 |
|
 |  |
| Biologie | Botanica | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie |
| Gradinita | Literatura | Matematica |
Literatura
|
Qdidactic » didactica & scoala » literatura Rima - identitatea ultimelor silabe, ori a ultimelor si a penultimelor - rarisim |
Rima - identitatea ultimelor silabe, ori a ultimelor si a penultimelor - rarisim
Rima
(cf. fr. rime
Prin rima este desemnata identitatea ultimelor silabe, ori a ultimelor si a penultimelor - rarisim, si a antepenultimelor -, de la doua sau mai multe cuvinte, sau chiar cuvintele omofone, dispuse armonic, in finalul a doua versuri / propozitii, ori in finalurile si in "interioarele" mai multor versuri / propozitii, avandu-se, de regula, in obiectiv (alaturi de ritm si de alte tehnici instrumentaliste / "wagneriene") - obtinerea unei muzicalitati "maxime" a textului.
Prin rima se mai intelege si omofonia grupurilor de sunete
(litere) din finalul versurilor, sau din finalul unor cuvinte armonizatoare,
dispuse in interiorul unor propozitii / fraze, spre a se obtine impresia de
"muzicalitate totala" a textului. Prin rima interna este desemnata rima plasata in interiorul versurilor sau al
propozitiilor / frazelor (ca, de exemplu, in rima
simetrica din acest
micropoem-haiku, unde primul cuvant din ultimul vers - "jos" - rimeaza "in
simetrie" cu ultimul cuvant din acelasi vers - "frumos", grupul de sunete -os-,
reverberand semantic / sinestezic, fiind "ecoul" unui os din cele "sapte mii": «Sapte mii de
oase, / salta fioroase, // jos, in camp frumos - TZor, 47 Intr-un catren, rimele
pot fi: imperecheate a-a-b-b: «Sara pe deal buciumul suna cu jale /
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, / Apele plang, clar izvorand in fantane;
/ Sub un salcam, draga, m-astepti draga tu pe mine Sara pe
deal de M. Eminescu);
2) incrucisate a-b-a-b «Din sanul vecinicului ieri
/ Traieste azi ce moare, / Un soare de s-ar stinge-n *ceri
/ S-aprinde iarasi soare Luceafarul de M. Eminescu; *ar fi bine ca
editorii sa respecte rima eminesciana din strofa a 79-a, ieri-ceri < ceriu/l/ + inductia semantica
de indicativ prezent: tu, Hyperion, ceri nu cer aducem drept argument strofa 86: «In
locul lui menit din ceri
/ Hyperion se-ntoarsa / Si, ca si-n ziua cea de ieri, / Lumina si-o revarsa.»); 3) imbratisate a-b-b-a «Stelele-n cer
/ Deasupra marilor / Ard departarilor / pana ce pier - Stelele-n
cer de M. Eminescu). Exista o bogatie de clasificari de rime, in functie de opulenta
criteriilor. La "rimele lexicale" coincide tema cuvintelor (plai / rai,
rece / trece etc.); la "rimele gramaticale", desinentele coincid (haulind /
chiuind, sortii / mortii etc.); la "rimele lexico-gramaticale", exista identitate a sunetelor din
radacini si din desinente (zilei / milei, spumii / lumii etc.); la "rimele sarace" (criteriul de clasificare se schimba de la cel morfologic - supra -, la cel ce priveste gradul de armonie,
sau "adancimea armoniei"), coincid sunetele de dupa ultima vocala accentuata
(inclusiv) din cuvinte (mie - stie etc.); la "rimele bogate", coincid "si consoanele dinaintea ultimei vocale accentuate"
(cutremuri - vremuri etc.); intre rimele "sarace" si "bogate" s-au mai
descoperit: "rime suficiente", din numai "doua sunete"; "rime bune", din numai
"trei sunete"; dincolo de rimele "bogate" se afla rima
leonina (dubla sau
superflua), unde coincid si silabele de dinaintea ultimei vocale accentuate
("lucitoare - orbitoare" etc.); s-a avut in vedere nu numai "adancimea
armoniei", ci si "precizia armoniei", descoperindu-se "rime propriu-zise" si
"rime asonante" (v. supra -
asonanta); dupa accent, sunt clasificate in rime
simple masculine caci rimeaza "cuvinte cu un singur accent principal, pe ultima
silaba - "dus / apus", "pamant / sant" etc.; masculinele sunt, "dupa gen",
iambice si monosilabice; rimele simple feminine sunt distinse prin faptul ca se compun
din cuvinte cu accentul pe penultima silaba: "icoána - coroána", "viseaza -
cuteaza" etc.; dupa cum se vede, femininele sunt trohaice si bisilabice) si in rime complexe (prin care «se imperecheaza cuvinte care, pe langa accentul
principal, au si accente secundare, potrivirea incepand cu silaba
antepenultima»; acestea sunt: "rime dactilice" - cat rg le / lárgéle; "rime hiperdactilice /
peonice", in care «accentul cade pe a patra silaba: ex.: m lurile
/ v lurile» - DTL, 376); dupa clasificarea semantica, se
disting: (1) rima interna - sau interioara, ori funambulesca
/ extravaganta
(«cuvantul de la cezura rimeaza cu cel de la finele versului: "Uite fragi, tie
dragi"; e frecventa in distihul elegiac» - ibid rima identica sau redublata ori obsesiva (obtinuta prin repetarea "obsesiva" a
unor vocabule / sintagme de efect, in finalul fiecarui vers, ori dupa doua-trei
stihuri: «Pe nor, ades, la tine vin, lin-lin, lin-lin, / din nor, pe-o raza ies, lin-lin, lin-lin, / si-ti mangai
pleoapele-n fotoni, lin-lin, lin-lin, / si umerii ti-i strang, lin-lin, lin-lin, / si-mpurpurat mi te sarut, si lung, lin-lin,
lin-lin - I. P. T. rima echivoca (unde «cuvintele omofone difera prin
sens: leagan / leaga-n» DTL, 376 rima rara («o surprinzatoare imperechere de
acorduri sonore si semantice: ger / Homer, adaos / Menelaos, Maur / aur» - ibid rima
compusa (unde rimeaza,
de exemplu: substantiv propriu / onomastic si verb + pronume - Correggio / intelege-o; substantiv propriu / hidronim si forma verbala inversa
reflexiva + pronume in dativ etic: Tisa / plansu-mi-s-a; substantiv + numeral distributiv si
pronume + verb: lumina-n-doi / ma-ndoi; adverb + verb auxiliar si substantiv:
cand 'oi / ploi; forma verbala inversa si adverb: pare-mi-se si remise etc.; exemple: «Ca pe-o marmura de
Paros sau o panza de Corregio, / Cand ea-i rece si cocheta ? - Esti ridicul,
intelege-o» - Scrisoarea IV de M. Eminescu; «De la Nistru pan' la
|
Patriotismul lui Catavencu este de parada, este un fars patriotism, care ascunda o puternica dorinta de parvenire. Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase contradictii, greseli demonstrand incultura, lipsa de logica: Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire . ; . dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani . ; Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra! Scopul pentru care lupta Catavencu este ca Romania sa fie bine, si tot romanul sa prospere (sa imbogateze). Presupune ca esecul lui Catavencu este momentan, pentru ca un individ atat de bine inzestrat pentru lupta politica trebuie sa castige la primul prilej.
Farfuridi:
Impreuna cu Branzovenescu alcatuieste un cuplu comic prin prostie, incultura, lipsa de logica. Viata ordonata de care face atata caz Farfuridi este o aparenta, o iluzie pentru ca in mintea personajului domneste haosul: Si eu am n-am sa-ntalnesc pe cineva, la douasprezece fix ma duc la targ.; Eu am n-am clienti acasa, la unsprezece fix ma-ntorc din targ . ; Si-eu am n-am infatisare la douasprezece fix ma duc la tribunal.
Obsesia personajului este de a nu fi pacalit, inselat. Cu toate acestea accepta tradarea, daca o cer interesele partidului sau ale persoanei: Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar sa stim si noi! Si Farfuridi tine discursuri, in realitate antidiscursuri prin care isi dovedeste permanent prostia. Foloseste si el enunturi adversative gresite: Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori!
Memorabila este scena conceperii telegramei catra centru, cand Farfuridi si Branzovenescu dovedesc o prostie dezarmanta: Trebuie sa ai curaj ca mine, trebuie sa o iscalesti, o dam anonima!
Un alt exemplu semnificativ pentru exprimare ilogica este parerea lui Farfuridi despre revizuirea constitutiei: Din doua una, dati-mi voie: ori sa revizuieasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele . esentiale .
In piesa Farfuridi este o victima ramanand inafara manevrelor electorale.
Agamita Dandanache:
Numele personajului provine din Agamemnon. Diminuirea acestora si imbinarea lui cu Dandanache sugereaza ridicolul si ramolismul (senilitatea). Chiar autorul defineste: Mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu. Agamita este foarte priceput in lupta politica din moment ce castiga lupta electorala. Este la fel de corupt ca ceilalti, folosind si el mijloace necinstite ca santajul cu un text particular, dar mai ticalos, pentru ca nu restituie scrisoarea cu intentia de a o folosi si in alte situatii: Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi? S-ar putea sa fac asa prostie? Mai trebuie s-aldata . La un caz iar . pac! la "Rasboiul".
Exprimarea lui Dandanache cuprinde multe greseli. Este ilogica; daca ceilalti sunt in stare sa tine discursuri, Dandanache nu este in stare sa faca acest lucru, pentru ca nu poate: In sanatatea alegatorilor . cari au probat patriotism si mi-au acordat nu nemereste) asta . cum sa zic de! . zi-i pe nume de! . a! sufradzele lor; eu care familia mea de la patuzsopt in Camera, si ei ca rumanul impartial, care va sa zica . cum am zite . in sfarsit sa traieasca! (Urale si ciocniri.)
Vesnicul luptator de la patruzsopt este profitorul care stie sa descurce; este personajul roman o caricaturizare a farsului patriotism si alicherismului politic.
Cetateanul turnamentat reprezinta marea masa
anonima a alegatorilor. Ticul
sau verbal Eu cu cine votez?
demonstreaza totala dezorientare a
alegatorilor, care raman inafara tuturor manevrelor politice.
Amenintat de demagogia electotrala, de trecerile dintr-o
tabara in alta, cetateanul
turnamentat dovedeste mereu o naivitate dezarmanta. Parerea si votul sau nu au importanta,
pentru ca alegerea candidatului nu se face pe fata, in mod
cinstit, ci prin manevre necinstite in care castiga cel mai
necinstit.
Ghita Pristanda