ridicata in Franta abia in 1949.

In 1861, Baudelaire a adaugat 36 de poeme noi la aceasta colectie. Florile raului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert si Victor Hugo i-au laudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire 'Ati gasit o cale de a injecta o noua viata Romantismului, sunteti diferit de toti, si aceasta e cea mai mare calitate'. Spre deosebire insa de poetii romantici, Baudelaire se inspira din viata citadina a Parisului. El argumenta ca arta trebuie sa creeze frumusete chiar si din cele mai josnice, mai non-poetice situatii. Florile raului l-au transformat pe Baudelaire intr-un poet blestemat.

In anii '60, Baudelaire a continuat sa scrie articole si eseuri ocupandu-se de o mare varietate de figuri si teme.

In 1869 a publicat si poeme in proza, care au fost adunate postum in volumul Petits poémes en prose (Mici poeme in proza). Prin faptul ca a denumit aceste compozitii in vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma traditionala a versificatiei.

In 1862, Baudelaire a inceput sa aiba cosmaruri si temeri, iar sanatatea i s-a subrezit brusc. A plecat la Bruxelles sa tina o serie de conferinte, dar a avut o serie de atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie partiala. In iulie 1866, mama sa il aduce in Paris si il intreneaza in diverse sanatorii pentru tratament.

Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, dupa o lunga agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar daca doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocata de sifilis.