Semnificant
(cf. fr. signifiant
Prin semnificant se intelege
fie sunetul articulat, sau inlantuirea de sunete articulate, ori "un substitut
(al sunetului / sunetelor)", prin care se manifesta un semn lingvistic ca
infasurare, ca "haina" a unei semnificatii din real, din cosmosul nostru,
semnificatie fixata / "agatata" - ca "imagine" / "folder" - in creier /
"hard-disk", fie totalitatea sunetelor / literelor (grupurilor de sunete /
litere) dispuse pe "o suprafata poematica", intr-un holopoem, ca "elemente
formante" intru nasterea paradoxista a unui "mereu real" si "alt
semnificat".
Semnificantul - "un singur sunet articulat", ori "o
secventa-sonora", sau "un lant de sunete articulate" (dar si "un substitut"),
intotdeauna intr-un raport de interdependenta cu o semnificatie, «este alcatuit
din foneme (unitati rezultate din cea de-a doua articulare) si este notat in
bare oblice; de exemplu, in cuvantul pace semnificantul / p-a-c-e / se afla intr-un raport de interdependenta cu semnificatul
(semnificatia) "pace"; totalitatea semnificantilor dintr-o limba constituie
planul expresiei; intre expresie si continut exista un raport de
interdependenta» (CDobMD, 376). In perimetrul literaturii, semnificantul desemneaza "forma" / "mijloacele de
expresivitate", "strategiile auctorial-retorice" etc. dintr-un text ("strategii"
care - din perspectiva diacronica a poeziei, dupa cum releva Mircea Scarlat, in
interesanta sa Istorie a poeziei
romanesti - sunt
selectate, fireste, prin prisma poeticului, fundamentale dovedindu-se "ornarea
fastuoasa", "refuzul ornarii" - cf. ScIst, I, 28 sq.). In poezia lui Nichita Stanescu,
indeosebi, a autorilor de holopoeme, de utopii lirice, se petrece si o
"revolutie" a semnificantului impotriva semnificatului (infra), incat semnificantul - ca totalitate a invelisurilor sonore,
a literelor ("vocabulelor") din textul poematic - sa nasca / produca semnificat, adica un "obiect" nou, o proaspata "stare", un "real fenomen"
etc.
