Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Compozitie - armonizarea, structurarea elementelor de arhitectura in intregul unei creatii literare



Compozitie - armonizarea, structurarea elementelor de arhitectura in intregul unei creatii literare


Compozitie

(cf. fr. composition „asamblarea, unirea mai multor elemente intr-un tot“ )


Prin compozitie – sau constructie – se intelege armonizarea, structurarea elementelor de arhitectura in intregul unei creatii literare, «modul de organizare interna a operei literare, aranjamentul diferitelor elemente ale ei (versuri, subiecte, actiuni, personaje etc.), care fac posibila exprimarea unui intreg unitar, cu o anume semnificatie (DTL, 91)

Compozitia, din punctul de vedere al unei organizari succesive, poate fi lineara si dislocata. In compozitia lineara, evenimentele se deruleaza in cronologica ordine, ca in Iliada; in compozitia dislocata, nu se respecta derularea cronologica a evenimentelor si avem de-a face cu interesante «actiuni colaterale, secundare», «cu intoarceri, reveniri etc (ibid.) ca, de exemplu, in Odiseea. Fata de compozitia antichitatii homerice, modernitatea compozitiei inseamna, in afara de modalitati specifice de organizare a limbajului, si extensiune spatio-temporala (pana la ucronie / utopie), ordine, ritm, motivare etc. Moderna compozitie a evoluat de la rigiditatea regulii unitatii de loc, de timp si de actiune, «de la ordinea logica si istorica a expunerii evenimentelor» etc., la „libertatea absoluta“.

Din punctul de vedere al organizarii simultane a compozitiei, se evidentiaza un paralelism al planurilor temporale / actionale, stratificarea simultana a nivelurilor ideatice, fonetice / verbale, prezenta / absenta vocii auctoriale, interactiunile progresive / regresive angajate de raportul narator personaj / actiune, ori de raportul constiinta emitatoare / auctoriala constiinta receptoare etc. Prin modernismul resurectional, adica prin paradoxism, textul s-a angajat sa substituie existenta, devenind text-existenta > texistenta (cf. SSra, IV, 474).



In compozitia clasica, subiectul unei epopei, al unei povestiri, al unei nuvele, al unui basm, al unui roman etc. se structureaza in: expozitiune (cuprinzand „unitatea de loc“, „unitatea de timp“, „infatisarea protagonistului“ si a celorlalti eroi importanti in „prima instanta“ a creatiei respective), conflict (ciocnirea, infruntarea prima / fundamentala dintre vointele / interesele personajelor / grupurilor, claselor etc.), desfasurarea actiunii („curba intreprinderilor conflictuale“ si „rezultanta“ / „rezultantele“ acestora), intriga („ramificarea / tesatura conflictelor“), punct culminant („apogeul“ / „culmea“ actiunilor conflictuale) si deznodamant („dezlegarea“ nodului gordian, solutionarea problemelor); de obicei, in romanele clasicismului, se mai adauga un prolog si un epilog








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|