Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romanesti - constantin Noica

Constantin Noica:

'Eminescu a venit cu mana plina inaintea nefiintei. «Ratacit, nemangaet, ca un suflet fara parte», exact asa cum spunea omul Renasterii despre om cum ca e fiinta ce n-are partea ei, poetul nostru si-a primit lotul, traind pe masura acestuia, in marginile, ba chiar in nemarginile lui.'

Darul ce ni s-a facut prin Eminescu? A aparut in lumea noastra un om care-a inteles sa fie om deplin. Cineva care n-a vroit sa fie al doilea.

Eminescu si nefiinta

'Nefiinta aduce totusi odihna. Eminescu, neodihna. Nu ne putem odihni in el. Intreg evantaliul lui de deschideri catre lume si cultura se strange pentru noi intr-o inima, care bate.

Carui popor i s-a facut darul acesta? O constiinta mai buna, o spusa mai buna si exemplara, au desigur cateva mari popoare si culturile lor. Dar cate din ele au cu-adevarat o inima?'

'Caci nu de judecat critic, de catre noi, este acum Eminescu, ci de asimilat intr-un fel, ca o constiinta de cultura de dindaratul nostru - de la folclor si pana la stiintele pozitive -, devenind astfel constiinta noastra mai buna, sau poate mustrarea de constiinta a oricarui intelectual, care-i vede necuprinsul, adica sinteza insasi.'

Un miracol al culturii romanesti

'Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice retinute sau sistemele de filozofie posibile - e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ti-l da o constiinta de cultura deschisa catre tot.'