Clasificarea Miturilor

Clasificarea Miturilor

∆ mituri cosmogonice - facerea lumii

∆ mituri de origine - prelungesc si completeaza mitul cosmogonic. De aceea marea majoritate a acestora repeta cosmogonia, istoria lumii si a comunitatii (tribului) - o reactualizare rituala, prin cantece si dansuri, a evenimentelor mitice esentiale de la facerea lumii incoace.

∆ miturile si riturile innoirii - sunt si ele legate de cel cosmogonic. In aceasta categorie intra si ritualul Anului Nou - cand se inaugureaza un nou ciclu temporal. Renovarea anuala a lumii este un reflex al unei temporalitati inca neextinse, o noua creatie. In ceremoniile de Anul Nou, se presupune ca nemuritorii sunt din nou prezenti pe pamant, sanctificand astfel lumea, care devine regenerata si stabila

∆miturile eshatologice unde eshaton inseamna sfarsit Sunt referitoare la sfarsitul lumii. Ele povestesc despre distrugerea lumii si a umanitatii, cu exceptia unui cuplu. Mitul Potopolui este general raspandit (dar foarte rar in Africa). Alte cataclisme de proportii cosmice ce pot produce distrugerea lumii sunt cutremure, incendii, pravaliri de munti.

Multe mitologii (cele complexe, orientale) vorbesc despre crearea si distrugerea ciclica a lumii si de credinta in "perfectiunea inceputurilor".Dar adevarata semnificatie a miturilor si a riturilor de intoarcere la origine este data de intentia revelata contextual a fiecaruia. Asa se explica de exemplu, "idealul de obtinere a beatitudinii a tineretii si a longevitatii), adica a nemuririi - prin unitatea primordiala, starea care preceda, de fapt, insasi creatia. Si astfel, prin intoarcerea la origini, se pot anula efectele timpului - ale timpului scurs si se poate reincepe viata. Filosofiile, tehnicile ascetice si contemplative indiene urmaresc vindecarea omului de suferinta vietii in timp, de legea Karmei adica, aceea care impune transmigratiunile - vesnica reintoarcere la viata, la suferinta. A iesi de sub "jugul" legii Karmei inseamna, in fond, a te vindeca, a avea acces la nemurire. Pentru homo religiosus, esentialul, care preceda existenta, a avut loc anterior, intr-o istorie primordiala. Existenta sa reala incepe atunci cand primeste comunicarea acestei istorii si isi asuma consecintele ei (in crestinism, de exemplu, esentialul este drama din paradis, care a pus temelia actualei conditii umane).Iar acest "esential" difera de la o religie la alta, avand drept punct de convergenta doar prezenta unor fiinte supranaturale care au pierdut nemurirea.

In dezvoltarea folcloristicii romanesti legaturile cu lingivstica sunt evidente.Inceputurile cercetarilor comparate au fost, la noi, facute de lingvistul Bogdan Petriceicu Hasdeu.Culegerea textelor populare cu notarea riguroasa a graiurilor locale corespunde inceputurilor cercetarilor de dialectologie si este facuta de lingvisti cu interes pentru literatura populara sau de folcloristi cu buna pregatire fonetica.Studiul literaturii orale ca arta a cuvantului deriva din preocuparile lui Ovidiu Densusianu pentru expresivitatea graiurilor populare, pentru problemele de stilistica in general.Legaturi asemanatoare pot fi reliefate, fara indoiala, si in folcloristica altor popoare.

Fenomen oral si colectiv, literatura populara prezinta similitudini evidente cu limba si diferente specifice fata de literatura culta.Creatia orala este colectiva,traditionala si modelata, ca si limba.Opera literara este individuala, originala si innoitoare.

In anul 1918 este perchizitionat, de catre armata germana, anchetat si arestat. Reuseste sa fuga de sub escorta si sa se ascunda pe la prieteni in Bucuresti, apoi trece frontul, refugiindu-se la Iasi. In capitala Moldovei este inconjurat de neancredere. Pe 6 octombrie incepe lucrul la un nou roman, Sarpele, care ulterior va sta la baza romanului Adam si Eva. Pe 11 octombrie se incheie pacea de la Buftea, in decembrie incepe sa scrie Calvarul, confesiune literaturizata. Pe 1 decembrie este Marea Unire a romanilor.

In februarie 1919 incepe lucrul la romanul Padurea spanzuratilor, reluand problematica din nuvela Catastrofa.

In martie termina Calvarul. Cartea va aparea cateva luni mai tarziu.In mai auzind vestea spanzurarii lui Emil, intrerupe lucrul la Padurea Spanzuratilor; pleaca in timpul verii sa-si viziteze familia, asezata, intre timp, in Beclean; in august revine la Bucuresti.

Apare volumul de schite si nuvele Rafuiala. Pe 29 decembrie este premiera la Teatrul National din Bucuresti cu comedia in trei acte Cadrilul; in Editura Universala Alcalay apare si textul tiparit.

Pe 20 noiembri 1920, in editura Universala-Alcalay apare volumul Ion. In noiembrei va fi tiparit de Editura Viata Romanesca, in doua volume. Romanul va fi editat in 1921, 1923, 1925, 1930, 1939, 1943, cunoscand in timpul vietii scriitorului si sase versiuni straine.

Academia Romana ii acorda Premiul Nasturel. Apare editia a II-a a volumului de nuvele Golanii, cuprinzand, pe langa noua lucrari reeditate, nuvela Pozna.

In anul 1921 apare volumul Catrastofa. Colaboreaza la revista Viata romaneasca, unde sustine cronica dramatica timp de doi ani.Vara pleaca la Ghimes pentru a se informa mai bine in legatura cu moartea fratelui sau, urmand ca apoi sa reia redactarea romanului Padurea spanzuratilor.

Apare volumul de nuvele Norocul. In sumar 7 nuvele din volume anterioare.

Apare volumul Nuvele. In sumar, 5 nuvele din volume anterioare. Pe 27 iulie-25 august. Scrie piesa Plicul, al carei titlu initial era Vremuri noi si oameni noi.

Pe 15 decembrie dupa ce sistematizeaza tot materialul documentar adunat, incepe a treia redactare a romanului Padurea spanzuratilor.

Pe 27 iunie 1922 termina de scris Padurea spanzuratilor, tiparita in vara aceluiasi an. Dupa aparitia cartii, Societatea Scriitorilor Romani ii decerneaza Marele premiu al romanului. Apare O mie si una de nopti, opera completa, vol. I-II, in traducerea scriitorului.

In discursul sau de receptie la Academia Romana, Barbu Stefanescu Delavrancea vorbea inca in 1913 despre "arsenalul"  mijloacelor de expresie pe care poporul le-a creat in cursul veacurilor si prin care isi realizeaza creatiile orale concrete.

Cercetarile mai noi au dovedit deci ca sfera formalizarii este foarte cuprinzatoare in creatia orala si ca justificarea ei prin caracterul mnemotehnic (ansamblu de procedee pentru intiparirea in memorie a unor informații necesare), incontestabil nu este sufiecienta.Ne gasim de fapt in fata unui cod ce sta la baza comunicarii literare orale.Acest sitstem depaseste sistemul semiotic al limbii atat prin faptul  ca folclorul ca fenomen sincretic(contributia mai multor modalitati artistice) prezinta prezinta realizari artistice in care cuvantul se imbina intr-un tot unic cu muzica, cu gestul, cu mimica, cat si prin faptul ca in opera de arta creatia umana apare, ca un element nou, planul arhitectonic al organizarii premeditate a elementeleor expresive, apar categoriile funcionale deosebite, cu structurile lor compozitionale proprii.

Ca orice comunicare artistica, limbajul, codul literaturii orale, este ordonarea pe diferite planuri a unei mari complexitati de fapte, ordonare facuta pe baza funcionalitatii interne a sistemului de semne.